„Când a murit mama au fost comentarii că a murit din cauza mea”. Leonard Miron a devenit ofițer de probațiune în Marea Britanie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Leonard Miron nu mai este director de corazieră. Anii au trecut și a decis să-și găsească în job normal, cu orar fix. Așa că, după ce a susținut „cel mai dificil interviu din întreaga mea viață” așa cum declară, ex prezentatorul tv este, în prezent, angajat la Ministerul de Justiție al Marii Britanii. În exclusivitate pentru CANCAN.RO, Leonard Miron povestește că a trebuit să-și schimbe până și numele de familie în actele oficiale ca să devină ofițer de probațiune și purtător de cuvânt al His Majesty Prison.

Cunoscutul fost prezentator de televiziune rememorează cel mai greu moment din viața lui, pierderea mamei. Ideea de a reveni definitiv în România nu există pentru Leonard Miron, pentru că mentalitatea a rămas la fel, consideră el. „Când a murit mama au fost comentarii că a murit din cauza mea pentru că sunt gay. În momentul în care am fost diagnosticat cu cancer au fost comentarii că este pedeapsa lui Dumnezeu pentru că sunt gay” mărturisește, cu tristețe, Leo Miron. Recunoaște, din toată inima, că  „cel mai bun moment din viața mea a fost cel în care l-am cunoscut pe Miguel” și ne spune ce înseamnă, pentru el, stabilitatea.

Vezi galeria foto
8 poze

CANCAN.RO: Ai spus stop job-ului de director de croazieră.

Leonard Miron: Da. Anul trecut, la sfârșit de sezon, am realizat că mi s-au cam terminat bateriile. Am luat în considerare vârsta și faptul că atinsesem un punct de unde nu aveam unde să mai merg mai departe. În momentul în care m-am trezit dimineață și, atunci când mă bărbieream în oglindă nu mai aveam  starea de excitare că începe o noua zi de muncă am zis că e cazul să mă opresc. N-a fost ușor  și asta nu numai din punct de vedere financiar. A fost o perioadă de căutări, o perioadă de tatonări, interviuri, locuri în care n-am fost acceptat. Situații în care am avut senzația că nu sunt potrivit și până la urmă am găsit un job.

La 57 de ani, Leonard Miron lucrează pentru Ministerul de Justitie din Marea Britanie

CANCAN.RO:  Suna foarte interesant și foarte complicat ce faci acum.

Leonard Miron: Citind descrierea  pe site-ul Ministerului de Justiție din Marea Britanie mi s-a părut că mi se potrivește. Era o slujbă hibridă, jumătate purtător de cuvânt pentru HMPPS – Hist Majesty Prison and Probation Service, deci purtător de cuvânt pe zona de sud-est a Angliei și cealaltă jumătate a slujbei job de ofițer de probațiune. Chestia cu ofițerul de probațiune nu mi-a spus mare lucru, dar pe mine m-a atras ideea de purtător de cuvânt. După ce am trecut prin vreo patru etape de interviu extrem de dificil, cel mai dificil interviu din întreaga mea viață, a urmat o perioadă foarte lungă de vreo trei luni de zile  în care s-au făcut verificări serioase. Am început să lucrez pe 1 iunie. A fost un șoc pentru că am trecut de la un regim de viață total haotic, fără ore stricte de program, fără zile libere la un program mult mai controlat, mai stabil. De luni până vineri de la 9-17, având sâmbăta și duminica libere ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de foarte mult.

