Dezvăluirile cutremurătoare făcute de un martor care se afla pe Valea Spumoasă când Maria Diana a fost atacată de urs. A povestit tragedia pas cu pas!

Maria Diana și-a găsit sfârșitul la 19 ani, fiind atacată de un urs la Jepii Mici, în Munții Bucegi. Fata a fugit de animalul sălbatic și a țipat cât a putut de tare, însă nimeni n-a putut să o salveze din ghearele lui. Acesta a tras-o într-o râpă, iar în urma leziunilor suferite de la căzătură, aceasta s-a stins din viață. Șirul evenimentelor exacte va fi pus cap la cap de către anchetatori, după finalizarea cercetărilor. Până atunci, un martor a ieșit în spațiul public și a povestit tot ce a văzut și a auzit. Clipele terifiante din ultimele momente de viață ale Mariei!

O martoră a tragediei din Munții Bucegi face mărturisiri răvășitoare, după ce a auzit de moartea Mariei Diana. Tânăra de 19 ani s-a stins din viață după ce a fost atacată de urs, în unele împrejurări ce urmează să fie puse cap la cap după cercetările făcute de anchetatori. Au apărut tot felul de scenarii în cazul morții ei, însă abia acum s-a aflat că există o martoră. Andreea Orosz a relatat tot ce a văzut și ce a auzit, în momentul nenorocirii. Se pare că femeia se afla în apropierea locului unde tânăra a murit, chiar în acele momente.

„Am stat mult pe gânduri dacă să scriu ceva legat de povestea cu ursul. Am fost acolo, foarte aproape de el și de victimă. Mult prea aproape. 2 ore în care el era considerat agresiv și eu n-am știut că era atât de aproape. Pe fată am și auzit-o când încerca să-l alunge. Făcea totul ca la carte, gălăgie, gălăgie, era clar că-l vede, simțeam din tensiunea vocii. Încordare și determinare să-l alunge. Îi auzeam vocea tot mai clar și părea că a și reușit. Gălăgie, gălăgie și deodată… liniște. Îmi bubuia liniștea în urechi și m-a luat teama….dacă vine la noi? Dacă l-a gonit și vine la noi? Da` de unde se aude? Când îți rotești ochii în sus la Spumoasa, încremenești. Ești așa de mic și atât de aproape de inima muntelui, la doi pași de civilizație și totuși atât de departe. Dacă închizi ochii ești doar tu și natura, zgomotul apei acoperă multe acolo.

Cade din toate direcțiile, și mai sus, și mai jos. Mă uitam în sus, la pereți, încercam să străpung cu privirea prin desișul potecii ce duce tot mai adânc în pădure, pe lângă cascadă. Era prima oară când pășeam pe firul ăla de potecă. N-am simțit niciodată nevoia să o fac, acum insistase Ilinca, nepoțica mea exploratoare. Are 7 ani și o teamă de urși. Încerc să i-o înlătur, să-i explic că suntem în pădure, unde ursul are treaba lui, iar noi pe a noastră. Dacă ne vedem de treabă, nu se întâmplă nimic. Noi cu treaba noastră, el cu a lui. Ana are 5 ani și e mai preocupată de pietre interesante căutate pe traseu. Găsise una specială și i-a zburat din mână (inexplicabil, cu boltă, chiar înainte de stația privată de captare a apei. Dă și caută, promis că o să găsim una și mai interesantă la cascadă si căutat din nou la coborâre. La cascadă nu am dat peste piatra aia specială, deși i-am prezentat câteva”, așa începe postarea făcută de Andreea, pe Facebook.

Orașele din România în care va ninge de Sărbători. Prognoza oficială Accuweather

Mihai Voropchievici ne spune care sunt cele 2 zodii binecuvântate de Univers în...

Strigătele disperate ale Mariei Diana au fost auzite de un martor

Femeia se afla la Valea Spumoasă cu nepoatele ei și cu cățelul lor. A povestit pas cu pas tot ce s-a întâmplat în ziua respectivă, luându-i pe toți prin surprindere. Andreea a auzit un glas de femeie, care gonea ursul. Ar fi fost Maria, speriată, care țipa cât putea de tare. Doar că, martora susține că nu a auzit nicio voce de bărbat, deci ea a înțeles că în acea clipă, partenerul Mariei nu ar fi fost lângă ea.

