„Închide geamul, că te trage curentul!” Probabil că există puțini români care să nu fi auzit măcar o dată acest avertisment, în tren, în mașină, acasă sau la birou. Ani la rând, celebra teamă românească de curent a fost ironizată și trecută în categoria miturilor moștenite de la bunici. Medicul Mihail Pautov vine însă cu o explicație interesantă: curentul nu inventează o infecție din nimic și nici nu aduce virusurile pe aripile vântului, dar frigul local poate produce modificări temporare care, în anumite situații, pot favoriza o problemă deja existentă sau susceptibilitatea la o infecție. Cu alte cuvinte, bunica poate că nu știa termenul „vasoconstricție”, dar nici nu vorbea chiar degeaba.
„Închide geamul că mă trage curentul”, una dintre marile spaime românești
Puține lucruri reușesc să unească generațiile de români precum geamul deschis într-un tren. Unul îl deschide pentru că nu mai poate de cald, altul îl închide imediat pentru că „îl trage curentul la măsea”, iar de aici până la o mică negociere diplomatică internațională nu mai este decât un pas.
Expresia „m-a tras curentul” a devenit atât de prezentă în cultura noastră încât curentului îi sunt atribuite aproape toate nenorocirile care pot apărea după o călătorie cu geamul deschis: dureri de măsea, ureche, cap, ceafă, spate și, bineînțeles, răceala de a doua zi.
Românii nu sunt însă singurii care privesc suspicios aerul rece. Există credințe asemănătoare și în alte țări europene, iar chiar literatura medicală recunoaște că expunerea la un curent rece poate fi asociată, de exemplu, cu tensiune musculară și dureri cervicale.
Dar partea cu adevărat interesantă începe atunci când separăm două lucruri: curentul nu este un agent infecțios, însă frigul produs de acesta poate avea efecte fiziologice asupra țesuturilor expuse.
Mihail Pautov explică ce se poate întâmpla când curentul bate direct spre o măsea
Un exemplu oferit de medicul Mihail Pautov este cel al unei probleme dentare care există deja, dar pe care organismul reușește să o țină sub control.
În această situație, problema nu apare pentru că aerul rece „a băgat infecția în măsea”. Infecția era deja acolo. Explicația propusă de medic este că frigul local determină vasoconstricție, adică îngustarea temporară a vaselor de sânge, iar răspunsul local de apărare poate fi afectat tranzitoriu.
Mihail Pautov explică:
„Să presupunem că ai o mică infecție la nivelul rădăcinii dintelui, corpul tău o ține sub control. Și tu mergi cu trenul, te trage curentul în zona asta, apare vasoconstricție, scăderea tranzitorie a imunității, și această scădere tranzitorie poate să fie suficientă cât această infecție să străpungă bariera imunității și să se transforme într-un abces. Din cauza curentului care favorizează o infecție care există.”
Aici este, de fapt, diferența esențială. Curentul nu ar crea infecția dentară, ci, în explicația medicului, ar putea favoriza evoluția unei probleme care exista deja.
Cu alte cuvinte, dacă ai o măsea perfect sănătoasă, geamul deschis al trenului nu introduce în ea, prin magie, o infecție. Dacă însă există deja o problemă la rădăcină, situația este diferită.
Dar celebra răceală „de la frig”?
Ajungem la probabil cea mai cunoscută replică din copilărie: „Îmbracă-te, că răcești!”.
Din punct de vedere medical, o viroză respiratorie este provocată de un virus, nu de temperatura scăzută. Nu poți produce un rinovirus doar pentru că ai ieșit din casă fără fular.
Dar asta nu înseamnă că frigul și condițiile locale de la nivelul căilor respiratorii sunt complet irelevante pentru susceptibilitatea la infecții. Cercetările asupra imunității mucoasei nazale au arătat că temperaturile mai scăzute pot influența anumite mecanisme locale de apărare antivirală.
