De ce vorbim astăzi? Răspunsul s-ar putea ascunde în focurile strămoșilor noștri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Lumina focului, poveștile spuse în jurul flăcărilor și atenția împărtășită de membrii unui grup ar fi putut avea un rol neașteptat în evoluția limbajului uman. O nouă teorie propusă de cercetători sugerează că vorbirea complexă nu s-ar fi dezvoltat doar din nevoia strămoșilor noștri de a organiza vânători sau de a transmite informații esențiale pentru supraviețuire.

Serile petrecute împreună în jurul focului, când oamenii povesteau, râdeau și își împărtășeau experiențele, ar fi putut crea condițiile care au împins comunicarea umană dincolo de simplele semnale practice.

De ce vorbim astăzi?

Oamenii care stăteau în jurul unui foc de tabără și își spuneau povești, înfricoșătoare sau nu, ar fi putut oferi exact impulsul evolutiv de care capacitatea noastră de a transmite cunoștințe și experiențe prin limbaj avea nevoie pentru a ajunge la nivelul de astăzi. Potrivit Vice.com, aceasta este teoria prezentată de cercetători într-o lucrare publicată în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.

Cercetătorii sugerează că explicația tradițională potrivit căreia limbajul uman a evoluat pentru că trebuia să ne coordonăm în timpul vânătorilor de mamuți și să-i învățăm pe copii lucrurile esențiale pentru supraviețuire nu descrie ceva exclusiv uman. În lumea animalelor există numeroase exemple de viețuitoare care comunică fără cuvinte informații legate de supraviețuire. Cimpanzeii, de exemplu, coordonează vânători complexe în grup folosind o serie de gesturi.

Focurile de tabără ar fi schimbat comunicarea

Potrivit teoriei cercetătorilor, tacticile de supraviețuire nu ar fi implicat vorbirea umană într-o măsură atât de mare pe cât s-a crezut până acum. În schimb, ei susțin că limbajul s-a dezvoltat în jurul unui lucru mult mai simplu, pe care continuăm să-l facem și astăzi: să stăm împreună și să vorbim vrute și nevrute cu cei mai buni prieteni. Ei făceau asta în jurul focului, în timp ce noi o facem astăzi pe Discord și, din când în când, chiar față în față, atunci când ne vine ideea neobișnuită de a ne întâlni în persoană.

Focul de tabără este însă mai mult decât un decor plăcut; potrivit cercetătorilor, el reprezintă o parte esențială a întregii experiențe. Fumul și flăcările pâlpâitoare fac limbajul corporal mai greu de observat, iar gesturile vizuale devin mai dificil de descifrat noaptea, când oamenii sunt așezați în cerc în jurul focului.

Flăcările ar putea sincroniza activitatea creierelor

Cercetătorii au constatat că flăcările focurilor de tabără pâlpâie cu o frecvență de aproximativ 1,4 până la 2,7 ori pe secundă, exact într-un interval care se suprapune cu ritmuri ale undelor cerebrale asociate cu o atenție sporită și cu memoria.

Acest fenomen ar putea sincroniza activitatea cerebrală a celui care spune povestea cu cea a oamenilor care îl ascultă, creând un fel de stare mentală comună. În această imagine propusă de cercetători, focul ar funcționa practic asemenea unui dirijor al unei orchestre, numai că orchestra ar fi formată din creierele oamenilor adunați în jurul flăcărilor.

Poveștile ar fi putut împinge limbajul la un alt nivel

Este o teorie fascinantă, chiar dacă rămâne doar o teorie. Există însă o anumită logică în spatele ei. Organizarea vânătorilor pentru procurarea hranei a contribuit probabil în mare măsură la dezvoltarea capacității oamenilor de a comunica între ei, însă poveștile, empatia, împărtășirea experiențelor și a complexității vieții, precum și capacitatea de a-i face pe ceilalți să râdă sau să plângă spunând o poveste reprezintă toate acele forme nuanțate de comunicare pe care astăzi le considerăm firești.

Potrivit acestei teorii, tocmai aici s-ar fi produs adevăratul salt în evoluția limbajului. Iar totul s-ar fi petrecut la lumina focului.

CITEȘTE ȘI:  Roboții au ajuns să alerge mai repede decât oamenii. Dar pot conecta un simplu cablu?

Adio sală și transpirație? Pastila care ar putea păcăli corpul că ai făcut sport a trecut primul test pe oameni