Sfantul Toma, sărbătorit pe 6 octombrie. De unde vine expresia Toma Necredinciosul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Sfântul Apostol Toma este sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe 6 octombrie, dar și în prima duminică după Paști. Este cunoscut mai ales sub numele de „Toma Necredinciosul”, însă puțini știu de unde vine această denumire și ce s-a întâmplat, de fapt, cu apostolul după Învierea lui Iisus Hristos. Iată de ce a rămas Toma în tradiția creștină drept apostolul care s-a îndoit și cum a ajuns să fie, în cele din urmă, unul dintre cei care au mărturisit Învierea și dumnezeirea lui Hristos.

Viața Sfântului Toma

Sfântul Toma (născut, probabil, în Galileea – decedat în anul 53 d.Hr., la Madras, India) a fost unul dintre cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus.

Numele său în aramaică (Teʾoma) și în greacă (Didymos) înseamnă „geamăn”. În Evanghelia după Ioan 11:16 este identificat drept „Toma, numit Geamănul”. Sirienii îl numesc Iuda Toma, adică „Iuda Geamănul”.

Caracterul lui Toma este descris în Evanghelia după Ioan. Devotamentul său față de Iisus este exprimat clar în Ioan 11:5-16. Când Iisus intenționa să se întoarcă în Iudeea, ucenicii l-au avertizat în legătură cu ostilitatea iudeilor, care „căutau acum să Te ucidă cu pietre”. Atunci Toma a răspuns: „Să mergem și noi și să murim cu El”.

La Cina cea de Taină (Ioan 14:1-7), Toma nu a înțeles ce voia să spună Iisus când a afirmat: „Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi. Și știți calea unde Mă duc”. Întrebarea lui Toma, „Cum putem să știm calea?”, l-a determinat pe Iisus să răspundă: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.

Poate cel mai cunoscut episod din viața lui Toma este cel care a dat naștere expresiei „Toma necredinciosul”. În Ioan 20:19-29, Toma nu se afla printre ucenicii cărora Hristos înviat li s-a arătat pentru prima dată. Când ceilalți i-au spus ce se întâmplase, Toma, neîncrezător, a cerut o dovadă concretă a Învierii. Aceasta i-a fost oferită atunci când Hristos li s-a arătat din nou și i-a cerut în mod special lui Toma să-I atingă rănile.

Conștientizarea bruscă a adevărului, exprimată prin cuvintele „Domnul meu și Dumnezeul meu”, l-a făcut pe Toma prima persoană care a recunoscut în mod explicit divinitatea lui Iisus.

Istoria ulterioară a lui Toma este mai puțin sigură. Potrivit Istoriei bisericești a episcopului Eusebiu de Cezareea, scrisă în secolul al IV-lea, Toma a predicat în Partia, o regiune care corespunde în mare parte teritoriului actual al Khorasanului.

Tradiția creștină ulterioară spune că Toma și-a extins activitatea apostolică până în India, unde este considerat fondatorul Bisericii creștinilor siriaci din Malabar, cunoscuți și sub numele de creștini ai Sfântului Toma.

În lucrarea apocrifă Faptele lui Toma, scrisă inițial în limba siriacă, se spune că apostolul a ajuns la curtea regelui indo-part Gondofares. Regele i-ar fi încredințat construirea unui palat regal, Toma fiind, potrivit tradiției, tâmplar. El ar fi fost însă închis după ce a cheltuit pentru acte de caritate banii care îi fuseseră încredințați pentru construirea palatului.

Potrivit acestei lucrări, Toma a fost martirizat în timpul domniei regelui din Mylapore, la Madras, actualul oraș Chennai. Acolo se află Catedrala San Thomé, considerată locul tradițional al mormântului său.

Relicvele sale ar fi fost însă transportate în Occident și, în cele din urmă, depuse la Ortona, în Italia.

Pe lângă aceste scrieri apocrife, există și alte texte asociate sau atribuite lui Toma, printre care Evanghelia după Toma, descoperită în 1945 în Egiptul de Sus, în cadrul manuscriselor gnostice copte, Cartea lui Toma Atletul, Evanghelia copilăriei lui Toma și Evangelium Joannis de obitu Mariae („Mesajul lui Ioan despre moartea Mariei”).

De unde vine expresia „Toma necredinciosul”

Sfântul Toma a făcut o singură afirmație și de atunci a rămas cunoscut drept „Toma Necredinciosul”. Dar, chiar dacă s-a îndoit, el a și crezut. A rostit ceea ce este, fără îndoială, una dintre cele mai clare mărturisiri de credință din Noul Testament: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Prin aceste cuvinte și-a exprimat credința și le-a oferit creștinilor o rugăciune care va fi rostită până la sfârșitul veacurilor.

Tot Toma a fost cel care a prilejuit una dintre afirmațiile lui Iisus adresate tuturor creștinilor care aveau să vină după el: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut” (Ioan 20:29).

Momentul a avut loc atunci când Iisus a propus să meargă în Betania, după moartea lui Lazăr. Pentru că Betania se afla în apropiere de Ierusalim, întoarcerea acolo însemna să meargă chiar în mijlocul celor care Îl considerau dușman și să se expună unui pericol de moarte aproape sigur.

Dându-și seama de acest lucru, Toma le-a spus celorlalți apostoli: „Să mergem și noi să murim cu El” (Ioan 11:16b).

Sfântul Toma împărtășește aceeași soartă cu Petru cel impulsiv, cu Iacov și Ioan, „fiii tunetului”, cu Filip și cererea lui necugetată de a-L vedea pe Iisus.

Sfântul Toma este ocrotitorul:

• arhitecților, constructorilor, muncitorilor din construcții și topografilor;
• Indiei;
• Pakistanului;
• Sri Lankăi;
• teologilor.

Citește și: Calendar ortodox octombrie 2026: Sărbători cu cruce roșie și semnificația lor

Citește și: Arsenie Boca și cele 7 rugăciuni puternice. Ce să rostești ca să-ți meargă bine