Pautov explică mecanismul astfel:
„Același lucru se întâmplă când ieși în frig afară iarna, cu mucoasa laringelui și a faringelui. Vasoconstricție din cauza frigului, scădere tranzitorie a imunității, care te poate predispune la o răceală.”
Virusul tot trebuie să existe. Curentul nu vine cu răceala în buzunar
Aceasta este probabil cea mai importantă precizare, pentru că împacă într-un fel medicina modernă cu avertismentele bunicii.
Poți sta lângă un geam deschis fără ca din aerul rece să se materializeze spontan o viroză. Pentru a te infecta trebuie să intri în contact cu agentul infecțios.
Mihail Pautov continuă:
„Intri în contact cu un virus și această scădere tranzitorie a imunității e suficientă cât virusul să străpungă bariera imunității tale și să te predispună la acea răceală.”
Prin urmare, există două elemente diferite. Unul este expunerea la agentul infecțios, fără de care nu există viroză. Celălalt este starea mecanismelor de apărare ale organismului în momentul respectiv.
Asta explică și de ce afirmația populară „am răcit pentru că am stat în curent” este prea simplă. Mai corect ar fi: ai făcut o infecție pentru că ai întâlnit un virus, iar condițiile de mediu pot constitui unul dintre factorii care influențează susceptibilitatea organismului.
Numai că nimeni nu va spune probabil în tren: „Vă rog să închideți geamul deoarece răcirea locală ar putea modifica temporar mecanismele mele de apărare”. „Mă trage curentul” rămâne considerabil mai eficient.
Și ceafa înțepenită după ce ai dormit lângă aerul condiționat?
Aici românii primesc încă un mic punct. Aerul rece orientat timp îndelungat spre aceeași regiune poate fi asociat cu disconfort și tensiune musculară. InformedHealth, serviciu realizat de Institutul german IQWiG și publicat în baza medicală a National Library of Medicine din SUA, menționează chiar expunerea la un „cold draft”, adică un curent rece, printre situațiile asociate cu tensionarea musculaturii și apariția durerilor cervicale.
Așadar, dacă te-ai trezit după o noapte petrecută direct în bătaia aerului condiționat și nu-ți mai întorci capul prea fericit spre stânga, senzația nu trebuie neapărat pusă exclusiv pe seama imaginației.
Curentul nu este boală, dar nici aerul rece nu este complet nevinovat
Mihail Pautov își extinde explicația dincolo de exemplul dintelui și al căilor respiratorii:
„ Așa se întâmplă cu absolut orice zonă a corpului care este expusă la curent.”
Afirmația trebuie însă înțeleasă cu nuanța necesară. Efectele răcirii locale diferă în funcție de țesut și de problema existentă, iar „curentul” nu reprezintă în sine un diagnostic medical universal.
Ceea ce numim popular „m-a tras curentul” poate ascunde lucruri foarte diferite: o contractură musculară, o durere care exista deja și a devenit mai evidentă, o sensibilitate dentară sau, separat, o infecție respiratorie produsă de un virus.
Până la urmă, a avut bunica dreptate?
Pe jumătate, ceea ce este probabil suficient cât să câștige definitiv disputa cu geamul din tren.
Curentul de aer nu produce virusuri și nu creează din senin infecții dentare. Dar expunerea la aer rece produce efecte fiziologice reale, iar temperatura poate influența musculatura, vasele de sânge și unele mecanisme locale de apărare.
Prin urmare, celebra expresie românească nu trebuie luată literalmente, dar nici aruncată complet în sertarul superstițiilor. Data viitoare când cineva închide dramatic geamul compartimentului și anunță „mă trage curentul”, disputa poate deveni ceva mai sofisticată. Eventual după ce coborâți din tren.
CITEȘTE ȘI: Te simți perfect sănătos? Mihail Pautov avertizează: Ce se poate întâmpla în artere fără niciun simptom