Sculerul-matriter ajuns milionar a vandut un an fructe la taraba ca sa aiba bani de-o Dacie! Vezi ce alte “arogante” facea!

Omul de afcaeri si-a cumparat prima masina la varsta majoratului, din banii care i-a facut in piata, cand vindea fructe. El si-a luat o Dacie 1100, la doar doi ani dupa ce s-a incheiat productia.

“In 1986 sau `87 mi-am luat primul televizor color. Prima data am avut Dacia 1100, era la 18 ani, am cumparat-o din banii mei. Era o masina la mana a doua, era vreo 55.000 lei noua si cred ca am dat 20-21.000 de lei pe ea. Noi aveam o livada si echivalentul unei Dacii il faceam in fiecare an din fructele vandute la piata.

Apoi in 1976-`77 mi-am cumparat Opel Commodore, de la ministrul nostrum de externe, care o primise cadou din Germania si ei nu aveau voie sa le tina si au vandut-o. Am dat atunci 100.000 d elei, adica echivalentul la o Dacie si jumatate”, ne-a povestit agricultorul.

De aspectul vestimentar se ocupa sotia

Omul de afaceri ne-a povestit ca el nu face deosebirea dintre un costum scump sau unul ieftin, iar el nu se ocupa cu cumparatul hainelor. Sotia sa este designer-ul sau personal. Din fire, Adrian Radulescu este un om care duce un proiect la bun sfarsit, iar apoi se ocupa de altul.

“Eu nu am din astea. Trebuie sa recunosc ca in ceea ce priveste aspectul vestimentar se ocupa sotia mea. Eu nu pot sa imi dau seama niciodata daca un costum e de 1.000 de dolari, de 5.000 de dolari sau 500 de lei.

Nu o sa stiu niciodata de pantofi si sa stii ca nici la masini nu ma pricep la preturi, ma pricep doar ca marci. Nu fac o pasiune din chestiile astea. Pentru mine marea provocare este sa construiesc ceva sis a rezolv cate ceva”, ne-a mai spus Radulescu.

“Casa mi-am facut-o eu!”

De altfel, consilierul prezidential ne-a explicat ca imobilul sau si l-a construit singur, alaturi de muncitorii sai. El nea- povestit ca nu erau constructori de profesie sic a el i-a invata sa toarne betoane si sa faca cofraje.

“Casa mi-am facut-o eu, casa in care stau. Proiectul mi l-a facut un proiectant, dar tot ce inseamna partea bruta, mai putin finisajele, adica parchet, gresie, instalatii. Restul le-am facut eu cu muncitorii mei. Eu i-am invatat, ca ei erau mecanizatori si i-am invatat sa faca cofraje, sa toarne beton, sa facem de toate. Am facut si o ferma cu ei de la zero. Eu cand pornesc un proiect il duc la cap si il las, imi plac noutatile si provocarile. Il duc pana la functionare, apoi nu ma pune pe mine sa il administrez ca poate sa o faca oricine”, ne-a mai zis Radulescu.

Despre perioada in care a muncit la fabrica din Plopeni, unde a fost sculer-matriter, el spune ca a fost o perioada frumoasa, dar plina de responsabilitati. Castiga un salariu bun, dar era si de munca. Isi aminteste ca dupa un incident a trebuit sa verifice echipamentele fabricate din 1955, anul sau de nastere, pana la data respectiva.

“La Plopeni in anii aceia castigam intre 5.000 si 7.000 de lei, eu lucram la servicii speciale si lucram numai pentru armata. In `74 am fost seful echipei de control, iar pana in `77 am controlat echipamentele speciale care se faceau pentru armata. Am plecat cu categoria a II-a si am terminat cu categoria a VII-a. Stateam pe la hoteluri, ma lua masina comandatului de unitate”, si-a amintit agricultorul.

(Alex Saulea)