Cât îți permite legea să mai muncești după ce ieși la pensie. Angajatorul este obligat să accepte

În România, tot mai multe persoane aleg să rămână active profesional și după momentul pensionării, fie din dorința de a-și menține ritmul de viață, fie pentru un venit suplimentar. Cadrul legal actual permite continuarea activității după împlinirea vârstei standard de pensionare, însă acest lucru nu se produce automat și nu reprezintă un drept absolut al salariatului, ci o posibilitate care depinde de anumite condiții clar stabilite.

Pentru persoanele care aleg să rămână active, continuarea activității poate aduce beneficii multiple, de la stabilitate financiară suplimentară până la menținerea implicării sociale și profesionale. Totuși, cadrul legal stabilește clar că această opțiune funcționează doar în baza acordului reciproc dintre angajat și angajator, fără garanția automată a menținerii postului.

Cât îți permite legea să mai muncești după ce ieși la pensie

Sistemul public de pensii funcționează pe baza unui stagiu minim de cotizare de 15 ani și a unui stagiu complet de 35 de ani, aplicabil atât femeilor, cât și bărbaților. Vârsta standard de pensionare este stabilită la 65 de ani. Odată îndeplinite aceste condiții și emisă decizia de pensionare, persoana dobândește dreptul la pensie, dar nu este obligată să înceteze definitiv activitatea profesională.

Legislația în vigoare permite continuarea muncii după pensionare, însă într-un interval limitat. Activitatea poate fi desfășurată până la împlinirea vârstei de 70 de ani, ceea ce înseamnă că, în mod obișnuit, un pensionar poate rămâne activ pe piața muncii încă cinci ani după ieșirea la pensie. Această perioadă nu se acordă automat, ci presupune îndeplinirea unor formalități contractuale specifice.

Continuarea activității nu se face prin prelungirea vechiului contract de muncă, ci prin încheierea unor contracte individuale de muncă succesive, valabile pe durată determinată. Practic, pentru fiecare an de activitate după pensionare este necesar un nou acord contractual între salariat și angajator. Această procedură reflectă caracterul opțional al relației de muncă în această etapă a vieții profesionale.

Un aspect esențial este faptul că angajatorul nu are obligația legală de a menține sau de a reînnoi raportul de muncă după pensionare. Chiar dacă salariatul își exprimă disponibilitatea de a continua activitatea, decizia finală aparține exclusiv angajatorului. Astfel, menținerea în activitate depinde de nevoile organizației, de evaluarea performanței profesionale și de oportunitatea ocupării postului.

În practică, procesul de continuare a activității presupune depunerea unei solicitări scrise de către persoana pensionată, analizarea acesteia de către angajator și, în cazul unui acord, semnarea unui nou contract individual de muncă. Noul raport de muncă se supune acelorași reguli generale aplicabile oricărui contract de muncă, inclusiv în ceea ce privește programul de lucru, salarizarea și obligațiile profesionale.

VEZI ȘI: Ministrul Muncii, veste proastă despre indexarea pensiilor. Cine ar putea pierde 340 de lei

Pensia infimă pe care o primește un român după 39 de ani de muncă în România și în Italia. Cât ia lunar