După moartea unei persoane, patrimoniul acesteia nu rămâne fără titular, ci este transmis moștenitorilor conform legislației în vigoare sau dispozițiilor testamentare.
Procedura prin care se stabilește cine are dreptul să moștenească și ce parte din avere revine fiecăruia este cunoscută sub denumirea de dezbatere succesorală.
În anul 2026, regulile privind moștenirea legală continuă să fie reglementate de Codul civil, iar înțelegerea cotelor succesorale rămâne esențială pentru evitarea conflictelor între rude.
Dezbaterea succesiunii se desfășoară, în mod obișnuit, la notarul public. Acesta verifică documentele, identifică moștenitorii legali sau testamentari și stabilește cotele ce le revin. Procedura poate fi soluționată și în instanță, însă această variantă este utilizată în special atunci când apar neînțelegeri între succesibili sau când nu se poate ajunge la un acord amiabil.

Prima etapă a procesului succesoral este deschiderea moștenirii. Din punct de vedere juridic, succesiunea se consideră deschisă în momentul decesului, iar acest fapt se dovedește prin certificatul de deces sau, în situații excepționale, printr-o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a morții.
A doua etapă este devoluțiunea succesorală, adică transmiterea patrimoniului către moștenitori. Deși bunurile trec automat în patrimoniul succesibililor din clipa morții, transferul devine definitiv doar dacă aceștia acceptă moștenirea.
Legea nu impune obligația de a moșteni, astfel că fiecare persoană cu vocație succesorală poate alege între acceptare și renunțare.
Ultima etapă este partajul succesoral. Atunci când există mai mulți moștenitori, bunurile rămân inițial în coproprietate. Partajul reprezintă procedura prin care această stare încetează, fie prin acordul părților, fie printr-o hotărâre judecătorească atunci când nu se poate ajunge la o înțelegere.
În urma partajului, fiecare moștenitor primește bunuri sau valori determinate, în proprietate exclusivă. Stabilirea cotelor succesorale depinde de rudele aflate în viață la data decesului. Un caz frecvent este cel în care defunctul era căsătorit și avea copii.
În această situație, soțul supraviețuitor primește o cotă de un sfert din masa succesorală, iar restul este împărțit în mod egal între descendenți. Dacă unul dintre copii a murit anterior, partea sa este preluată de propriii descendenți.
Testamentul poate modifica distribuirea bunurilor, însă doar în limitele permise de lege. Anumiți moștenitori beneficiază de o rezervă succesorală, iar dacă aceasta este afectată prin donații sau dispoziții testamentare, pot solicita reducerea liberalităților considerate excesive.
Românii care vor rămâne fără locuri de muncă în 2026: „AI le va lua locul”