De ce există persoane cu care simțim că avem o legătură instantanee, în timp ce cu altele nu reușim să rezonăm deloc? Potrivit publicației Popular Mechanics, o echipă de cercetători italieni propune o ipoteză care asociază conștiința umană cu câmpurile electromagnetice. Deși teoria este încă în curs de dezvoltare și nu reprezintă un consens științific, autorii cred că aceste câmpuri ar putea influența felul în care percepem lumea și interacționăm unii cu alții.
De ce „simțim” o conexiune cu anumite persoane
Cercetătorii pornesc de la un fapt bine cunoscut în fizică: corpul uman este alcătuit în mare parte din apă, iar atomii care formează această structură sunt menținuți împreună prin forțe electromagnetice.
Potrivit medicului anestezist Marco Cavaglià și cercetătorului Tommaso Firaux, de la Politehnica din Torino, câmpurile electromagnetice nu se opresc la suprafața corpului, ci fac parte dintr-un sistem mult mai amplu care cuprinde întreaga planetă.
Ei nu susțin că au descoperit o nouă teorie a conștiinței, ci încearcă să unească rezultatele existente din domenii precum biofizica membranelor celulare, neuroștiințele și electromagnetismul într-un model comun.
Creierul ar putea funcționa ca o antenă
Pentru a explica ipoteza, cercetătorii folosesc comparația cu un aparat radio. Undele radio sunt invizibile, însă există în jurul nostru permanent. Radioul nu creează muzica, ci doar recepționează semnale aflate pe o anumită frecvență.
Autorii sugerează că și organismul uman ar putea funcționa într-un mod asemănător, interacționând cu diferite câmpuri electromagnetice. Atunci când două persoane emit tipare energetice compatibile, acestea pot intra într-o stare de rezonanță, în care semnalele se sincronizează și se amplifică reciproc.
În schimb, dacă frecvențele diferă semnificativ, apare ceea ce specialiștii numesc disonanță, iar relația dintre cei doi poate deveni dificilă încă din primele momente.
„De aceea putem rezona cu cineva sau, dimpotrivă, să îl antipatizăm din prima clipă. Totul depinde de câmpul electromagnetic pe care îl exprimăm”, explică Marco Cavaglià.
Fenomenul ar putea apărea în timpul concertelor
Autorii consideră că această ipoteză ar putea explica și fenomenul cunoscut în psihologie drept rezonanță colectivă. La concerte, meciuri sau alte evenimente emoționale, sute sau chiar mii de persoane sunt expuse simultan acelorași stimuli: muzică, ritm, scandări, mișcări sincronizate și emoții comune. Tommaso Firaux afirmă că toate aceste elemente influențează respirația, ritmul cardiac și activitatea cerebrală, favorizând sincronizarea proceselor interne ale participanților.
În neuroștiințe, fenomene similare au fost observate prin tehnici precum hiperscanarea, care permite măsurarea simultană a activității cerebrale la mai multe persoane și a evidențiat că, în timpul unor experiențe comune, creierele lor tind să se sincronizeze.
Memoria și limbajul transformă semnalele în conștiință
Spre deosebire de un aparat radio, omul nu numai că recepționează informații, ci le interpretează și le integrează în propria identitate. Potrivit cercetătorilor, memoria, limbajul și capacitatea de auto-observare permit creierului să construiască permanent o poveste coerentă despre cine suntem și despre ceea ce trăim.
„Odată ce apar memoria, limbajul și capacitatea de auto-observare, creierul începe să construiască o poveste semantică despre ceea ce se întâmplă și despre cine este acest „eu””, explică Firaux.
El spune că organismul interacționează în mod continuu cu ritmurile interne și externe, iar rezultatul depinde de faptul dacă aceste procese ajung într-o stare stabilă și coerentă sau, dimpotrivă, într-una instabilă și haotică.
Este doar o ipoteză, nu o concluzie definitivă
Autorii subliniază că teoria lor reprezintă un model de lucru și nu demonstrează că relațiile dintre oameni sau conștiința sunt determinate de câmpurile electromagnetice.
În prezent, cercetarea încearcă să integreze descoperiri deja existente din mai multe domenii ale științei pentru a înțelege mai bine modul în care apare conștiința și felul în care oamenii se influențează reciproc.
Dacă această direcție de cercetare va fi confirmată de studii viitoare, ar putea oferi o perspectivă nouă asupra unor fenomene pe care mulți oameni le descriu intuitiv, precum senzația de a avea „chimie” cu o persoană încă de la prima întâlnire sau starea de conexiune profundă resimțită în timpul unor experiențe colective.