Cu peste o jumătate de secol de carieră, mai bine de 6.000 de concerte și sute de compoziții pentru muzică și teatru, Nicu Alifantis traversează aceeași etapă a vieții cu care și-a obișnuit publicul: cântă, spune ce gândește și refuză compromisurile. La 72 de ani, artistul este la fel de incomod pentru cei care preferă tăcerea și la fel de apropiat de publicul care îi apreciază sinceritatea.
După recitalul susținut recent la Summer Camp Brezoi-Brezoi Folk Festival, Alifantis și-a anunțat fanii că este nevoit să își anuleze turneul din această toamnă, explicând deschis motivele.
Nicu Alifantis s-a numărat printre artiștii invitați la Summer Camp Brezoi – Brezoi Folk Festival, unde a demonstrat încă o dată că emoția și bucuria cu care cântă au rămas aceleași.
La numai câteva zile după concert, artistul a revenit pe pagina sa de socializare cu un anunț care i-a surprins pe cei care îl așteptau în mai multe orașe din țară. Partea a doua a Turneului Național „Alifantis & Mirică • Gemini 2.0” nu va mai avea loc.
„Cu părere de rău, vă anunț că partea a doua a Turneului Național „Alifantis & Mirică • Gemini 2.0.” din toamnă se anulează din motive independente de noi. Într-o țară neguvernată, care navighează în derută, ce poți face? Suntem profund dezamăgiți că nu ne vom putea bucura de întâlnirea cu voi, dar sperăm că în curând vom avea parte de vremuri mai bune și de autorități responsabile. Vă mulțumim pentru înțelegere, vă cerem scuze dacă v-am dezamăgit și vă dorim o vară minunată. Să ne vedem cu bine!”
Mesajul despre anularea turneului a stârnit numeroase reacții, iar Nicu Alifantis a simțit că le datorează fanilor o explicație mai amplă.
Artistul spune că problema nu este doar spectacolul său, ci dificultățile economice care afectează întreaga industrie culturală și, în cele din urmă, publicul care o susține.
„Industria spectacolelor, pentru că există o astfel de industrie, contribuie și ea, după puterile ei, la PIB-ul țării, plătind taxe și impozite. Nu turneul lui Alifantis e problema, ci mai exact ce se întâmplă primprejur. Nu mă victimizez, detest acest lucru, dar mă uit cu grijă și teamă la oamenii care au devenit victimele acestei degringolade politice. A sărăcit lumea, bre. A sărăcit rău de tot. Clasa aia amărâtă, de mijloc, e cea care întreține arta și cultura. Unde-i ea? Acasă, în fața televizorului, drămuindu-și banii pentru ziua de mâine.”
Într-un interviu acordat în urmă cu câteva luni, Nicu Alifantis a vorbit cu emoție despre Brăila, orașul în care s-a născut și care continuă să ocupe un loc aparte în sufletul său.
A copilărit la câțiva pași de Dunăre, într-o comunitate în care conviețuiau numeroase etnii, iar acei ani spun că i-au influențat definitiv felul de a privi lumea și de a face muzică.
„Brăila este cu totul specială pentru mine, este leagănul copilăriei mele. Este greu de povestit în cuvinte ce simt eu când ajung acolo. Perioada aceea a copilăriei și a adolescenței petrecute la Brăila nu cred că o să mai îmi iasă din suflet. Ba dimpotrivă, cu cât înaintezi în vârstă, parcă se luminează mai mult amintirile astea din copilărie și devin din ce în ce mai clare. N-ai cum să nu te gândești frumos la orașul tău, orașul care te-a crescut, care te-a educat și care ți-a dat oxigen.”
Artistul mărturisește că multe dintre valorile și sensibilitatea care i-au definit creația s-au născut în copilăria petrecută la Brăila.
Acolo s-a îndrăgostit de muzică, de teatru și de poezie, iar despre orașul său natal spune că a purtat cele mai frumoase conversații cu Fănuș Neagu și Johnny Răducanu, doi oameni la fel de legați sufletește de Brăila.
„Ori de câte ori se deschide subiectul Brăila îmi tremură un pic glasul pentru că eu sunt convins că ceea ce fac are undeva o sevă culeasă de acolo, de la Brăila, de la Dunăre, de la etniile printre care am copilărit. Noi ieșeam la joacă și vorbeam românește ca să ne înțelegem repede. Fiecare etnie avea regulile și tradițiile ei. Nimeni nu avea nimic cu nimeni, toți trăiam într-o pace absolut extraordinară. Totul decurgea foarte lent, foarte leneș, așa cum curge Dunărea când nu era furtună.”
La 72 de ani, Nicu Alifantis nu și-a schimbat felul de a fi. Urcă pe scenă cu aceeași bucurie cu care a făcut-o la începutul carierei și vorbește cu aceeași sinceritate despre lucrurile care îl preocupă.
Este la fel de incomod pentru cei care preferă tăcerea și la fel de apropiat de publicul care îi apreciază autenticitatea. Iar după mai bine de 50 de ani de muzică, vocea lui continuă să fie auzită nu doar în cântece, dar și atunci când simte că are ceva important de spus.