Doctor Cezar explică de ce nu toată lumea trebuie să doarmă opt ore legate. Somnul nostru ar putea fi mai „modern” decât credem

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ni s-a spus atât de des că trebuie să dormim opt ore pe noapte, încât cifra a ajuns aproape o poruncă: dacă ai dormit șapte, începi să calculezi paguba, dacă te-ai trezit la trei dimineața, te uiți disperat la ceas și deja îți imaginezi ziua următoare distrusă. Doctor Cezar explică însă că lucrurile pot fi mai nuanțate. Trezirea în timpul nopții nu înseamnă automat că există o problemă, iar ideea unui somn neîntrerupt de opt ore nu ar reprezenta neapărat singurul model natural pentru organismul uman. Există inclusiv teoria somnului segmentat, potrivit căreia oamenii pot dormi în două perioade separate de un interval de veghe. Iar aici povestea devine interesantă: programul modern de muncă și Revoluția Industrială ar fi contribuit la transformarea felului în care ne organizăm somnul.

Te trezești noaptea? Nu înseamnă automat că ai o problemă

Primul lucru important pe care îl spune Doctor Cezar este că o trezire nocturnă nu trebuie interpretată imediat drept semnul unei tulburări de somn. Poate exista o problemă, desigur, însă simplul fapt că un om se trezește după câteva ore nu este suficient pentru a trage această concluzie.

Aici apare teoria somnului segmentat sau bifazic. În locul unui singur bloc continuu de opt ore, noaptea ar putea fi împărțită în două perioade de somn.

„E posibil să fie o problemă, dar e posibil să nu fie o problemă. Există teoria conform căreia nu trebuie să dormim opt ore legat.”

Două reprize de somn în loc de opt ore fără oprire

Doctor Cezar oferă și un exemplu concret. O persoană s-ar putea culca în jurul orei 22:00 sau 23:00 și ar putea dormi până pe la 3:00-4:00 dimineața. Ar urma o perioadă în care este trează, după care ar începe un al doilea episod de somn.

Cu alte cuvinte, dacă te trezești în toiul nopții și nu adormi instantaneu la loc, nu înseamnă obligatoriu că organismul tău a declarat război pernei.

„Dormim în două calupuri, de genul zece seara, trei-patru dimineața, sau unsprezece seara, trei-patru dimineața, un calup de vreo patru ore, trei cicluri, și încă unul de pe la, să zicem, cinci-cinci, că după aia dacă se face șase deja ne trezim cu totul.”

Somnul în două calupuri ar putea fi un comportament natural

Ideea importantă este că acest tip de somn ar putea reprezenta, pentru unele persoane, un comportament firesc. Problema apare atunci când comparăm orice noapte cu modelul idealizat al celor opt ore perfecte, dormite fără întrerupere.

Dacă omul se trezește noaptea, vede ora 3:17 pe telefon și începe imediat să se gândească „gata, am insomnie”, anxietatea provocată de trezire poate deveni ea însăși o problemă.

Doctor Cezar vorbește despre posibilitatea ca somnul împărțit în două perioade să facă parte dintr-un model mai vechi al comportamentului uman.

„Și că și ăsta este un comportament normal și natural.”

Ne-a băgat Revoluția Industrială în pat opt ore?

Aici explicația devine și mai interesantă. Doctor Cezar amintește teoria potrivit căreia somnul continuu, organizat riguros în jurul programului zilnic, ar fi fost favorizat de schimbările sociale produse odată cu industrializarea.

Viața a început să fie dictată tot mai strict de ceas. Nu mai conta numai când îți era somn. Trebuia să știi când începe schimbul, când ajungi la fabrică și, mai târziu, când începe programul la birou.

Somnul trebuia și el să încapă undeva în această nouă ordine.

„Și că de fapt dormitul cu opt ore a fost impus cumva de Revoluția Industrială, când oamenii trebuiau să ducă la fabrică și să muncească până seara târziu.”

Viața modernă nu prea îți permite să fii boem la trei dimineața

Un somn împărțit în două este mult mai simplu atunci când dimineața nu începe cu alarma, dușul făcut pe fugă, copiii pregătiți, mașina pornită și întrebarea dacă prinzi sau nu traficul de la ora opt.

Doctor Cezar atrage atenția tocmai asupra acestei rigidități introduse de societatea modernă. Programul comun obligă milioane de oameni să doarmă aproximativ în aceleași intervale și să fie funcționali la aceleași ore.

„Și pentru că chestia asta înseamnă că și te trezești mai târziu și ăla-i mai mult. Adică ești într-un ritm mai așa, boem, nu trebuie să te trezești la fix.”

„Societatea asta ne-a malformat somnul”

Ceasul deșteptător este, până la urmă, o invenție socială, nu un organ al corpului uman. Organismul are propriile ritmuri, în timp ce societatea îi spune foarte clar la ce oră trebuie să fie în metrou, în mașină, la școală sau la serviciu.

Din această perspectivă, Doctor Cezar ridică întrebarea dacă nu cumva am ajuns să considerăm „normal” acel tip de somn care se potrivește cel mai bine programului societății moderne.

„Deci cumva societatea asta ne-a malformat somnul. Faptul că trebuie să ne trezim toți dimineața, trebuie să mergem la muncă, toți trebuie să fim în trafic la ora opt, toți trebuie să… Deci chestia asta s-ar putea să fie naturală, da?”

Ce făceau oamenii când se trezeau în mijlocul nopții

Și aici apare probabil cea mai frumoasă imagine din explicația Doctorului Cezar. Înainte de telefoane, televizoare, becuri aprinse în fiecare cameră și alarma pusă pentru 6:30, o trezire nocturnă putea avea cu totul altă semnificație.

Oamenii se puteau ridica pentru o vreme, puteau sta lângă foc sau pur și simplu puteau privi cerul, după care se întorceau la somn.

Noaptea nu trebuia neapărat „rezolvată”. Era pur și simplu o parte a vieții.

„Și există această teorie conform căreia oamenii pe timpuri se mai trezeau noaptea, se mai trezeau la lumina focului, mai admirau cerul, mai vedeau cerul.”

Opt ore rămâne un reper, nu o sentință

Ideea explicației nu este că opt ore de somn ar fi greșite sau că fiecare trezire nocturnă trebuie considerată perfect normală. Chiar Doctor Cezar începe prin a spune că „e posibil să fie o problemă, dar e posibil să nu fie”.

Importantă este diferența dintre durata totală și arhitectura somnului. Oamenii nu dorm identic, iar nevoia de somn poate varia. Pentru adulți, recomandările medicale actuale vorbesc în general despre aproximativ 7-9 ore de somn într-un interval de 24 de ore, nu despre obligația universală de a dormi exact opt ore fără nicio trezire.

Așa că, dacă deschizi ochii într-o noapte la trei dimineața, nu este obligatoriu să începi imediat numărătoarea inversă până la catastrofa de a doua zi. Uneori poate exista o problemă care merită investigată, alteori poate fi pur și simplu o trezire nocturnă.

Iar dacă teoria amintită de Doctor Cezar are ceva seducător, este imaginea strămoșilor noștri care, în loc să verifice disperați ceasul și să calculeze câte ore le-au mai rămas până sună alarma, se ridicau, se uitau puțin la foc și la stele și apoi se băgau liniștiți înapoi la somn.

CITEȘTE ȘI:  Îți sare muștarul din orice prostie? Doctorul Cezar dezvăluie șmecheria simplă care te poate calma pe loc

Dr. Cezar le atrage atenția românilor: analiza simplă care poate descoperi din timp unul dintre cele mai mari pericole pentru sănătate