Povestea dureroasă a lui Viorel din Bălcești: „În loc de mâncare, mi-a dat bătaie!”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Povestea dureroasă a lui Viorel din Bălcești a reușit să impresioneze o întreagă comunitate de pe rețelele de socializare. Bărbatul a povestit cum a fost umilit, batjocorit și bătut. Internauții s-au mobilizat și au sărit în ajutorul lui.

Viorel este din Bălcești, Vâlcea, are 7 copii, muncește cu ziua, iar povestea lui începe în urmă cu un an, atunci când a plecat de acasă să aducă o pâine pe masă pentru familia lui, însă, în loc de mâncare a primit bătaie. Bărbatul a acceptat să aibă grijă de 700 de oi la o stână, însă, atunci când a decis să este timpul să plece, propritarul nu a aceeptat ideea și i-a aplicat o ”corecție”.

Viorel din Bălcești: ” Suntem vai de capul nostru”

Vezi și: FEMEIE DIN IAȘI, REVOLTATĂ PE MEDICII DE LA UN SPITAL DIN JUDEȚ! PACIENTA LANSEAZĂ ACUZAȚII GRAVE LA ADRESA LOR: „M-AU LĂSAT SĂ ZAC PE PAT”

Viorel a fost găsit în gara din Craiova de către un trecător cu suflet mare care s-a oferit să-l ajute. Plin de noroi, bătut, cu două degete lipsă la o mână, Emil a fost rușinat de felul în care arată și cu greu a vorbit despre ce a pățit. Umil, rușinat și cu lacrimi în ochi, bărbatul a povestit trauma prin care a trecut. Povestea vâlceanului a fost făcută public de către trecătorul care s-a oferit să-l ajute, iar la scurt timp internauții s-au mobilizat și au oferit ajutor.

Viorel din Bălcești a povestit trauma prin care a trecut/ Sursă foto: Facebook

“În loc de mâncare, mi-a dat bătaie!”
Vin din gară, sunt șocat și nu înțeleg deloc lumea în care am ajuns să trăim. Muncit, bătut și cu gândul că cei de acasă nu-l vor recunoaște.

Cu greu îmi povestea dl. Viorel, trauma prin care a trecut. De fel, este din Bălcești de Vâlcea, un loc atât de departe și tot mai greu de ajuns pentru un domn care a reușit să aprecieze un colț de pâine și o sticlă cu ceai, primită în dar!

M-am oprit pentru o clipă și i-am zis decât: “vă pot ajuta cu ceva?” M-a privit lung și apoi a lăsat capul în jos. Aveam să rămân șocat cu fiecare vorbă auzită.

“Am 7 copii, fata cea mare are 12 ani, suntem vai de capul nostru. Am plecat să mă țin la 700 oi, nu mi-am văzut copiii de peste un an. Când am decis să plec, cel la care lucram, nu a fost de acord. M-a alergat prin pădure… și când m-a prins, am ajuns în halul ăsta!”

Încrederea în oameni, și-a pierdut-o. Chiar și atunci când m-am oferit să-i plătesc biletul de autobuz, era puțin reticent. Nu știa dacă trebuia să accepte ajutorul sau nu, era bulversat.

Cu două degete lipsă la o mână, muncește cât pentru 3 oameni. “Respect pe cel care mă angajează, îi muncesc să fie mândru! Uitați și dvs ce am primit în schimb, drept mulțumire”

Cu picioarele umflate de atât mers și plin de nămol, vizibil afectat de bătaia luată și traumatizat, plângea. “Am mers 30 km, cel puțin, fără să privesc în urmă. Îmi era frică, simțeam tot timpul că este în spatele meu, mă urmărea!”

Am scos portofelul și i-am oferit ultimii 50 lei. Dânsul, a întins mâna și a oftat. “Cum merg eu la cei mici după un an? Ce dezamăgiți o să fie!”. Apoi s-a ridicat… și a plecat pe peron… Spunând: “mă scuzați, îmi este rușine de mine! Am ajuns să plâng, mă simt ca ultimul om…”

Îi era mai mult decât greu să accepte că era ajutat de un străin. Să sperăm că va ajunge cu bine acasă, am plecat trist și încă sunt!”, se arată în postarea de pe Facebook.