Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și Sfântul Dimitrie cel Nou. Care sunt diferențele între cele două sărbători

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pe 26 și 27 octombrie, calendarul ortodox îi prăznuiește pe doi dintre cei mai cunoscuți sfinți cu numele Dumitru: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor. Deși sunt sărbători consecutive, cei doi sfinți au trăit în perioade diferite și au povești de viață distincte. Primul a fost un dregător militar care a murit pentru credința sa, în timpul persecuțiilor împăratului Maximian, în timp ce al doilea a fost un păstor care a ales o viață smerită, departe de lume. Iată care sunt diferențele dintre cele două sărbători.

Cine a fost Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, sărbătorit pe 26 octombrie

Sfântul Dimitrie a pătimit în Tesalonic, în timpul domniei lui Galeriu Maximian, în jurul anului 306. Provenea dintr-una dintre cele mai de seamă familii ale provinciei Macedonia și era admirat nu doar pentru originea sa nobilă și ținuta aleasă, ci și pentru virtutea, înțelepciunea și bunătatea inimii sale, care le întreceau pe cele ale multora dintre cei mai în vârstă decât el.

Datorită priceperii sale militare, Galeriu, în calitate de cezar al Imperiului Roman de Răsărit, l-a numit pe Sfântul Dimitrie comandant al trupelor romane din Tesalia și proconsul al Greciei. Cu toate acestea, Dimitrie a rămas mereu conștient de adevărurile esențiale ale vieții. După ce credința în Hristos i-a atins inima, toată gloria acestei lumi și-a pierdut însemnătatea pentru el, iar nimic nu i-a mai fost atât de drag precum propovăduirea și răspândirea cuvântului lui Dumnezeu.

În ciuda persecuțiilor îndreptate împotriva creștinilor de către împărat, Sfântul Dimitrie a adus la credință un număr mare de păgâni. Cuvintele sale îi convingeau deoarece vedeau în dreptatea, pacea și dragostea frățească ce îi caracterizau viața o dovadă vie a adevărului pe care îl propovăduia.

Împăratul Maximian tocmai obținuse o serie de victorii strălucite împotriva sciților și se întorcea la Roma când s-a oprit în Tesalonic pentru a primi aclamațiile mulțimii și pentru a aduce jertfe idolilor, în semn de mulțumire. Mai mulți păgâni, invidioși pe succesul sfântului, au profitat de prezența împăratului în oraș pentru a-l denunța pe Dimitrie ca fiind creștin. Uimirea lui Maximian s-a transformat în mânie aprigă când a aflat că Dimitrie își folosea funcția oficială pentru a răspândi credința creștină. Dimitrie a fost chemat înaintea împăratului și întemnițat într-o celulă aflată la subsolul băilor din apropiere.

Maximian a organizat jocuri și lupte de gladiatori în amfiteatrul orașului. Îl adusese cu sine pe un bărbat de statură uriașă și de o forță herculeană, pe nume Lie, originar din neamul vandalilor. Puterea și îndemânarea acestui om în luptele unu la unu erau atât de mari, încât nimeni nu reușea să-i țină piept. În oraș trăia un tânăr creștin pe nume Nestor, care, văzând mândria deșartă a împăratului față de victoriile luptătorului său, a hotărât să-i arate că adevărata putere îi aparține doar lui Hristos.

A alergat la băile în care Dimitrie era întemnițat și i-a cerut să se roage pentru el înainte de a-l înfrunta pe uriaș. Mucenicul a făcut semnul Sfintei Cruci pe fruntea și pe pieptul tânărului, apoi l-a trimis la luptă, asemenea lui David împotriva lui Goliat.

Nestor a ajuns în amfiteatru chiar în momentul în care crainicii strigau în toate părțile, chemându-i pe cei care îndrăzneau să-l înfrunte pe Lie. Apropiindu-se de împărat, Nestor și-a aruncat tunica la pământ și a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă!”. La prima încleștare, chiar în clipa în care uriașul s-a repezit asupra lui, Nestor s-a ferit din calea sa și l-a străpuns în inimă cu pumnalul. Mulțimea a izbucnit în strigăte de uimire, iar oamenii se întrebau cum putuse un simplu tânăr, fără să se bizuie nici pe forță, nici pe arme puternice, să-l doboare atât de repede pe barbar.

În loc să recunoască semnul puterii suverane a lui Dumnezeu, împăratul s-a înfuriat și a poruncit ca Nestor să fie arestat imediat și decapitat în afara orașului. Îl auzise pe tânăr chemând în ajutor Dumnezeul lui Dimitrie și, presupunând că sfântul folosise un fel de vrăjitorie, Maximian le-a poruncit soldaților să meargă și să-l străpungă cu sulițele pe Dimitrie, fără judecată, chiar în adâncul celulei sale. La martiriul sfântului au fost prezenți mai mulți creștini, printre care și slujitorul său, Lupus. După plecarea soldaților, aceștia au îngropat cu evlavie trupul sfântului.

Dumnezeu a voit ca harul cu care l-a înzestrat pe Sfântul Dimitrie să lucreze și după moartea sa. De aceea, a făcut să izvorască din trupul lui un mir cu miros plăcut, care avea puterea de a-i vindeca pe cei care se ungeau cu el, având credință în mijlocirea sfântului. De-a lungul celor șaisprezece secole care au trecut, Sfântul Dimitrie a dat în repetate rânduri dovadă de grija sa binevoitoare față de orașul Tesalonic și de locuitorii acestuia. I-a apărat de atacurile barbarilor, i-a ocrotit de ciumă și foamete, i-a vindecat pe bolnavi și le-a adus alinare celor aflați în suferință.

