Viorica Culea, romanca infiata de o familie din SUA si-a lansat cartea vietii, dar a ajuns sa “cerseasca”!

Viata Vioricai Culea este in sine un roman, dupa ce a fost adoptata, inainte de Revolutie, de un cuplu de americani, care au luat-o dintr-un orfelinat din Braila. Acolo ar fi fost abandonata de mama ei naturala, Mirela, care sustine ca a facut asta pentru ca tatal ei, bunicul fetei, a obligat-o.

Fata a crescut alaturi de familia Magreta in SUA, dar drumurile lor s-au despartit pentru ca nu se mai intelegeau. Viorica e majora, si-a luat un job la un supermarket si o vorbeste de rau pe mama adoptiva, despre care a spus de nenumarate ori ca o droga cu pastile si o abuza fizic si psihic.

Acum aproape un an, Viorica Culea a scris o carte iar o editura din SUA i-a publicat-o. Vanzarile nu merg insa asa cum s-ar fi asteptat, iar acum Viorica a apelat la prieteni ca sa o cumpere, inclusiv la cunostintele online, de pe reteaua de socializare.”The tip jar” -Borcanul cu baccsis- costa numai 13,99 dolari, o suma mica, si ar trebui sa vanda serios ca sa poata sa traiasca din asta.

 

Evident ca acest lucru nu este posibil, asa ca Viorica a lansat un apel pe reteaua de socializare ca sa-si vanda cartea. “Ati putea sa ma ajutati serios in aceasta perioada a vacantei de sfarsit de an cumparand o carte. In acest moment, banii castigati se duc pe facturi” a scris Viorica Culea mesajul pentru a-si promova lucrarea.

Isi povesteste nefericirea

Tanara, care si-a cunoscut bunicul acum doi ani, La Maruta, a relatat si un pasaj din carte, inainte sa o publice.
“Mama mea nu mi-a sustinut niciodata curiozitatea fata de originile mele. Ea uraste Romania cu o mare intensitate. Facea mereu glume pe seama numelui meu primit la nastere, spunea “Viorica” si se inclina in batjocura in fata mea, ca si cum as fi fost de vita regala.

Ea a vrut sa ma convinga sa-mi schimb numele, pe cale legala, in Veronica, dar eu nu am vrut. Am simtit atunci si inca simt ca “Viorica” este singura mea “bucata” din Romania pe care o mai am”.

 

„Mama mea adoptiva mi-a spus de nenumarate ori ca si-ar fi dorit sa ma trimita inapoi in Romania, iar cand eram mica, asta ma speria ingrozitor. Chiar am crezut ca o va face, dintr-un motiv sau altul, la un moment dat. Mama mea mi-a spus ca si-ar fi dorit sa nu ma fi adoptat niciodata si ca ar trebui sa ma intorc acolo si sa traiesc alaturi de mama mea naturala. Intr-un final, mi-a spus ca mama mea naturala este probabil moarta”

(Mihai Niculescu)