„Am mers cu fetele spre cascadă conștientă fiind că odată ajunse acolo, el nu ne auzea. Practic eram singure. De fapt nu eram singure, eram cu Taz. Care venea, pleca, venea, pleca, era într-o stare de agitație de câine cu ADHD. Îmi dădea un sentiment de siguranță să-l știu acolo. Deși era foarte cald, ne-am făcut de cap la cascadă. Eu m-am băgat sub cortina de apă, fetele s-au descălțat și s-au răcorit în apă. Fericire maximă! Până într-un moment în care printre copacii de deasupra refugiului Salvamont s-au ițit niște capete. Mamă, și s-a pus Taz pe un lătrat. Câine anxios, stăpân anxios. (…) Întotdeauna când am pășit pe cărări de munte am încercat să-mi fac simțită prezența. Nu răcnind și fluierând, ci am încercat să dau de veste că sunt acolo, pe principiul să nu ne luăm prin surprindere, să ne respectăm spațiul.

Tu cu treaba ta, noi cu a noastră. Momentul de la cascadă, când au venit oamenii, a schimbat cumva dinamica locului. Inițial, am zis că sunt 4. Doi au urcat pe potecă în sus, pe lângă cascadă. De acolo i-a venit Ilincăi ideea: ia să o iau și eu pe acolo. Ana căuta piatră specială, Taz pe lângă noi, liber, că se potolise, oamenii din grup s-au retras la umbră, nu îi vedeam pe toți, dar știam că sunt acolo. Am zis să-i fac hatârul Ilincăi și să urcăm un pic, că o văzusem că se bosumflase când i-am spus că pe acolo nu merge singură. Ana își căuta în continuare piatra specială. Urcam pe potecuță când am început să auzim ca un fel de bolborosit de voci, mi se părea că sunetul vine din spate, adică de la refugiul Salvamont. Cu doi pași pe care noi i-am făcut mai sus, sunetul a devenit mai clar.

O femeie gonea ursul, exista acolo o intensitate a confruntării și apoi brusc liniște. Nu urlete, nu nimic, doar vocea ei fermă pusă pe gonit animalul. Ilinca s-a întors îngrozită la mine și m-a întrebat: ce a fost asta? Ursul? Scurtul moment ne-a înghețat.. S-a auzit vocea de femeie care ne-a îngrozit, m-am gândit că a venit ursul la refugiu, au încercat să-l alunge. Dar de ce era doar voce de femeie? Că ei erau mai mulți. Nu s-a auzit nicio altă voce de bărbat.

Încleștarea surprinsă de noi a fost atât de intensă și de scurtă încât mi-am zis ok, totul e ok, s-a auzit o voce de femeie care gonea ursul și care a dispărut brusc. Da de ce a dispărut așa brusc? O fi căzut? Țin minte că mă uitam în sus, spre pereți, și gândurile astea îmi fugeau prin minte. O alpinistă care a dat de urs? Da de ce tăcerea asta? Că n-am mai auzit nicio voce după momentul ăsta. Am încercat să mă adun să nu le transmit fetelor frica. Cumva, am reușit. Frica era de dus ursul spre noi, nu că cineva a sfârșit sfâșiat de urs. Făcut o poză la cascadă, pe care m-am uitat ulterior și arăta 13.58. Câteva momente, minute mai devreme se auzise vocea.

Deci ancora în timp există. Pentru fată, lucrurile s-au încheiat în punctul acela. 13:50- 14:00. Mi-a fost clar ulterior. Ce n-am știut e că ea de pe poteca îngustă de pe Valea Jepilor a căzut fix în vale, din relatările din presă ulterioare, și că ursul fix cu ea acolo. Turbat. Nu știu ce înseamnă turbat.

Ce știu e că m-am retras de la cascadă cu fetele, întrebându-mă ce a fost asta. Adună papuci de preumblat prin apă, adună lesă…Ne-am strâns lucrurile și când am trecut pe lângă grupul poposit la umbra copacilor de deasupra refugiului am întrebat: ați auzit-o pe femeie? Cumva, în capul meu, era că ei au urlat deși, ce m-a frapat, era că am auzit doar voce de femeie. Și m-am întrebat: dacă e la refugiu, de ce aud doar voce de femeie, nu și de bărbat. Că ei erau mulți, în fața refugiului un tip care făcea plajă. Asta m-a derutat un pic, și uitându-mă în sus am zis a fost o alpinistă care s-a întâlnit cu un animal, nimic dramatic, au rezolvat-o.