Cine a fost Sfântul Dimitrie cel Nou

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de țărani din satul Basarabov, aflat pe atunci pe teritoriul Bulgariei. Încă din copilărie, s-a dedicat postului și rugăciunii.

Într-o zi, în timp ce traversa un câmp, a călcat din greșeală peste un cuib ascuns în iarbă și a omorât puii de pasăre. Cuprins de remușcări, a hotărât să meargă desculț timp de trei ani, atât vara, cât și iarna, ca semn de pocăință. Ajuns la maturitate, a intrat într-o mănăstire, iar după câțiva ani petrecuți în obște, a primit binecuvântarea de a se retrage într-o peșteră de lângă râul Lom, pentru a duce o viață de sihastru.

După mulți ani de nevoință și rugăciune în singurătate, sfântul a trecut la cele veșnice în peștera sa. Au trecut trei sute de ani, iar amintirea smeritului ascet s-a pierdut treptat. Într-o primăvară, râul s-a revărsat și a inundat peștera, luând cu apele sale trupul lui Dimitrie, care rămăsese neputrezit timp de secole. Apele l-au purtat în aval, iar trupul a fost acoperit de pietriș. A mai trecut un secol până când sfântul i s-a arătat în vis unei fete paralizate. El i-a spus să-și roage părinții să o ducă pe malul râului, unde avea să se vindece.

Familia fetei, însoțită de numeroși clerici și săteni, a mers în locul în care unii localnici văzuseră anterior o lumină neobișnuită. Au început să sape și au descoperit curând trupul Sfântului Dimitrie, care era încă neputrezit și strălucitor. În acel moment, fata s-a vindecat. În satul Basarabov a fost ridicată o biserică pentru a adăposti și cinsti sfintele moaște, iar de-a lungul timpului, sfântul a săvârșit acolo numeroase minuni.

În anul 1774, în timpul războiului ruso-turc, generalul rus Piotr Saltîkov a poruncit ca sfintele moaște să fie duse în Rusia, pentru a le feri de profanarea de către turci. Când au ajuns la București, un creștin evlavios, apropiat al generalului, l-a rugat să nu lipsească țara de unul dintre cei mai prețioși sfinți ai săi. În cele din urmă, generalul a hotărât să trimită la Lavra Peșterilor din Kiev doar una dintre mâinile sfântului, iar trupul acestuia a rămas la București. Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost așezate în catedrala orașului, unde sunt cinstite și în prezent.

Care sunt diferențele între Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și Sfântul Dimitrie cel Nou

Deși au același nume, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și Sfântul Dimitrie cel Nou sunt doi sfinți diferiți. Ei sunt sărbătoriți în zile consecutive, pe 26 și 27 octombrie, și au un loc important în tradiția ortodoxă. Primul este cunoscut drept Izvorâtorul de Mir, iar al doilea este ocrotitorul Bucureștiului.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cunoscut și ca Sfântul Dumitru sau Izvorâtorul de Mir, a trăit în secolul al III-lea, în cetatea Tesalonic, din Grecia de astăzi. A fost un militar creștin care a ajuns să fie cunoscut pentru credința sa.

Biserica îl cinstește ca mare mucenic, adică drept unul dintre cei care au murit pentru credința lor. Sfântul Dimitrie este sărbătorit în fiecare an pe 26 octombrie.

În tradiția populară românească, această zi este asociată cu venirea frigului și cu sfârșitul toamnei.

Sfântul Dimitrie cel Nou, numit și Dimitrie Basarabov, a trăit în urmă cu aproximativ 800 de ani, în satul Basarabov, aflat pe teritoriul Bulgariei de astăzi. Spre deosebire de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care a fost militar, acesta a fost un om simplu, care se ocupa cu păstoritul.

Potrivit tradiției, Dimitrie a dus o viață modestă, apropiată de natură și dedicată rugăciunii. O întâmplare din tinerețe i-a marcat profund viața. În timp ce mergea prin iarbă, a călcat din greșeală peste un cuib și a omorât câțiva pui de pasăre. S-a simțit atât de vinovat, încât a hotărât să meargă desculț timp de trei ani, indiferent de anotimp.

Mai târziu, a intrat într-o mănăstire, apoi s-a retras într-o peșteră de lângă râul Lom, unde și-a petrecut ultimii ani din viață în rugăciune și singurătate.

În anul 1774, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aduse la București, unde au rămas și în prezent. El este considerat ocrotitorul spiritual al Capitalei și este sărbătorit pe 27 octombrie. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1955.

Cei doi sfinți sunt diferiți și prin modul în care au ajuns să fie cunoscuți. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este un exemplu de curaj și statornicie în credință, pentru că a acceptat moartea fără să renunțe la convingerile sale. Sfântul Dimitrie cel Nou este asociat cu smerenia, rugăciunea și grija față de toate viețuitoarele.

Citește și: Când este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie? Tradiții și obiceiuri în această zi

Citește și: Tradiții și superstiții de Sfântul Dumitru. Ce NU ai voie să faci azi, 26 octombrie