Întreruperile de energie electrică făceau parte din viața de zi cu zi a românilor în perioada comunismului. Curentul era furnizat cu restricții, iar oamenii ajungeau să rămână în întuneric chiar în momentele în care aveau cea mai mare nevoie de lumină. Marina Almășan, Răzvan Popescu și George Rotaru își amintesc cum erau nevoiți să se descurce în acea perioadă.
În perioada comunistă, românii se confruntau cu numeroase restricții și lipsuri. Consumul de gaze naturale și energie electrică era limitat prin cote lunare, iar depășirea acestora putea aduce costuri mult mai mari. În cazul unui apartament cu două camere, limita pentru gaze era stabilită diferit în funcție de sezon, în timp ce energia electrică era, de asemenea, raționalizată.
Marina Almășan a prins atât perioadele în care se oprea electricitatea, cât și cele în care apa caldă devenise o raritate. Pentru că era o persoană matinală, multe dintre activitățile sale puteau fi făcute ziua, înainte ca întreruperile să afecteze programul familiei.
Atunci când se stingea lumina, membrii familiei se adunau împreună. Copiii discutau cu părinții, se făceau planuri, iar radioul cu baterii devenea una dintre principalele surse de informații și divertisment. În unele seri, familia asculta discret posturi de radio străine.
„Da, desigur, am prins și opriri de curent, și de apă caldă, norocul meu este că, fiind extrem de matinală, toate activitățile se făceau pe lumină. Când se lua curentul, familia socializa, noi copiii eram luați la întrebări, părinții făceau planuri și cu toții ascultam, pe furiș, la un radio cu baterii, emisiunea Europa liberă. Cu toate că, dacă-ți lipeai urechea de oricare dintre apartamentele din bloc, se auzea cam la fel!”, a povestit Marina Almășan pentru Click.ro.
Răzvan Popescu era copil în 1989 și spune că multe dintre amintirile sale din acea perioadă sunt neclare. Un episod însă i-a rămas în minte. Aștepta să înceapă la televizor emisiunea cu desene animate, însă exact atunci s-a întrerupt alimentarea cu energie.
„Nu am foarte clare amintirile, de dinainte de Revoluție. În 1989, aveam 10 ani, și multe momente sunt vag conturate. Știu totuși că se întrerupea curentul, când îți era lumea mai dragă. Îmi amintesc că, într-o sâmbătă, la prânz, așteptam nerăbdător să înceapă la TVR, „Gala desenelor animate”, sâmbăta și duminica erau câteva ore de emisie și ziua.
Fix când să înceapă desenele s-a luat curentul și am rămas cu ochii la ecranul negru. Tata, ca să-mi mai aline supărarea, a dat drumul la un radio pe baterii, a prins în FM frecvența TVR și am putut să ascult la radio desenele, auzeam măcar vocile personajelor preferate. Mai bine așa, decât nimic”, a spus Răzvan Popescu.

Nici artiștii nu erau feriți de aceste probleme. George Rotaru își amintește că a rămas fără lumină inclusiv în timpul spectacolelor. În asemenea situații, continua să cânte fără microfon, uneori chiar în întuneric.
„Oho, de câte ori nu am rămas în beznă, și în casă, dar și la spectacole, pe scenă. Nu aveai ce face, cântam și fără microfon, pe întuneric. Așa au fost acele vremuri. Mă și săturasem de frig, de foame, totul era pe rație.
La 37 de ani, imediat după Revoluție, am decis să mă mut în America. Am obținut și cetățenia, am acolo concerte. Fac însă anual naveta New York-București, mi se face dor de casă, de fanii mei”, a povestit și George Rotaru.
CITEȘTE ȘI: Ce i-a făcut Nicu, fiul lui Nicolae Ceaușescu, unui profesor de la Jean Monnet: „Toată clasa a înghețat”
Ovidiu Lipan Țăndărică, dezvăluiri despre plecarea din România. „Nu mai puteam…”