Mierea este unul dintre alimentele care pot fi păstrate perioade foarte lungi fără să se strice. Secretul rezistenței sale nu ține de un singur ingredient, ci de o combinație de proprietăți care creează un mediu în care microorganismele responsabile de alterarea alimentelor se dezvoltă cu dificultate.
Un borcan de miere poate rămâne în cămară ani întregi, iar produsul să fie în continuare bun pentru consum dacă a fost depozitat corespunzător. Explicația se găsește chiar în procesul prin care albinele transformă nectarul florilor în miere.
Mierea este alcătuită în cea mai mare parte din zaharuri, dar conține și enzime, minerale, vitamine și acizi organici, potrivit Live Science.
Combinația dintre aceste substanțe face ca mierea să fie un mediu neprielnic pentru multe dintre microorganismele care provoacă alterarea alimentelor.
De ce mierea se strică atât de greu
Unul dintre cele mai importante motive este cantitatea foarte redusă de apă disponibilă pentru microorganisme.
Mierea are o concentrație foarte mare de zahăr și este higroscopică, ceea ce înseamnă că poate absorbi umezeala din mediul înconjurător. În același timp, zaharurile pot atrage apa din celulele microorganismelor, împiedicându-le să se dezvolte.
Procesul prin care albinele produc mierea contribuie și el la conservarea acesteia.
După ce colectează nectarul, albinele îl transformă treptat, iar o enzimă numită glucozoxidază contribuie la formarea acidului gluconic și a peroxidului de hidrogen. Ulterior, o parte din apa din nectar se evaporă, iar produsul devine tot mai vâscos.
Acidul gluconic, alături de alți acizi prezenți în miere, îi conferă acesteia un nivel ridicat de aciditate. Mediul rezultat este dificil de tolerat de numeroase microorganisme. Peroxidul de hidrogen contribuie, la rândul său, la proprietățile antimicrobiene ale mierii.
Practic, conținutul ridicat de zahăr, cantitatea redusă de apă disponibilă, aciditatea și anumite substanțe produse în timpul procesului de transformare a nectarului explică de ce mierea poate rezista atât de mult.
Mierea cristalizată nu este neapărat stricată
Chiar dacă poate rămâne sigură pentru consum o perioadă foarte lungă, mierea nu rămâne neschimbată.
În timp, aceasta poate cristaliza, iar aspectul, textura și aroma se pot modifica. Cristalizarea apare atunci când zaharurile nu mai pot rămâne complet dizolvate și încep să formeze cristale.
Prin urmare, faptul că mierea s-a întărit sau a devenit granulată nu înseamnă, de unul singur, că produsul s-a stricat.
Modul de depozitare influențează însă cât timp își păstrează mierea proprietățile. Potrivit specialistului în știința alimentelor Kantha Shelke, mierea crudă poate rezista o perioadă extrem de lungă atunci când este păstrată într-un recipient bine închis.
Temperatura contează și ea. Proprietățile senzoriale și chimice ale mierii sunt păstrate cel mai bine la aproximativ 24 de grade Celsius, adică în jurul temperaturii camerei.
Recipientul trebuie păstrat bine închis, deoarece contactul cu umezeala poate modifica mediul care face mierea atât de rezistentă la alterare. Mierea pasteurizată poate rezista, de asemenea, ani întregi, însă depozitarea necorespunzătoare îi poate reduce durata de păstrare.
Există însă o excepție importantă: mierea nu trebuie oferită copiilor cu vârsta sub un an, deoarece poate conține spori ai bacteriei Clostridium botulinum, care pot provoca botulism infantil.
CITEȘTE ȘI:
Ce înseamnă, de fapt, „a se consuma de preferință înainte de”. Când mai poate fi mâncat produsul
Cât timp poți păstra ouăle fierte în frigider. Greșeala care le poate face nesigure pentru consum