România are un muzeu vechi de 6,5 milioane de ani, deschis non-stop și nu te costă niciun leu să intri!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Nu are săli, vitrine, paznici care să te urmărească dacă te apropii prea mult de exponate și nici măcar uși care să se închidă la sfârșitul programului. La Costești, în județul Vâlcea, la numai 7 kilometri de Horezu, se află unul dintre cele mai stranii muzee în aer liber din România: Muzeul Trovanților. Vedetele locului sunt niște pietre vechi de milioane de ani, cu forme atât de bizare încât în jurul lor s-au născut povești despre „pietre care cresc”.

Unele sunt rotunde, altele ovale, altele par lipite câte două și seamănă cu cifra opt, iar cele mai mari ajung la dimensiuni impresionante. Muzeul este deschis permanent și, poate cea mai bună veste pentru turistul care a început să calculeze cât îl costă un weekend prin țară, intrarea este gratuită. Iar trovanții sunt doar începutul: la câțiva kilometri se află Horezu, mănăstiri spectaculoase, ceramică celebră și suficiente obiective pentru un weekend întreg.

Muzeul fără pereți în care exponatele au milioane de ani

Rezervația Naturală Muzeul Trovanților se află în comuna Costești, în apropierea DN67 Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu, la aproximativ 7 kilometri de Horezu. Are o suprafață de 1,1 hectare și a fost înființată ca rezervație geologică prin HG nr. 1581/2005. Este un muzeu în care natura a făcut practic toată treaba. Trovanții nu au fost sculptați și nici aduși aici pentru a face decorul mai interesant. Sunt formațiuni geologice apărute în masa nisipurilor, iar varietatea formelor de la Costești este cea care transformă locul într-o adevărată expoziție naturală.

Mai există trovanți și în alte zone ale României, însă cei de la Costești impresionează prin numărul, dimensiunile și formele lor. Potrivit informațiilor oferite de Asociația Kogayon, care administrează rezervația, exemplarele de aici pornesc de la numai câțiva centimetri și pot ajunge până la aproximativ cinci metri.

Și tocmai când ai impresia că te uiți la niște bolovani, începe partea interesantă.

Pietrele care par să se „nască” dintr-un deal

Trovanții au ceva aproape neliniștitor când îi vezi împrăștiați prin peisaj. Sunt sferici, elipsoidali, neregulați, iar unii dintre cei uniți între ei seamănă cu cifra opt. Cele mai spectaculoase exemplare sunt alcătuite din mai multe elemente rotunjite, de parcă cineva ar fi modelat o sculptură și ar fi abandonat-o acolo.

Mai mult, trovanții ies la iveală dintr-un deal nisipos. Pe măsură ce eroziunea lucrează asupra terenului, formațiunile sunt expuse, se desprind din râpă și ajung în vale. De aici până la poveștile despre pietre care „se nasc” sau „cresc” n-a mai fost decât un pas.

Explicația adevărată nu presupune însă că în Vâlcea bolovanii au început să ducă o viață secretă după lăsarea întunericului. Povestea este geologică și începe cu foarte, foarte mult timp înainte ca vreun turist să scoată telefonul pentru un selfie lângă ei.

Povestea lor începe acum aproximativ 6,5 milioane de ani

Ca să înțelegem trovanții de la Costești trebuie să ne întoarcem cu aproximativ 6,5 milioane de ani, în Miocenul superior. În zona în care astăzi se află muzeul exista atunci un bazin de sedimentare, o deltă. Materialele transportate de râuri de pe continent s-au depus succesiv, formând acumulări de nisip. Odată cu sedimentele s-au depus și compuși chimici, inclusiv carbonați.

Peste primele straturi s-au așezat altele. Presiunea a crescut, granulele s-au tasat, iar apa a circulat prin spațiile dintre particule. Atunci când în anumite zone s-a acumulat suficient material de cimentare, nisipul s-a consolidat local. Trovanții sunt astfel concrețiuni grezoase formate prin cimentări locale în masa nisipurilor. Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon, îi descrie, din punctul de vedere al rocii, drept gresie silicioasă.

Cu alte cuvinte, nu cresc precum plantele și nu se reproduc precum niște organisme. Aspectul lor neobișnuit este rezultatul unor procese geologice îndelungate și al eroziunii care îi scoate treptat la suprafață. Știința le strică puțin legenda, dar nu și spectacolul.

De unde vine numele de „trovant”

Până și denumirea are o poveste românească. Termenul „trovant” este specific literaturii geologice din România și a fost introdus de geologul Gheorghe Murgoci în lucrarea „Terțiarul din Oltenia”, publicată în 1907. Secreția neuniformă a cimentului în masa nisipurilor este responsabilă pentru varietatea formelor. Așa apar sferele, formele elipsoidale, exemplarele unite și toate acele siluete bizare care fac locul atât de fotogenic.

De-a lungul timpului, trovanții au fost studiați de numeroși cercetători, iar cercetările asupra lor continuă.

Un muzeu deschis non-stop în care nu plătești bilet

Mai există un motiv pentru care Muzeul Trovanților este o oprire excelentă într-o excursie prin Vâlcea: nu trebuie să-ți organizezi ziua în jurul unui program rigid de vizitare. Fiind un muzeu în aer liber, rezervația poate fi vizitată permanent, iar intrarea este liberă. Zona a fost amenajată pentru vizitatori, accesul automobilelor în rezervație fiind restricționat printr-o barieră. Au fost instalate panouri informative, bănci și coșuri de gunoi, iar administratorii desfășoară și activități de educație pentru protejarea naturii.