În plus este foarte mult de învățat. La mine există și bariera limbii engleze, pentru că nu sunt un vorbitor nativ de engleză deci accentul, frazarea, bogăția vocabularului sunt niște piedici cu care mă lupt mai tot timpul. Marea surpriză a venit din partea celeilalte jumătăți a slujbei mele, cea de ofițer de probațiune. De câte ori în viață ni s-a întâmplat să ne dorim o a doua șansă și nimeni nu ne-a oferit această șansă? Ministerul de Justiție din Marea Britanie trece printr-un proces de regandire, reconsiderare și reașezare a modului în care un fost delicvent este tratat, privit si reintegrat in societate. Aceasta a doua șansă a devenit un lucru extrem de important. Prin poziția de ofițer de probațiune am șansa să te ajut pe tine să schimbi ceva, să nu mai faci aceeași greșeală. Mă bucur că lucrez într-un colectiv în care nimeni nu știe totul, nu contează câtă experiență ai, întotdeauna cer părerea colegilor. Nimeni nu se uită urât la tine, nimeni nu își dă ochii peste cap și întotdeauna găsești o altă părere, un sprijin. Când mă duc la birou am senzația că mă reîntâlnesc cu a doua familie dacă, este un sentiment grozav. Est un job care te solicită foarte mult, nu sunt 2 zile la fel. Nu întotdeauna ai succes, dar atunci când ai succes satisfacția profesională este absolut greu de descris. Evident că este un job dificil pentru că te încarci emoțional. Deși încerc in fiecare zi la ora 17, când termin programul oficial, să las totul în spate, tot aduci cu tine acasă emoțiile, împlinirile, dezamăgirile de peste zi.

Se mai întâmplă și lucruri amuzante. La un moment dat, în perioada de dinaintea începerii activității mele, s-a discutat despre online. Nu mi s-a spus nici o secundă să nu mai postez pe instagram, să opresc canalul de youtube. Doar au zis  că prezența mea online poate afecta securitatea personală. Așa că mi-am schimbat numele de familie. Poziția este extrem de importantă, am acces la o serie de informații sensibile și securizate și am aplicat decizia șefei mele. Nu pot să-ți explic în câteva cuvinte cât de încântat, de fascinat și fericit mă simt în jobul ăsta. În Marea Britanie eu mai am 10 ani până la pensie, dar nu te obligă nimeni să pleci și o să stau poziția asta cât pot de mult. O să vreau să ajut în ciuda poveștilor din jurul celor care au ieșit dintr-un penitenciar. Eu cred că fiecare are dreptul la o a doua șansă iar eu pot să fiu o mică parte din această a doua șansă. Este un lucru extraordinar chiar dacă mi-a scăzut salariul la jumătate fata de ce primeam ca si director de croaziera. Singura anxietate legată de jobul ăsta este faptul că  trebuie să fac un masterat în psihologia delincvenței și reintegrare socială la universitatea din Portsmouth. Pentru următorii 2 ani  trebuie să îmi redezgrop ghiozdanul, dar nu cred că cineva este prea bătrân ca să se reîntoarcă pe băncile școlii.

Viața mai presus de carieră: „Cel mai bun moment din viața mea a fost cel în care l-am cunoscut pe Miguel”

CANCAN.RO: Ai luptat și ai muncit enorm în viața ta. Care simți ca a fost cel mai bun moment din carieră? Dar cel mai rău?

Leonard Miron: E foarte greu să spun care a fost cel mai bun moment din cariera mea, poate despre carierele mele dacă ne gândim cam câte meserii am făcut. Am început cu Televiziunea Romana și acum sunt la Ministerul Justiției din Marea Britanie. N-am avut nici un moment „foarte bun” și nici un moment „foarte rău”. Toate lucrurile care mi s-au întâmplat în viață au fost momente bune pentru că am avut ceva de învățat din ele. Am un motto în viața mea: „Când Dumnezeu îți închide o ușă undeva îți deschide o fereastră”. Am învățat că, întotdeauna când ți se închide ușa, trebuie să te uiți după fereastră. Așa s-a întâmplat și când am plecat din TVR, așa s-a întâmplat cand am decis să nu mai lucrez pentru British Airways apoi anul trecut când am decis să părăsesc poziția de director de croazieră. Toate au fost momente bune. Cel mai bun moment din viața mea a fost cel în care l-am cunoscut pe Miguel. El a fost ‚fereastra’ deschisă spre o cu totul altă lume, spre un cu totul alt viitor spre un cu totul alt EU .

