În micul atelier amenajat în casa părintească a tânărului clujean, munca e în toi. „Se apropie Crăciunul, iar comenzile trebuie onorate”, spune Tibor, care realizează decoraţiuni din sticlă.

A învăţat arta suflatului în sticlă după ce a terminat liceul, în urmă aproape cu un deceniu, când s-a angajat vreme de doi ani la o fabrică de decoraţiuni de crăciun din Apahida, unde lucra mama sa, Ana. „Nu e uşor, îţi trebuie răbdare şi îndemânare. Şi, desigur, trebuie să-ţi placă”, povesteşte tânărul, pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA. 

De fapt, ucenicia în fabrică a fost teribil de grea. A trebuit să înveţe mult şi repede. Şi în timp ce alţi colegi de vârsta lui s-au dat bătuţi după o zi sau două, el a rămas. „În general, aveam de făcut circa 300 de globuri pe zi. Eu am avut noroc. M-a luat lângă el un sticlar bătrân şi surdo-mut, nenea Laci. Colegii îi spuneau Mutu. Era retras, mai ursuz, dar m-a acceptat fiindcă a văzut că îmi plăcea ceea ce face şi a vrut să mă înveţe meseria. Fără el, azi nu aş fi lucrat cu sticlă”, îşi aduce aminte Tibor. (CITEŞTE ŞI: Poveste de succes! A lucrat la cules în Spania, iar acum… Câştigă mii din euro din scaieţi!)

A rămas singurul lucrător, din 70 de oameni

De fapt, în copilărie a fost pasionat de calculatoare. Când i s-a stricat computerul, a stat lângă depanator, iar când a avut din nou probleme, deja l-a desfăcut singur. Următorul pas a fost să asambleze calculatoare pentru toţi consătenii. „Şi azi mă cheamă când li se strică vreun calculator”, spune Tibor.

Dar calculatoarele au rămas doar un hobby. Fascinat de meşteşugul cu sticla, la 23 de ani, s-a înscris la Universitatea de  Artă şi Design din Cluj Napoca, secţia de Ceramică-Sticlă-Metal, pe care a şi absolvit-o în acest an.

Între timp, fabrica unde şi-a făcut ucenicia a fost închisă, iar acum, dintre cei 70 de angajaţi, a rămas singurul care continuă să lucreze în domeniu, de astă dată pe cont propriu, într-un atelier pe care l-a amenajat în casa părintească. Pe fonduri europene, şi-a schimbat cuptorul ridicat împreună cu tatăl său cu un altul, mai performant, ceea ce i-a permis ca, pe lângă globurile clasice, rotunde, să realizeze şi alte podoabe, mai rafinate, în formă de ţurţuri, lacrimi, ba chiar şi soldăţei, oameni de zăpadă ori clopot. (VEZI ŞI: Combină filosofia cu artele marţiale şi ”produce” campioni. L-am găsit pe… antrenorul de minţi!)

Cum se fac soldăţeii şi oamenii de zăpadă

Cele mai multe comenzi le are pentru globuri. Acestea se realizează din tuburi lungi de sticlă, pe care Tibor le comandă din Germania. Dintr-un tub de un metru şi jumătate se pot sufla circa 10 globuri. Iar pentru un singur glob care trece prin toate fazele – suflat, pictat, decorat, lăcuit – sunt necesare circa două ore.

Tubul vine întins deasupra flăcării, iar apoi din materialul moale se suflă globul. Cum se întinde sticla şi cât de puternică trebuie să fie flacăra, au fost primele lucruri pe care le-a învăţat de la nenea Laci, în fabrica din Apahida. „Trebuie se simţi cât să întinzi sticla, cum se comportă materialul la diferite temperaturi. Apoi a venit suflatul. Nici asta nu a fost foarte uşor. Am primit trei zile ca să învăţ.  Mai greu a fost să mă prind cum să dau alte forme, de soldăţei, ori de om de zăpadă. Am avut colegi care n-au ştiut niciodată să facă aşa ceva”, mărturiseşte tânărul. (CITEŞTE AICI: A descoperit o teorie abracadabrantă. El este Einstein din Vaslui!)

Tehnica suflatului e diferită în cazul bijuteriilor din sticlă de Murano, a mărţişoarelor suave sub diverse forme pe care le realizează în atelier. „Sticla de Murano e mai mai sensibilă, dar în acelaşi timp mai flexibilă, dacă o scapi, nu se sparge”, explică Tibor.

Tibor îşi suflă visele în sticlă

Deocamdată, tânărul îşi promovează produsele online, pe o pagină şi pe un blog al căror design l-a creat tot el, cum tot singur îşi pictează obiectele şi tot de unul singur şi-a realizat design-ul pentru cutiile în care le ambalează. Cei care vor să vadă cu ochii lor produsele, o pot face acasă la Tibor, în Juc Herghelie, unde una dintre camere a fost transformată în galerie de prezentare. Pe o masă sunt bijuterile de sticlă, în mijloc un brad de Crăciun ticsit cu decoraţiuni, iar pe lângă pereţi se ridică, asemenea unor cărămizi, cutii cu globuri pictate manual. Niciunul nu seamănă cu celălalt, însă acesta e farmecul lucrului manual.

„În ţară, lumea se interesează de globuri doar înainte de Crăciun. Din străinătate, comenzile vin mai repede”, spune artistul. Preţurile le-a croit să fie aşezate, nici mari dar nici mici. „Visul meu nu e să am o fabrică, ci un atelier mic, unde să mă simt în siguranţă şi unde să pot crea obiecte frumoase”, explică Tibor.  Căci lumea lui e oricum uriaşă. Trebuie doar să viseze, iar apoi visele să le sufle în sticlă… (VEZI ŞI: Azi, e student într-o universitate de renume. Un olimpic ”dă de pământ” cu învăţământul din România. ”M-a dezămăgit faptul că…”)

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la [email protected] sau pe Whatsapp la 0741 CANCAN (226.226)