Instinctiv, am pus pătura într-un colț din poienița din fața refugiului, cât mai aproape de coborâre. Fetele erau pe veselie, omul la plajă deja ne observa, îi cam stricasem zenul, mă gândeam. Deasupra noastră, grupul mare. Am stat cu fetele preț de un sandvis si de un fruct, să ne tragem sufletul înainte de coborâre. Un pic de leneveală.

Am coborât tot pe treptele de rădăcini, pe Ana o țineam de mână și Ilincăi i-am spus să stea în spate. A protestat, i-am explicat că dacă e să alunece, se oprește în noi.Eram pe fața cu valea, „cu ursul turbat” și fata căzută în apă. Și nu știam. Ne-a simțit ursul? Păi am coborât fix pe partea lui”, mai povestește femeia.

Martora tragediei din Bucegi trage un semnal de alarmă

Andreea și-a dat seama apoi ce s-a întâmplat, de fapt. Când a văzut autoritățile că intervin în forță, femeia a înțeles: cineva și-a pierdut viața în acel moment. După ce a citit știrile din mediul online, aceasta a realizat că fata pe care o auzise țipând era chiar Maria Diana. A sunat repede la Salvamont Prahova, care i-a confirmat acest lucru. Doar că, Andreea a ținut să tragă și alt semnal de alarmă: ea spune că ursul atacase mortal la ora 14:00, iar RO-Alert a fost trimis în jurul orei 16:00.

„Au plecat, la scurt timp a trecut pe lângă noi în trombă mașina de jandarmi. Ne-a umplut de praf. Când să ajungi la tarabele cu plușuri, o mașină fulger Salvamont. Era ora 16, deasupra noastră elicopterul se învârtea. Ne-am oprit iar la locul de joacă. Ne-am întâlnit cu o doamnă și discutam, copiii se jucau.. După cum se învârtea elicopterul, am zis clar e extragere de victimă care nu mai trăiește. Nici prin cap nu mi-a trecut că e fata pe care o auzisem. Am pornit cu fetele spre gară, iar nu mai aveam apă plată, aveam minerală.

Am primit mesajul Ro Alert cu cruce albastră și ursul periculos când eram aproape de gară. Atunci l-am văzut. Am râs nervos…pe bune? La gară? Sunt bulversată, am încercat să mă adun și să înțeleg. Pe tren am văzut grozăvia, pe seară am sunat la Salvamont. Că nu înțelegeam ce s-a întâmplat. Dispeceratul lor nu funcționa, nu era număr valabil (câte chestii dubioase se pot întâmpla într-o zi). Într-un final am dat de Salvamont Prahova, omul mi-a spus că e coordonatorul intervenției și mi-a confirmat ce am spus: că fata în momentul ăla era singură, nu s-a auzit altă voce. Adică n-a venit ursul și a smuls-o de lângă el.

Mi-a spus, din păcate ați auzit, mi-a confirmat ora, tot. Mi-a confirmat că am și fost foarte aproape de urs. Și că mă înțelegea că sunt în stare de șoc. Că și ei erau șocați. Dincolo de șocul lor, ca salvatori montani, le-am spus că au existat 2 ore în care a existat un atac de urs agresiv care a fost raportat prin Ro Alert la ora 16…Deși ursul atacase mortal la ora 14.

Nu mai spun că am sunat seara la Salvamont Bușteni inițial și mi-au răspuns pompierii, că băieții nu mai sunt. Și când am vorbit cu domnul coordonator, mi-a spus că echipa de intervenție a plecat de la Caraiman. Așa se explică cele două ore? Sincer, nu înțeleg multe.

Ce știu sigur, e ce am auzit cu urechile mele: Fata s-a luptat singură cu ursul. Restul e poveste. O poveste dărâmătoare, pe care ar putea să o clarifice cei implicați.

P.S. Pe băiat îl consider o victimă în povestea asta. Îl cred că au schimbat traseul. Înțeleg, din ce spune el, că urcau pe Jepii Mici și la un moment dat au decis să se întoarcă să meargă spre cascadă. Aici nu mi-e clar, de unde a venit ursul. Cine era în față, cine în spate. Poteca foarte îngustă…Orice pas greșit, te duce direct spre Valea Spumoasă. Ce știu, repet, e că eu am auzit-o doar pe fată strigând la urs”, a încheiat femeia povestirea.