CANCAN.RO: Mereu în vizorul presei. A fost greu, la început, să accepți că ai devenit persoană publică?

Leonard Miron: Nu cred că am fost vreodată o persoană publică. In perioada în care am lucrat în televiziune aveam o expunere mai mare, dar cred că mie nu mi-au plăcut niciodată scandalurile, bârfa, să fac valuri dacă nu bate vântul. Și să știi că nu-mi pare rău. Fac 58 de ani și lipsa statutului asta de persoană publică îmi dă puterea să decid când vreau să vorbesc despre min,e când vreau să las pe cineva în viața mea privată și o fac numai atunci când am ceva de spus. Ca să deschizi gura în presă doar ca să se mai audă de tine e un lucru cu care nu sunt de acord.

Leonard Miron trăiește o poveste de dragiste cu Miguel

Leonard Miron recunoaște: „Răutățile legate de orientarea mea sexuală, de relația mea cu Miguel, o afectau”

CANCAN.RO: Când a încetat să-ți mai pese ce spune ‘gura lumii’?

Leonard Miron: Asta este o întrebare complicată. Nu zic că nu mi-a păsat niciodată de ce spune gura lumii pentru că aș minți. Orice sugestie, remarcă, idee venită din jurul meu era doar o modalitate prin care puteam să schimb în bine ceea ce era criticat. Pe de altă parte mi-a păsat de gura lumii atât timp cât mama mai era în viață. Răutățile legate de orientarea mea sexuală, micimile legate de meseriile pe care le-am făcut, de relația mea cu Miguel, de faptul că nu stăteam în România o afectau. Ea nu mi-a spus niciodată lucrurile astea, dar știu sigur că auzea sau citea  și atunci o deranja pe undeva pentru că știa că nu sunt nu sunt adevărate.

Dacă îți pierzi vremea  comentând, bârfind, aruncând venin în cei din jurul tău s-ar putea să-ți irosești propria viață pentru că tu ești prea ocupat să te uiți în grădina vecinului. Tocmai de aceea gura lumii mă amuză,  dar nu mă supăra. Are rolul de a ne arăta că dăm ceva de gândit sau de comentat celor care nu ne cunosc. Pe vremea când lucram la „Veniți cu noi pe programul 2” am primit o cronică proastă și eram foarte supărat. Mihai Tatulici m-a chemat la el și mi-a spus „Băiețică, învață că în meseria asta nu contează dacă se scrie de bine sau de rău de tine, contează dacă nu se scrie !”.

De ce nu s-ar întoarce definitiv in România: „Când a murit mama au fost comentarii că a murit din cauza mea, pentru că sunt gay”

CANCAN.RO: Care sunt motivele pentru care nu te-ai mai muta niciodată înapoi în România?

Leonard Miron:Nu am eliminat niciodată posibilitatea de a ne reîntoarce în România. La un moment dat chiar ne gândeam ca, atunci cand amândoi ne vom pensiona, să ne cumpărăm o casă undeva la țară și să revenim în România. Dar de fiecare dată se întâmplă câte ceva de-mi ridică niște semne de întrebare. Nu sunt legate de politică, de nivelul de trai, ci de viteza de melc cu care mentalitățile se schimbă în România. După atâția ani inca în România se judecă ușor, se aruncă ușor cu piatra, e mai ușor să vezi paiul din ochiul altuia decât parul din grădina și încă există mulți care au senzația că dețin adevărul suprem. Văd în online oameni care habar nu au de un subiect, de o problemă, de o situație, dar comentează.

Când a murit mama au fost comentarii că a murit din cauza mea pentru că sunt gay. În momentul în care am fost diagnosticat cu cancer au fost comentarii că este pedeapsa lui Dumnezeu pentru că sunt gay.  Cînd am postat online poze cu mine și Miguel comentariile au fost absolut ridicole, gretoase, penibile. Mă simt eu jenat citind ceea ce a scris o persoană al cărui profil are doar flori, icoane și pisici. Până unde poate să meargă dualismul ăsta, fățărnicia, ipocrizia până la urmă? Astea sunt lucrurile care mă rețin să spun cu toată inima că vreau să mă întorc în România. Eu sper să dispară generația mea și încă o generație sau doua după mine, pentru că am senzația că cei care ne vor lua locul au dezvoltat celula bunului simt. Vor avea un ADN mult mai puternic decât al al generației mele.

