Povestea de viață a lui David, omul străzii care vorbește engleza la perfecție. Cum a ajuns să doarmă pe o bancă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Povestea impresionantă a lui David, un om al străzii care vorbește fluent limba engleză deși nu a studiat-o niciodată, a înduioșat o întreagă comunitate. Bărbatul are 61 de ani și a ajuns să locuiască pe străzi după ce părinții și sora lui au murit.

David este un om al străzii care a reușit să devină viral pe rețelele de socializare, iar povestea sa de viață a înduioșat o întreaga comunitate online. Bărbatul – în vârstă de 61 de ani – a ajuns să locuiască pe străzi în urmă cu o săptămână, atunci când a rămas fără acoperiș deasupra capului. Deși mulți oameni au trecut indiferenți pe lângă el, o tânără a avut curajul și s-a apropiat de ele. A schimbat câteva vorbe cu el și a reușit să-i afle povestea de viață. Vezi și Transformarea incredibilă a bărbatului din imagine, care trăieşte pe străzi: „Am 53 de ani, sunt boschetar”

Cum a ajuns David să locuiască pe stradă

Îmbrăcat cu o parte din hainele pe care le mai are, tânăra l-a întâlnit pe David pe o bordură de pe străzile din București, acolo unde aștepta ceva de mâncare din partea trecătorilor. Nu mai are nimic. Rând pe rând, părinții și sora lui au murit, iar singura lui avere sunt acum câteva haine, o pătură și biletul de externare din spital. În urmă cu o săptămână a rămas fără loc de muncă, fără casă, fără bani și a avut probleme de sănătate.

Mihaela: Cum ați ajuns aici?
David: Greu, m-a dat afară din casă! Mi-a luat casa din blocul 32, mi-a dat în Ferentari, și mi-a luat-o și pe aia. M-a lăsat pe drum.
Mihaela: De cât timp sunteți pe drum?
David: De o săptămână.O să mă duc la cămin mâine, că am vorbit cu cineva. Mă duc la cămin. Te duci seara să te culci și dimineața pleci și îți vezi de treaba ta.
Mihaela: Și acolo vă dă și duș?
David: Da, duș, te bărbierești, te aranjezi. Am înțeles că îți dă și o masă pe zi. Bine, că nu mă interesează pe mine mâncarea lor. Vin și cer la matale: dați-mi și mie un
covrig sau altele. Mi-au murit părinții, a murit sora mea, sunt vai de steaua mea și de zilele mele. Și am 61 de ani, nu sunt copil mic!

Până de curând a lucrat ca paznic în afara orașului, însă a fost nevoit să renunțe la serviciu din cauză că angajatorul nu îi asigura transportul. David i-a mărturisit tinerei că știe să vorbească engleză, chiar dacă nu a studiat limba și nu are niciun fel de pregătire în acest sens. Cei doi chiar au schimbat câteva vorbe în limba engleză. Vezi  și Strigătul de ajutor al lui Călin, din București. Omul străzii, care locuiește la Piața Unirii, a fost jefuit și amendat de polițiști cu 200 de lei

Mihaela: Domnul vă iubește!
David: Știu! Știu! Asta știu. (…) Am căzut pe stradă, am căzut pur și simplu. M-a luat o amețeală. Noroc că m-au luat doi oameni și m-au dus la spital. Am ieșirea din spital aici. O săptămână am stat în spital. Noroc că m-au luat ăia de pe stradă, că dacă voia Dumnezeu, acolo rămâneam. Dacă eram băut spuneam: da domnule, am fost beat. Dar nu am băut. Pe
ce să bei?! Tu nu ai să-ți iei pâine, și nu mai zic de băutură.
Mihaela: Dumneavoastră nu munciți?
David: Ce să mai muncesc acum? Ce să mai muncesc, m-a trimis afară din București. Băi nene, ce fac eu fără transport? Nu mă mai duc. Nu mi-a mai dat nici banii, mi-a desfăcut contractul de muncă și la revedere. Tot la pază. Păi ce fac, plătesc din banii mei? Și nici nu-mi dăduse salariul, un salariu măcar. Mă împrumut de la dumneata să-mi plătesc transportul? Nici chiar așa. Oi eu urât, dar prost nu sunt”, i-a spus David unei trecătoarei.

Întrebat car este cea mai mare lecție de la viață pe care a învățat-o până acum, David i-a vorbit tinerei despre credința în Dumnezeu, cea care l-a ajutat să treacă peste toate greutățile în viață.

„Mihaela: Care e cea mai mare lecție de la viață pe care ați învățat-o?

David: Că trebuie să nu mai i credul așa. Trebuie să lași totul la o parte. Să nu te mai încrezi în ăla și ăla, că uite ce-ți face. Să te încrezi doar în Dumnezeu, atât! Și în Maica Domnului! El te ajută. Dacă eu am căzut pe stradă. Cine mi-a ajutat mie să mă scoale, să mă găsească ăia? Dumnezeu! Știți ce să-mi aduceți și mie? Un ziar! Să stau și eu, să-mi arunc ochii pe ceva.

Nu stau ca prostul așa, chiar dacă e de ieri, de alaltăieri, ceva să citesc și eu. Eu citesc de la 4 ani jumate. Mama, neavând ce face, a rămas să mă crească și la 4 ani jumate eu am învățat să citesc. Când m-a văzut în clasa întâi doamna profesor, mi-a dat 9 și 10, ea care dacă luai 7 la ea în teza erai balon. N-a avut ce să facă”, a mai povestit bărbatul.