Într-o regiune din Italia, proprietarii au ajuns să renunțe gratuit la locuințele pe care nu mai reușesc să le vândă. Depopularea, lipsa serviciilor esențiale și dificultățile de transport au afectat puternic piața imobiliară, iar în unele localități prețurile au coborât la niveluri greu de imaginat. Într-un sat din provincia Genova, trei apartamente sunt oferite fără preț de vânzare, viitorii proprietari fiind nevoiți să achite doar cheltuielile notariale.
În timp ce în marile orașe europene achiziția unei locuințe reprezintă o provocare financiară pentru tot mai multe persoane, în anumite zone rurale din Italia situația este complet diferită. Casele și apartamentele au devenit atât de greu de valorificat, încât unii proprietari preferă să renunțe la ele în loc să continue să plătească pentru întreținere și să aștepte ani întregi apariția unui cumpărător.
Un astfel de exemplu se găsește în Cassingheno, o mică localitate din comuna Fascia, situată în provincia Genova, în regiunea Liguria. Aici, proprietara a trei apartamente a decis să le ofere gratuit persoanelor interesate să le preia. Cei care doresc să devină proprietari nu trebuie să plătească un preț pentru imobile, însă vor suporta costurile notariale aferente transferului de proprietate, potrivit publicației Open Online.
Situația scoate în evidență dificultățile cu care se confruntă comunitățile rurale din această parte a Italiei. Pe măsură ce populația scade, iar tot mai multe locuințe rămân goale, interesul pentru proprietățile din satele izolate se diminuează. Chiar și ofertele care par extrem de avantajoase nu reușesc să atragă suficienți cumpărători.
Localitățile din Liguria în care prețurile locuințelor au scăzut drastic
Cassingheno nu este singura localitate în care proprietățile au ajuns să valoreze foarte puțin în comparație cu cele din zonele urbane. Mai multe comune din regiunea Liguria se confruntă cu o piață imobiliară aproape blocată, în care oferta depășește cu mult cererea.
Datele prezentate de publicația Il Secolo XIX indică diferențe semnificative între prețurile din această zonă rurală și cele întâlnite în alte regiuni ale Italiei. Fontanigorda se află printre localitățile cu cele mai mici valori imobiliare, prețul mediu ajungând la aproximativ 143 de euro pe metru pătrat.
În Fascia, unde se află și Cassingheno, prețurile medii sunt estimate la aproximativ 380 de euro pe metru pătrat. Alte două localități cu valori reduse sunt Vobbia, unde metrul pătrat costă în jur de 405 euro, și Gorreto, cu o medie de aproximativ 416 euro pe metru pătrat.
Aceste valori arată cât de mult s-a îndepărtat piața imobiliară din satele respective de cea din orașele mari, unde locuințele pot costa de zeci de ori mai mult. Totuși, prețurile scăzute nu reprezintă neapărat o oportunitate sigură pentru cei care vor să investească într-o proprietate.
Chiar dacă suma necesară pentru achiziție este redusă, cumpărătorii trebuie să ia în calcul starea clădirilor, eventualele lucrări de renovare și cheltuielile pe termen lung. În cazul imobilelor vechi, costurile pentru refacerea acoperișului, instalațiilor, fațadelor sau sistemelor de încălzire pot ajunge să depășească valoarea de cumpărare.
De ce au ajuns proprietarii să ofere casele fără bani
Unul dintre principalele motive pentru care locuințele nu mai găsesc cumpărători este depopularea. În localitățile mici și izolate, o parte dintre locuitori s-au mutat în orașe, în căutarea unor locuri de muncă, a unor servicii medicale mai accesibile și a unor oportunități mai bune pentru familiile lor.
Pe măsură ce numărul locuitorilor scade, dispar treptat și o parte dintre serviciile de care depinde viața de zi cu zi. Distanțele mari până la magazine, școli, unități medicale și alte puncte de interes pot deveni un obstacol important pentru persoanele care iau în calcul mutarea într-un sat.
Transportul reprezintă o altă problemă. Pentru cei care nu dispun de o mașină personală, accesul către localitățile învecinate poate fi dificil, iar deplasările frecvente devin costisitoare și consumatoare de timp.
CITEȘTE ȘI: Spitalul militar „NATO” care trebuia să existe și azi nu există. O promisiune veche, o nevoie actuală