Cum a murit Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA! S-a aflat abia acum

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA, a murit, duminică, la vârsta de 91 de ani. Fostul afacerist a plecat de pe această lume înconjurat de cei dragi, în intimitatea locuinţei sale din sudul Suediei.

”Ingvar Kamprad a murit înconjurat de cei iubiţi, la casa lui din regiunea Småland, situată în sudul Suediei”, au anunţat apropiaţii patronului Ikea, potrivit channelnewsasia.com.

 Kamprad şi-a creat reputaţia unui miliardar chibzuit cu banii. În ciuda averii sale uriaşe, este cunoscut ca o persoană cam zgârcită. Prefera să meargă cu metroul la lucru, iar maşina pe care o conducea era un Volvo vechi, potrivit relatărilor din presa suedeză.

În 2012, a ajuns în atenţia presei după ce a declarat că o factură de 22 de euro, pentru un tuns în Olanda, i-a depăşit bugetul prevăzut pentru acest lucru şi că preferă să se tundă în ţările în curs de dezvoltare precum Vietnamul.

Kamprad a început să facă bani din comerţ încă din adolescenţă când, călare pe o bicicletă a început să vândă chibrituri, a continuat cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşti.

În 1943 a fondat IKEA la vârstă de 17 ani începând să vândă diverse bunuri de consum precum pixuri, portofele, rame de tablou, fete de masă sau ceasuri. De abia în 1947 a început să vândă piese de mobilier. În anii ’70 s-a mutat, pentru a evita taxele din Suedia, în Danemarca, iar apoi în localitatea elveţiană Epalinges, însă din 2014 s-a întors în Suedia.

Începând cu 2010, Ingvar Kamprad s-a retras treptat de la cârma companiei pentru a le face loc celor trei fii ai săi. Despre Ingrad se mai spune că a fost membru al mişcării pro-fasciste din Suedia în 1942. Este se pare şi motivul pentru care a dublat donaţiile companiei sale de caritate la aproape 100 de milioane de lire sterline şi şi-a rugat angajaţii să-l ierte.

Un fost asistent executiv, Johan Stenebo, a scris într-o carte despre Kamprad că acesta se consideră un om al poporului, un fost alcoolic dislexic şi uşor stupid. Cu toate acestea, subliniază Stenebo, rămâne un om incredibil de clar, cu o minte ascuţită, atentă la cel mai mic detaliu.