Poți pierde două treimi din ficat și el crește la loc! Dr. Mihail Pautov explică unde se termină însă „superputerea” acestui organ

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ficatul are o capacitate uluitoare de regenerare, atât de mare încât o persoană poate pierde o parte importantă din acest organ, iar în numai câteva luni volumul său poate reveni aproape de cel inițial. Dr. Mihail Pautov explică însă că această „superputere” are o limită. Atunci când agresiunile asupra ficatului continuă ani la rând, țesutul sănătos este înlocuit progresiv de cicatrice, arhitectura organului se modifică, iar regenerarea nu mai poate avea loc normal. Așa se ajunge la ciroză, boala care poate transforma unul dintre cele mai rezistente organe ale corpului într-unul incapabil să-și mai îndeplinească funcțiile.

Ficatul poate crește din nou

Capacitatea ficatului de a se regenera pare greu de crezut. Dr. Mihail Pautov explică faptul că pot fi îndepărtate chiar și două treimi din ficatul unei persoane, iar partea rămasă își poate mări volumul în lunile următoare până când ajunge din nou aproape de dimensiunea inițială.

Medicul amintește și una dintre cele mai interesante paralele dintre medicină și mitologie. Cu mii de ani înainte ca regenerarea hepatică să poată fi observată și măsurată științific, mitul lui Prometeu vorbea tocmai despre un ficat care era devorat și apoi creștea din nou.

„Poți să scoți două treimi din ficatul unui om și, în câteva luni, el crește înapoi aproape cât era înainte. Sună a film SF, dar e cel mai banal lucru din hepatologie și se întâmplă în fiecare săptămână, în spitale din toată lumea, inclusiv la noi. Ficatul e singurul organ intern care se reface cu adevărat, iar ce mi se pare fascinant e că grecii antici intuiseră asta cu mii de ani înainte să o putem demonstra: în mitul lui Prometeu, vulturul îi mânca ficatul în fiecare zi, iar peste noapte ficatul creștea la loc, ca pedeapsa să poată continua a doua zi. Din toate organele pe care le-ar fi putut alege pentru o poveste ca asta, l-au ales exact pe singurul care chiar face lucrul ăsta.”

Ce se întâmplă cu ficatul unui donator viu

Una dintre cele mai spectaculoase demonstrații ale acestei capacități apare în cazul transplantului hepatic de la donator viu. O persoană sănătoasă poate dona o parte din ficat unui alt om, situație întâlnită inclusiv atunci când un părinte donează pentru propriul copil.

Potrivit explicațiilor medicului, donatorul poate rămâne imediat după intervenție cu aproximativ 45% din ficatul inițial. Organismul începe însă procesul de regenerare, iar într-o lună volumul poate ajunge la aproximativ 70%, pentru ca după șase luni să se apropie de 90%. În același timp, porțiunea transplantată se dezvoltă în organismul primitorului.

„Cea mai clară dovadă pe care o avem astăzi vine din transplantul de la donator viu, adică atunci când un om sănătos îi dă o bucată din ficatul lui altcuiva, de foarte multe ori un părinte copilului său. Donatorul rămâne după operație cu mai puțin de jumătate din ficatul cu care venise, undeva în jur de patruzeci și cinci la sută din el, iar măsurătorile arată că la o lună a ajuns deja la aproape șaptezeci la sută, iar la șase luni la aproape nouăzeci. Între timp, bucata dăruită crește și ea în celălalt om, așa încât dintr-un singur ficat ajung să trăiască doi oameni.”

Dacă ficatul se regenerează, de ce oamenii pot muri de ciroză?

Aici apare aparentul paradox. Dacă ficatul are o asemenea capacitate de regenerare, de ce ciroza poate deveni o boală atât de gravă?

Dr. Mihail Pautov explică diferența printr-o comparație simplă, aceea a unei case. Câtă vreme structura de rezistență rămâne intactă, „cărămizile” pot fi înlocuite. Dacă agresiunea se repetă însă suficient de mult încât să fie afectat chiar scheletul construcției, simpla apariție a unor „cărămizi” noi nu mai poate reface casa în forma inițială.

„Și atunci de ce mai moare cineva de ciroză, dacă ficatul se reface oricum?

Pentru că ficatul nu se reface la nesfârșit și, mai ales, nu se reface oricum, ci are nevoie de scheletul lui ca să crească în forma corectă. Gândește-te la o casă veche în care poți schimba cărămizile una câte una, ani la rând, și casa rămâne în picioare atât timp cât grinzile sunt întregi. Dacă însă aprinzi focul în aceeași casă iar și iar, la un moment dat nu mai arde doar mobila, ci se strică și scheletul, iar de atunci încolo orice cărămidă nouă pui crește strâmb, în grămezi, oriunde apucă.”

