De ce Papa nu poate fi donator de organe, deși Biserica spune „da”. Adevărul despre credință și tradiție

Pare o contradicție care stârnește uimire: Biserica Catolică susține donarea de organe, iar papii vorbesc deschis despre acest gest ca despre o formă supremă de caritate. Și totuși, un papă nu poate fi, în realitate, donator. Cazul Papei Benedict al XVI-lea arată clar că obstacolul nu este teologic, ci ține de tradiție, simbolism și reguli stricte ale Vaticanului.

Cardul de donator care a devenit inutil odată cu papalitatea

Puțină lume știe că Papa Benedict XVI avea un card de donator de organe încă din 1970, pe vremea când nu era decât un teolog respectat. Totul s-a schimbat în 2005, în momentul în care a fost ales papă. Vaticanul a explicat ulterior că acel card a devenit automat invalid. Nu pentru că Benedict al XVI-lea și-ar fi schimbat opinia, ci pentru că, odată ajuns Suveran Pontif, corpul său nu mai aparținea exclusiv persoanei sale, ci întregii Biserici Catolice. La moartea sa, în 2022, acest principiu a fost respectat întocmai.

Ce spune Biserica Catolică despre donarea de organe

Contrar unor percepții răspândite, Biserica Catolică nu doar că nu interzice donarea de organe, ci o încurajează explicit. Este considerată un act de caritate și iubire față de aproapele, cu condiția respectării demnității umane și a regulilor etice. Mai mulți papi au subliniat acest lucru de-a lungul timpului. Papa Ioan Paul II a numit donarea de organe „un act autentic de iubire”, iar Papa Francis a vorbit în mod repetat despre ea ca despre un gest de solidaritate profund uman.

Tradiția relicvelor și regulile care nu pot fi ocolite

Din punct de vedere moral și teologic, papa este un om ca oricare altul și, în teorie, ar putea consimți la donarea de organe. Dificultatea apare însă în momentul morții, când trupul papei capătă o semnificație care depășește individul. El devine un simbol al continuității Bisericii și un potențial obiect de venerare, dacă într-o zi ar fi declarat sfânt.

În tradiția catolică, integritatea corpului papei este esențială. Dacă ar deveni sfânt, orice parte din trupul său ar putea fi considerată relicvă. Relicvele nu sunt simple rămășițe, ci simboluri ale legăturii dintre trup, suflet și sfințenie. De aceea, ideea de a preleva organe, oricât de nobilă ar fi, intră în conflict direct cu această tradiție veche de secole.

Ce se întâmplă concret la moartea unui papă

Moartea unui papă este gestionată după reguli extrem de stricte. Decesul este constatat oficial, trupul intră imediat sub autoritatea Vaticanului, urmează perioada de omagiu public, iar înmormântarea respectă ritualuri precise. Nu se fac intervenții medicale, nu se îndepărtează organe și nu există acel interval critic necesar donării, care presupune condiții medicale speciale și acțiune rapidă.

În final, paradoxul este clar. Biserica Catolică susține donarea de organe, iar papa, ca om, poate fi de acord cu ea. Însă papa, ca instituție și simbol universal, nu poate deveni donator. Nu teologia blochează acest gest, ci tradiția, protocolul și felul în care Vaticanul înțelege rolul trupului Suveranului Pontif dincolo de viață.

CITEȘTE ȘI: Ce face Papa Leon când nu poate să doarmă? Obiceiul lui a fost descoperit de internauți

Ceremonie deosebită la Vatican: Poarta de la Bazilica Sfântul Paul a fost închisă. Papa Leon nu a fost prezent