A murit! O știa toată România! Dumnezeu s-o odihnească în pace

Rudele și foștii colegi din lumea teatrului românesc o plâng pe actrița Ildiko Jarcsek-Zamfirescu, care a murit la vârsta de 75 de ani. Potrivit celor mai noi informații furnizate de apropiați decesul a survenit în noaptea de marți spre miercuri, respectiv 8 spre 9 ianuarie, dar vestea tristă s-a aflat abia ieri. De atunci, mesajele emoționante în memoria ei curg pe rețelele de socializare.

Mesaje sfâșietoare în memoria regretatei actrițe Ildiko Jarcsek-Zamfirescu

În urmă cu câteva ore, reprezentanții de la UNITER (Uniunea teatrală din România) au publicat o poză cu regretata actriță pe Facebook, unde au transmis și un mesaj sfâșietor.

“In Memoriam ILDIKÓ JARCSEK-ZAMFIRESCU (3 octombrie 1944 – 9 ianuarie 2019). UNIUNEA TEATRALĂ DIN ROMÂNIA – UNITER își exprimă profunda tristețe la aflarea veștii că, o altă personalitate a lumii teatrale românești, actrița Ildikó Jarcsek-Zamfirescu, ne-a părăsit. În afară de zecile de roluri cu care a bucurat publicul la Teatrul German de Stat și la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara, Ildikó Jarcsek-Zamfirescu a contribuit cu un real succes la viața teatrală din spatele scenei.

În perioada 1983-2001 a fost directorul Teatrului German de Stat Timisoara, ani în care a contribuit la păstrarea și promovarea teatrului profesionist de limbă germană din România. Mai mult, la începutul anilor ’90 a reuşit să revitalizeze trupa teatrului şi să impună instituţia ca pe una din scenele de frunte ale Timişoarei şi Banatului. A cochetat și cu regia, a montat piese de Lessing, Camus, Gorki, Caragiale, Hans Kehrer s.a. la Teatrul German de Stat Timișoara și la Teatrul din Baden-Baden (Germania). A jucat în filme în regia lui Mircea Daneliuc, Valentin Perciun, Lucian Pintilie, Adrian Drăguşin; a tradus piese de teatru.

TRUCUL care te ajută să cureți rapid ouăle fierte de coajă. Cele mai...

Dispută Mândruță-Dan Negru despre Lumina Sfântă: „E de datoria noastră să spunem oamenilor...

În perioada 1992-2003 şi, din nou din 2006, a predat Actorie şi Vobire scenică la Secția germană de Teatru din cadrul Facultății de Muzică a Universității de Vest din Timișoara. A fost distinsă cu Medalia şi Diploma de Onoare «Stefan Jäger» a Forumului Democrat al Germanilor din Banat pentru merite deosebite în promovarea culturii germane din România (2000), precum şi cu Premiul Pro Cultura Timisiensis al Consiliului Judeţean Timiş (2004). Pentru slujba depusă în numele orașului, oficialitățile i-au acordat Diploma de Excelenţă a Municipiului Timişoara.

Ildikó Jarcsek-Zamfirescu a fost un om de cultură remarcabil, un profesionist al scenei teatrale din România, un om care a dăruit și s-a dăruit total, un artist desăvârșit care va rămâne în sufletele noastre. Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!” este mesajul publicat de UNITER pe pagina oficială de Facebook.

Printre foștii colegi de breaslă care au așternut un mesaj pe rețelele de socializare se numără actrița Isolde Cobeț. “(…) s-a stins o mare actriță: ILDIKO JARCSEK-ZAMFIRESCU! Dumnezeu s-o odihnească!”, a scris Isolde Cobeț pe contul său de Facebook, unde a publicat mai multe poze cu regretata artistă.

Actrița Ildiko Jarcsek-Zamfirescu – biografie

Ildiko Jarcsek-Zamfirescu s-a născut pe 3 octombrie 1944 în Timişoara, iar în 1970, ea a debutat la Botoşani, în piesa “Domnul Puntila şi sluga sa, Matti”. În perioada 1973-2003, şi din nou din 2004 a fost actriţă a Teatrului German de Stat Timişoara, unde a jucat nenumărate roluri, dintre care amintim: Amelia în “Casa Bernardei Alba” de Federico García Lorca; Minna în “Minna von Barnhelm” de Gotthold Ephraim Lessing; Eva în “Meşterul Jakob si copiii săi”, dramatizare de Hans Kehrer după Adam Müller-Guttenbrunn; Maria în “A douăsprezecea noapte”, de William Shakespeare; Chiriţa în “Chiriţa în provincie”, de Vasile Alecsandri; Anna Fierling în “Mutter Courage (Anna Fierling şi copiii ei)”, de Bertolt Brecht; Martha Rull în “Ulciorul sfărâmat”, de Heinrich von Kleist; Katharina în “Eroi”, de George Bernard Shaw; Bătrâna în “Siberia”, de Felix Mitterer; Semiramida în “Scaunele”, de Eugène Ionesco.