Există în sudul Țărilor de Jos un orășel în care vecinii petrec luni întregi construind coloși de aproape nouă metri, îi acoperă cu sute de mii de flori, îi împing cu propriile mâini pe străzi și, după numai câteva zile, îi desfac. Se numește Zundert, este locul în care s-a născut Vincent van Gogh și, în prima duminică din septembrie, devine scena unui spectacol greu de comparat cu altceva în Europa. Aproximativ opt milioane de dalii, 20 de comunități rivale și un oraș întreg prins de ceea ce localnicii numesc „corsokoorts”, febra corso, transformă liniștitul Brabant într-o explozie de culoare. Dar Zundert merită descoperit și după ce ultima floare a fost strânsă de pe stradă.
Un orășel olandez care o dată pe an pare că o ia razna
Zundert se află în provincia Brabantul de Nord, în sudul Țărilor de Jos, foarte aproape de granița cu Belgia și la mică distanță de Breda. În cea mai mare parte a anului, atmosfera este aceea a unei așezări liniștite, înconjurate de terenuri agricole, pepiniere, păduri și drumuri numai bune de luat la pas sau pe bicicletă.
La începutul lunii septembrie, însă, imaginea se schimbă complet. În prima duminică a lunii are loc Bloemencorso Zundert, celebra paradă a daliilor, considerată de organizatori cel mai mare corso de dalii din lume. Festivalul aduce pe străzi construcții gigantice care nu prea mai seamănă cu ceea ce ne imaginăm atunci când auzim expresia „car alegoric”.
Sunt sculpturi mobile, uneori bizare, alteori spectaculoase, cu personaje, animale, chipuri uriașe sau forme abstracte, iar unele dintre ele ajung la aproximativ nouă metri înălțime. Pentru acoperirea unei singure construcții pot fi necesare în jur de 400.000 de dalii, iar în anumite cazuri numărul florilor se apropie de jumătate de milion.
Opt milioane de dalii și 20 de cartiere care vor același lucru: să câștige
Secretul spectacolului nu stă doar în dimensiunea carelor, ci în felul în care sunt realizate. La Zundert nu vine o companie de evenimente care să construiască decorurile, iar localnicii să se așeze cuminți pe marginea drumului și să le privească. O bună parte din comunitate este implicată direct.
În competiție intră 20 de „buurtschappen”, comunități sau cartiere care își proiectează și construiesc propriile creații și care se luptă pentru marele premiu. Rivalitatea este serioasă, însă tocmai această competiție a transformat corso-ul într-o tradiție transmisă de la o generație la alta.
Cartierele își cultivă inclusiv propriile dalii. Câmpurile destinate florilor se întind pe aproximativ 33 de hectare, iar pentru toate carele alegorice sunt necesare în jur de opt milioane de flori. Pregătirile încep cu luni înainte, iar pe măsură ce se apropie ziua paradei, ritmul devine tot mai nebun.
Există chiar și un cuvânt pentru starea care cuprinde localitatea: „corsokoorts”, adică „febra corso”. Oamenii își petrec timpul liber cultivând și culegând dalii, lucrând la structurile uriașe și pregătind fiecare detaliu pentru cele câteva ore în care creațiile lor vor defila prin oraș.
Florile sunt puse una câte una, iar coloșii nu au motor
Una dintre imaginile care spun cel mai bine povestea Zundertului apare chiar înaintea paradei. După luni de proiectare și construcție, voluntarii trebuie să transforme scheletele uriașe în sculpturi florale, iar daliile sunt fixate manual pe structuri.
Munca devine o cursă contra cronometru, deoarece florile trebuie să arate cât mai bine în ziua evenimentului. Sute de mii de dalii ajung astfel pe o singură creație.
Iar surpriza continuă atunci când începe parada: coloșii nu sunt purtați prin oraș cu ajutorul unor motoare ascunse. Carele sunt împinse de voluntari, ceea ce face dimensiunile lor și mai greu de crezut atunci când le vezi deplasându-se printre spectatori.
Totul a început în 1936, cu biciclete și căruțe împodobite
Bloemencorso Zundert are o istorie de aproape un secol. Prima ediție a avut loc în 1936, în cadrul festivităților dedicate aniversării reginei Wilhelmina, iar începuturile au fost mult mai modeste decât spectacolul de astăzi. În locul coloșilor de câteva etaje apăreau biciclete, căruțe și alte vehicule decorate cu flori.
După Al Doilea Război Mondial, cartierele au devenit nucleul competiției, iar în anii ’50 și ’60 carele au început să fie tot mai ambițioase și mai artistice. De-a lungul timpului, dimensiunile au crescut atât de mult încât a fost nevoie inclusiv de stabilirea unor limite.
Astăzi, corso-ul nu mai poate fi separat de identitatea locală. Copiii cresc cu această tradiție, adulții muncesc la care și la câmpurile de dalii, iar generațiile mai vârstnice rămân implicate în cultivarea florilor și în viața comunităților.
Luni sunt opere de artă, marți încep să dispară
Poate cea mai fascinantă parte a poveștii este tocmai caracterul efemer al spectacolului. După luni întregi de muncă, milioanele de flori și miile de ore investite de voluntari nu sunt destinate unei opere care va rămâne într-un muzeu.
După parada de duminică, carele pot fi admirate și luni. Apoi florile încep inevitabil să se ofilească, iar marți construcțiile sunt demontate. În numai câteva zile, operele monumentale pentru care un oraș întreg a muncit luni la rând dispar.
La ediția din 2026, temele au mers de la commedia dell’arte și vrăjitorie până la subiecte mult mai grave, precum copiii victime ale războiului. Marele câștigător a fost carul „Zeespiegel”, în traducere „Oglinda mării”, care a primit cel mai mare punctaj din partea juriului.
