Cercul Militar, episodul I: a fost pe când nu s-a zărit

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Monumentele și locurile intrate în istorie și ulterior demolate sunt o poveste eternă a oricărui oraș, dar parcă a Bucureștiului în special. În următoarele două episoade ne vom concentra pe istoria unuia dintre cele mai reprezentative monumente pentru capitala ultimului secol: Cercul Militar Național.

Construit cu doar câțiva ani înainte de Marele Război și Marea Unire, Cercul Militar a luat locul unei mănăstiri despre care puține informații s-au mai păstrat, astăzi. Se numea Mănăstirea Sărindar și a dăinuit cel puțin 300 de ani, până să fie demolată, în 1907. În cinstea ei, totuși, după 1989, autoritățile au numit zona din fața Cercului Militar ”Rotonda Sărindar”, unde găsim, conform unei plăci de marmură așezată în 2001, ”Fântâna Sărindar”.

În prezent, locul pe care era poziționat „Serindarul” se află în centru Capitalei, deși pe atunci se afla la marginea orașului, iar mănăstirea din jurul lui se întindea începând cu lacul Cișmigiu până aproape de malul Dâmboviței.

„Serindarul” a devenit apoi unul dintre cele mai sigure din capitală, drept pentru care visteria țării a decis să se mute aici.

Biserica din jurul „Serindarului” a căzut victima cutremurelor violente din secolul XIX (în 1802, 1838 și 1894).

După ultimul, biserica ajunsese atât de șubredă încât autoritățile au considerat că pune în pericol viața cetățenilor și au demolat-o.

Zidurile au fost date jos și în loc s-au făcut un scuar, o fântână și un piedestal, pe care avea să fie așezată o machetă a Statuii Libertății. După mai bine de un deceniu, avea să înceapă construcția Cercului Militar, în 1912, pe care o putem vedea și astăzi, impozantă și plină de istorie.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.