CANCAN.RO: Viața ți-a dat multe lecții. Care a fost cea mai grea?

Leonard Miron:Cred că cea mai grea lecție am primit-o a fost la moartea mamei. Noi creștem, ne dezvoltăm, atingem un anumit nivel și începem să uităm cât suntem de dependenți de cei care ne iubesc și pe care îi iubim. Așa a fost cu mama. Aveam sentimentul, convingerea că ea o să fie parte din universul meu pe termen nelimitat. Că nu trebuie în fiecare zi să-i mulțumesc lui Dumnezeu că mama există sau să îi mulțumesc mamei că eu exist. Iar în momentul în care mama a plecat într-un loc mai bun am rămas agățat într-un vid și nu înțelegeam de ce. Ce era în spațiul ăla în jurul meu care acum era gol? Si mi-am dat seama că era mama.  De asta, oricât ar părea de banal, de patetic, de clișeu, din momentul acela le spun tuturor prietenilor care mai au părinți în viață „băi sun-o pe maică ta și spune-i spune o că iubești și mulțumesc”. Făa asta o dată pe zi pentru că, la un moment dat, n-o să mai ai cui să spui. A fost tare dureros să învăț lucrul asta.

Povestea de dragoste dintre cei doi continuă

O iubire care durează de 25 de ani: „Cred că degeaba treci prin viață dacă nu ți-ai găsit sufletul pereche”

CANCAN.RO: Ai trecut prin bune și prin foarte rele. Acum, privind în urmă, la viața ta actuală, care este singurul lucru care contează?

Leonard Miron: În primul rând sănătate și nu mă refer numai la termenul la care ne gândim în general în primă instanță. Să fim sănătoși nu se referă neapărat la boală. Este vorba și de sănătatea mintală, de starea aia de pace, de bine, de confort pe care trebuie să o ai în primul rând cu tine însuți și în al  doilea rând cu cei din jurul tău. Al doilea lucru foarte important care contează în viață și care contează în viața mea este faptul că am acasă pe cineva la care să mă întorc după o zi în care a fost bine sau a fost mai puțin bine. Dar știu că, indiferent ce am avut in față in ziua respectivă, în momentul în care mă întorc acasă Miguel are un sfat,  o vorbă bună, o doza de sarcasm și un duș rece ca să îmi taie puțin din aripi. Are și un umăr pe care să pot să plân,  dar are și o îmbrățișare atunci când trebuie să sărbătorim ceva.

Cred că degeaba treci prin viață dacă nu ți-ai găsit sufletul pereche și eu cred că l-am găsit. Îmi aduc aminte, când eram copil, am citit undeva o legendă. Legenda spunea că la început oamenii erau sfere, forme perfecte, dar zeii s-au speriat de perfecțiunea umană și au decis să taie fiecare sferă în doua. Le-au aruncat pe pământ și, de atunci, s-a născut dragostea. Dragostea este căutarea jumătății pentru a recrea sfera perfecta. Eu cred că, exact acum 25 de ani, in septembrie, mi-am găsit cealaltă jumătate a sferei. De atunci ne rostogolim gata să trecem peste orice obstacol, să experimentăm orice Bun sau Rău pe care viața ni le pune în față. Să mergem mai departe cu o viteză constantă, cu urcușuri și coborâșuri, dar fără să fie nevoie să fim împinși sau trași. Si, cred-ma, mi-e tare bine așa ca sferă.

Citește și: Leonard Miron, de nerecunoscut după ce a slăbit: „Am dat jos 60 de kilograme, aveam 120 de kg înainte”

Leonard Miron a uitat de aniversarea de 22 de ani de relație cu iubitul său: „Am avut un moment de tăcere”