Tradiția olandeză a paradelor corso cu flori și fructe a primit și recunoaștere internațională, fiind înscrisă în 2021 pe Lista reprezentativă UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Cu mult înaintea milioanelor de dalii, aici s-a născut Vincent van Gogh
Zundert mai are însă un motiv uriaș pentru care apare pe harta culturală a lumii. Vincent van Gogh s-a născut aici, la 30 martie 1853, și și-a petrecut primii 16 ani de viață în această zonă.
Casa originală în care s-a născut pictorul nu mai există, însă pe locul acesteia funcționează astăzi Vincent van GoghHuis, un centru dedicat copilăriei, familiei și originilor artistului. Nu este o casă memorială păstrată exact așa cum arăta în secolul al XIX-lea, ci mai degrabă punctul de plecare pentru a înțelege mediul în care a crescut unul dintre cei mai cunoscuți pictori din lume.
Povestea familiei Van Gogh are aici și un amănunt tulburător. Cu exact un an înaintea nașterii pictorului, pe 30 martie 1852, părinților săi li se născuse un alt băiat, căruia îi dăduseră tot numele Vincent. Copilul a murit la naștere, iar viitorul artist a venit pe lume exact în aceeași zi a anului următor.
În Zundert poate fi văzut și monumentul dedicat fraților Vincent și Theo van Gogh, realizat de sculptorul Ossip Zadkine și inaugurat în 1964 de regina Juliana.
Pe urmele copilului care avea să picteze „Floarea-soarelui”
Pentru că Van Gogh și-a petrecut copilăria aici, Zundert poate fi descoperit și prin peisajele Brabantului care i-au fost familiare înainte ca Parisul, Arles sau Saint-Rémy să intre în povestea sa.
Familia făcea plimbări prin împrejurimi, iar relația profundă pe care pictorul avea să o dezvolte cu natura, lumea rurală și oamenii care munceau pământul își are o parte dintre rădăcini în acest peisaj.
Astăzi există trasee Van Gogh pentru bicicliști, unul dintre ele având aproximativ 46 de kilometri, iar altul aproximativ 56 de kilometri. Nu trebuie să fii ciclist de performanță pentru a înțelege farmecul ideii: ieși din micul centru urban și intri rapid într-un Brabant cu păduri, câmpuri, ferme și drumuri liniștite.
Păduri, iazuri și pini care existau și pe vremea lui Van Gogh
Una dintre zonele naturale interesante din apropiere este Pannenhoef, o rezervație de aproximativ 706 hectare, cu păduri, pajiști și iazuri. Locul are inclusiv o istorie legată de exploatarea turbei, folosită în trecut drept combustibil în gospodării și fabricile de bere.
Unii dintre pinii silvestri de aici au în jur de două secole, ceea ce înseamnă că existau deja atunci când Van Gogh era copil.
De Moeren este o altă zonă potrivită pentru cei care vor să vadă partea rurală a Brabantului, cu păduri, terenuri agricole, pajiști și apă. Tocmai aceste împrejurimi fac ca Zundert să funcționeze foarte bine ca destinație pentru o excursie lentă, în care bicicleta poate fi mai potrivită decât mașina.
După Van Gogh și opt milioane de dalii vine berea trapistă
Brabantul nu înseamnă numai artă și biciclete. Gastronomia locală aduce în poveste căpșuni, sparanghel, produse de fermă și bere, iar Zundert are inclusiv propria bere trapistă.
Există trasee turistice care combină povestea lui Van Gogh cu gastronomia regională, astfel că o zi începută într-un centru dedicat pictorului poate continua pe bicicletă prin păduri și se poate termina mult mai relaxat, la o masă cu produse locale și o bere din zonă.
Este tocmai genul de detaliu care schimbă perspectiva asupra Zundertului: nu trebuie vizitat doar pentru a bifa un muzeu și a pleca, pentru că experiența adevărată se află în combinația dintre oraș, peisaj și stilul de viață al Brabantului.
Cum ajungi la Zundert și cât timp merită să rămâi
Pentru cei care călătoresc fără mașină, Breda este unul dintre cele mai practice puncte de plecare, existând legături cu autobuzul spre Zundert. Breda poate fi folosită și drept bază de cazare, mai ales dacă excursia face parte dintr-un circuit mai amplu prin sudul Țărilor de Jos.
Pentru centrul localității și universul Van Gogh poate fi suficientă o zi, însă două zile permit o experiență mult mai relaxată, cu Van GoghHuis, trasee prin natură, bicicletă, gastronomie și opriri prin împrejurimi.
Cu totul altfel trebuie pregătită călătoria dacă ținta este Bloemencorso. Atunci Zundert încetează să mai fie micul oraș liniștit din Brabant și devine destinația a zeci de mii de vizitatori, astfel că transportul și cazarea merită organizate din timp.
Zundert, locul în care frumusețea este construită ca să dispară
Acesta este farmecul Zundertului. Van Gogh, omul care avea să transforme câmpurile, florile și oamenii simpli în artă cunoscută în întreaga lume, și-a început viața aici. Aproape două secole mai târziu, locuitorii continuă într-un fel foarte diferit aceeași obsesie pentru culoare și natură.
Cultivă milioane de dalii, ridică structuri gigantice, lucrează luni întregi, le scot în stradă în fața mulțimii și apoi le demontează, iar anul următor o iau de la capăt.
Zundert este unul dintre acele locuri în care merită să ajungi pentru a vedea ce poate face un oraș întreg atunci când transformă o tradiție locală într-o operă de artă.