Muzeul a beneficiat și de lucrări de amenajare în cadrul unui proiect european dedicat infrastructurii și turismului din zona cultural-istorică a Depresiunii Horezu. Așadar, poți vedea unele dintre cele mai ciudate creații geologice ale României fără bilet, fără rezervare și fără să verifici dacă muzeul se închide înainte să ajungi.

Dacă ai ajuns la trovanți, ar fi păcat să te întorci direct acasă

Muzeul poate fi vedeta excursiei, dar zona Costești-Horezu are suficient patrimoniu pentru ca vizita să fie transformată într-un weekend. La mică distanță se află Mănăstirea Bistrița Olteană, ctitorie a boierilor Craiovești, datând din jurul anului 1490 și atestată documentar în 1494. Din 1497, aici se află moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse de la Constantinopol de marele ban Barbu Craiovescu.

Locul are o importanță deosebită și pentru istoria culturii române. La Bistrița a funcționat tiparnița ieromonahului Macarie, iar potrivit unor cercetători aici ar fi fost tipărit, în 1508, Liturghierul slavon al lui Macarie, prima carte tipărită pe teritoriul românesc. În incinta mănăstirii funcționează din 2003 și un Muzeu al Tiparului și Cărții Bisericești Vâlcene.

La câțiva kilometri te așteaptă capitala ceramicii românești

De la Costești până la Horezu sunt aproximativ 7 kilometri, așa că ar fi greu de justificat să ajungi până la trovanți și să nu faci și această oprire. Horezu este unul dintre marile centre etnografice ale României și un vechi centru al ceramicii populare. Olăritul, alături de pomicultură, creșterea animalelor și prelucrarea lemnului, a definit timp de generații identitatea zonei.

Aici poți vedea și cumpăra ceramica tradițională de Horezu, cu decorațiile sale caracteristice și tehnicile transmise de meșterii locali. Lutul este decorat prin procedee precum stropitul, jirăvitul sau desenarea cu cornul, apoi obiectele sunt smălțuite și arse.

Dacă prinzi și perioada târgului Cocoșul de Hurez, experiența intră direct în miezul tradiției olăritului vâlcean.

Mănăstirea Hurezi, bijuteria UNESCO de lângă trovanți

Un alt obiectiv care merită obligatoriu pus pe traseu este Mănăstirea Hurezi, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu și unul dintre cele mai importante ansambluri monahale din România. Ridicată la sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea este considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului brâncovenesc și a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993.

Complexul impresionează prin arhitectură, pictură, sculptura în piatră și lemn și prin extraordinara galerie de portrete votive. Mănăstirea a fost și un important centru cultural, cu bibliotecă, scriptoriu și școală de copiști.

Așadar, în câțiva kilometri poți trece de la niște pietre formate în urmă cu milioane de ani la una dintre capodoperele epocii brâncovenești.

Poți continua cu mănăstiri, peșteri și munte

Nordul Olteniei are o concentrare remarcabilă de așezăminte monahale, iar traseul poate fi extins ușor. În apropiere se află și Mănăstirea Arnota, iar zona Munților Buila oferă posibilități pentru drumeții și ieșiri în natură.

Dacă vii dinspre București, traseul clasic trece prin Râmnicu Vâlcea și continuă spre Târgu Jiu. Există și varianta mai tihnită prin Nicolae Bălcescu, Galicea și Frâncești, unde se poate face un popas la Mănăstirea Dintr-un Lemn.

Practic, drumul poate deveni el însuși parte din excursie.

După pietrele extraterestre, parcă merge să dormi într-un iglu

În Horezu, Costești și localitățile din jur există numeroase pensiuni, case tradiționale și conace, pentru bugete și gusturi diferite. Dar dacă tot ai petrecut ziua printre niște bolovani care arată de parcă au aterizat din altă lume, parcă o cameră obișnuită de hotel nu mai încheie povestea cum trebuie.

În zona Costești există și posibilitatea de cazare de tip glamping, în domuri asemănătoare unor igluuri, amplasate în mijlocul naturii și cu vedere către Munții Buila. Astfel de domuri combină apropierea de natură cu confortul unei camere adevărate: paturi, electricitate, frigider și baie proprie, iar unele oferă zone vitrate prin care poate fi privit cerul înstelat. În zonă se poate servi și mâncare tradițională pregătită din produse locale.

După trovanți de 6,5 milioane de ani, ceramică, mănăstiri și munți, să adormi privind stelele dintr-un iglu transparent pare o încheiere destul de potrivită.

Un weekend în care treci prin milioane de ani de istorie

Muzeul Trovanților rămâne însă personajul principal al excursiei. Este unul dintre acele locuri în care nu ai nevoie de efecte speciale pentru ca peisajul să pară straniu.

Ai în față forme create de procese geologice începute cu milioane de ani în urmă, scoase încet la lumină de eroziune și suficient de bizare încât să fi dat naștere poveștilor despre „pietre vii”.

Iar în jurul lor se află una dintre cele mai bogate zone turistice ale Vâlcii. La câțiva kilometri poți trece de la misterul geologic al Costeștiului la ceramica din Horezu, de la Mănăstirea Bistrița la monumentala Mănăstire Hurezi și apoi spre Munții Buila.

Aceasta este partea cea mai frumoasă: cel mai misterios muzeu din România nu are nevoie nici de pereți, nici de acoperiș și nici de bilet de intrare. Are doar un deal, o vale și niște pietre care au avut la dispoziție aproximativ 6,5 milioane de ani ca să-și pregătească expoziția.

CITEȘTE ȘI: Dăm mii de euro pe vacanțe în străinătate, dar avem comoara asta acasă! Cum arată Delta Dunării toamna

Ai avea curaj să-ți faci vacanța în Kosovo? Ce se ascunde dincolo de scandalurile care i-au înfuriat pe români