Ce este, de fapt, ciroza

Ciroza nu înseamnă pur și simplu că ficatul „moare” sau că încetează brusc să mai încerce să se regenereze. Explicația medicului este aproape opusă: ficatul continuă să încerce să producă țesut nou, însă acesta apare într-o structură deja profund modificată de cicatrizare.

Se formează astfel noduli de regenerare înconjurați de țesut fibros. Arhitectura normală a ficatului și relația dintre celule, vasele de sânge și căile biliare sunt perturbate, iar organul nu mai poate funcționa normal, chiar dacă procesul de regenerare celulară continuă.

„Exact asta e CIROZA, și de asta cuvântul e atât de prost înțeles. Ea nu înseamnă că ficatul a renunțat să se refacă, ci exact pe dos, înseamnă că ficatul chiar încearcă să se refacă în continuare, și tocmai de asta apar în el ghemotoace de celule noi cărora le spunem noduli. Numai că ele cresc într-un schelet de cicatrice, înghesuite, fără legătură cu vasele de sânge care ar trebui să le hrănească și cu canalele prin care ar trebui să curgă bila, așa că nu mai pot face treaba pentru care au crescut.”

Înainte de ciroză, fibroza se poate retrage

Există însă și partea optimistă a explicației. Afectarea ficatului nu înseamnă automat că s-a ajuns într-un punct fără întoarcere. În anumite stadii de fibroză, înainte de instalarea cirozei avansate, îndepărtarea cauzei poate permite regresia fibrozei în timp.

Dr. Pautov amintește exemplele persoanelor care au slăbit și au redus grăsimea acumulată în ficat, ale celor care au renunțat la alcool și ale pacienților vindecați de hepatita C. Procesul nu se petrece peste noapte, ci poate dura ani, însă ficatul poate recupera o parte din terenul pierdut.

„Și acum partea bună, pentru că există una bună! Până să se strice definitiv scheletul, adică în stadiile dinaintea cirozei, cicatricea nu e o sentință și chiar se poate da înapoi, cu condiția să scoți cauza care o tot produce. S-a văzut la oameni care au slăbit și «și-au scos» grăsimea din ficat prin dietă, la oameni care au oprit alcoolul și la cei care s-au vindecat de hepatita C, la care fibroza a scăzut în ani, nu în câteva săptămâni, dar a scăzut. Ficatul îți dă, practic, mai multe șanse decât orice alt organ din corpul tău, doar că nu ți le dă la infinit.”

Analizele obișnuite pot oferi primele indicii

Pentru o primă evaluare a riscului de fibroză hepatică există și instrumente care folosesc informații obținute din analize uzuale. Medicul vorbește despre FIB-4, un scor calculat pe baza vârstei, valorilor AST/TGO și ALT/TGP și numărului de trombocite.

Rezultatul poate încadra o persoană într-o categorie de risc scăzut, într-o zonă intermediară sau într-o categorie cu risc mai mare. FIB-4 este însă un instrument de triere, nu pune singur diagnosticul de fibroză sau ciroză. Atunci când evaluarea o impune, medicul poate recomanda investigații suplimentare, printre care elastografia, metodă care estimează rigiditatea ficatului.

„Ca să știi unde te afli nu ai nevoie de nimic exotic, pentru că cifrele sunt deja pe analizele pe care probabil le-ai făcut anul ăsta: vârsta, TGO, TGP / AST, ALT și trombocitele intră într-un scor numit Fibrosis-4, prescurtat FIB-4, care împarte oamenii în risc mic, o zonă neclară și risc mare, iar dacă ieși din prima categorie urmează o elastografie, adică o ecografie specială care măsoară cât de tare a devenit ficatul. Scorul ăsta e o triere, nu un diagnostic, deci nu îți schimba singur nimic pe baza lui și îl discuți cu medicul tău.”

Grăsimea din ficat, alcoolul și hepatitele virale, principalii inamici

În final, Mihail Pautov atrage atenția asupra cauzelor care pot produce, prin agresiune repetată, afectarea structurii ficatului. El indică în special acumularea de grăsime în ficat, consumul de alcool și hepatitele virale și subliniază că primii doi factori pot fi întâlniți simultan la aceeași persoană.

„Iar cele trei lucruri care strică scheletul sunt, în ordinea în care le vedem la noi, grăsimea din ficat, alcoolul și hepatitele virale, iar primele două stau de obicei în același om.”

Mesajul central este, așadar, unul cu două fețe: ficatul dispune de o capacitate extraordinară de regenerare, dar aceasta nu este nelimitată. Tocmai pentru că afectarea hepatică poate evolua mult timp fără manifestări spectaculoase, identificarea factorilor de risc și discutarea analizelor cu medicul pot deveni importante înainte ca structura organului să fie modificată ireversibil.

CITEȘTE ȘI: Mihail Pautov dezvăluie experimentul unui român care pare desprins din SF! A crescut țesut cerebral uman în creierul șoarecilor

Mihail Pautov dă regula „curcubeului”! De ce culorile din farfurie contează mai mult decât credeai