Dr. Cezar dezvăluie cele 4 etape ale schimbării adevărate. Mulți români rămân blocați chiar la prima

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Mulți oameni spun că vor să-și schimbe viața, obiceiurile, relațiile sau situația profesională, însă adevărata transformare nu începe în momentul în care îți dorești ceva diferit, ci atunci când încetezi să privești toate problemele ca fiind exclusiv vina celor din jur. Dr. Cezar explică faptul că schimbarea presupune parcurgerea mai multor etape, de la negare și tendința de a te considera permanent o victimă a circumstanțelor, până la contemplare, acceptarea propriei responsabilități și, cel mai important, acțiunea concretă. Simplul fapt că înțelegi ce nu merge nu este suficient, spune acesta, dacă nu începi efectiv să faci ceva diferit.

Prima piedică în calea schimbării: „Toți ceilalți sunt de vină”

Potrivit explicației oferite de Dr. Cezar, unul dintre cele mai mari obstacole pentru o persoană care vrea să se schimbe este negarea. În această etapă, omul nu acceptă situația în care se află așa cum este și caută permanent explicația în exterior. Familia, apropiații, societatea, locul de muncă, guvernul sau pur și simplu „viața” ajung să fie considerate responsabile pentru tot ceea ce nu funcționează.

Problema unei asemenea perspective este că, atât timp cât cauza tuturor dificultăților este plasată exclusiv în exterior, persoana nu vede ce ar putea modifica în propriul comportament. Dacă ceilalți sunt întotdeauna vinovați, nu mai există aproape nimic de schimbat la tine.

„Persoanele care sunt în negare, ce înseamnă negare? Nu accept realitatea așa cum e. Dau vina tot timpul pe alții, tot timpul sunt păcăreți, sunt victimele societății, ce-au pățit ei, vai de mine ce viață au, ceilalți sunt vinovați de toate relele din viața lor, de la cei mai apropiați până la guvern. Asta e retorica lor, ăsta e discursul lor. Sunt în negare”, explică Dr. Cezar.

Aceasta este, în schema prezentată de el, prima dintre cele patru etape: negarea. Discursul interior este simplu: „Toți sunt de vină pentru ce mi se întâmplă”. Familia, societatea, șeful, guvernul sau contextul sunt responsabili, în timp ce individul se percepe exclusiv ca victimă.

Momentul în care apare prima întrebare: „Dar dacă trebuie să schimb și eu ceva?”

Pasul următor apare atunci când această certitudine începe să se fisureze. Nu înseamnă încă schimbare și nici acțiune, ci momentul în care omul începe pentru prima dată să se întrebe dacă propriile alegeri, reacții sau comportamente au contribuit la situația în care se află.

Dr. Cezar numește această etapă contemplarea. Este perioada în care apare îndoiala sănătoasă față de vechea explicație în care responsabilitatea aparținea întotdeauna altcuiva.

„De la stadiul ăsta e următorul stadiu care înseamnă contemplarea. Când vine cineva și zice: «Bă, stai puțin, dar poate tu atragi lucrurile astea, poate e și vina ta, poate tu nu ți-ai învățat lecțiile». La un moment dat poți să zici: «Păi dacă o fi așa?». Și stau așa în contemplare. Încep să se gândească: «Hai că poate trebuie să schimb ceva la mine». Dar încă nu au schimbat, dar încep să se gândească. Aia e contemplarea, da?”, spune Dr. Cezar.

În această fază nu există neapărat rezultate vizibile. Omul poate continua să aibă aceleași obiceiuri și aceeași viață, însă începe să privească diferit ceea ce i se întâmplă și să se întrebe: „Oare nu am și eu o parte de responsabilitate?”.

Acceptarea schimbă perspectiva: „Și eu sunt responsabil pentru viața mea”

A treia etapă descrisă este acceptarea. Aici apare asumarea propriei contribuții la ceea ce poate fi schimbat. Asta nu înseamnă că omul este responsabil pentru fiecare lucru rău care i s-a întâmplat sau că poate controla toate circumstanțele din jurul său, ci că începe să se concentreze asupra propriilor decizii și asupra lucrurilor asupra cărora poate interveni.

Pentru Dr. Cezar, acesta este momentul în care gândirea se transformă din „mi se întâmplă” în „ce pot face eu de aici înainte?”.

„Următoarea este acceptarea. Acceptarea înseamnă că: «Da, într-adevăr sunt responsabil de viața mea, mi-am învățat lecțiile, hai să mă schimb» și începi să acționezi”, explică acesta.

Este diferența dintre a constata la nesfârșit că există o problemă și a accepta că, măcar într-o anumită măsură, următorul pas depinde de tine.

Dr. Cezar: Schimbarea nu poate rămâne doar în mintea ta

Momentul esențial vine însă abia după conștientizare și acceptare. Dr. Cezar insistă asupra faptului că schimbarea nu poate exista doar teoretic. Poți să înțelegi perfect de ce ai ajuns într-o anumită situație, să citești, să analizezi și să vorbești despre ceea ce ar trebui modificat, dar fără o acțiune concretă viața rămâne, în esență, aceeași.

„Schimbarea nu trebuie să fie doar teoretică, ea trebuie să fie și prin acțiune. Și cea mai ușoară schimbare de făcut este mișcând corpul, făcând ceva. Trebuie să faci ceva în planul fizic. Să miști ceva, să te apuci de ceva, eventual și sport, dar nu numai”, spune Dr. Cezar.

Așadar, cea de-a patra etapă este acțiunea. Nu mai este suficient să spui că ai înțeles ce trebuie schimbat, ci trebuie să existe un comportament nou, observabil și concret.

Sport, o afacere, o carte sau un proiect: important este să începi să faci ceva

Prin acțiune, Dr. Cezar nu se referă exclusiv la sport. Mișcarea fizică poate reprezenta unul dintre cele mai accesibile moduri prin care omul își modifică rutina și iese din inerție, însă aceeași idee poate fi aplicată în multe alte direcții.

Poate însemna să începi un proiect pe care îl amâni de ani de zile, să înveți ceva nou, să construiești, să scrii, să deschizi o afacere sau pur și simplu să introduci în viața de zi cu zi un comportament diferit de cel care te-a menținut în aceeași situație.

„Adică faci o firmă, deschizi aia, scrii o carte, te apuci să faci ceva. Trebuie să faci ceva ca să ieși din stare”, explică Dr. Cezar.

Mesajul său este că transformarea reală presupune trecerea de la analiză la comportament. Nu este suficient să gândești altfel dacă viața ta de zi cu zi continuă să arate exact la fel.

Cele patru etape prin care treci ca să te schimbi cu adevărat

În explicația sa, procesul poate fi rezumat prin patru etape distincte. Prima este negarea, în care vina este proiectată permanent asupra celor din jur. Urmează contemplarea, momentul în care omul începe să se întrebe dacă nu trebuie să schimbe și ceva la el însuși. A treia este acceptarea și asumarea propriei responsabilități, iar ultima este acțiunea.

Tocmai această ultimă etapă face diferența dintre intenție și transformare.

„Aici începe schimbarea reală, NU doar gândești diferit, ci faci ceva anume: te apuci de sport, îți schimbi rutina, înveți, construiești, începi un proiect, scrii o carte, deschizi o afacere. Orice te scoate din vechiul flux și te pune în mișcare. Schimbarea nu se întâmplă atunci când doar îți dai seama. Se întâmplă atunci când începi să acționezi.”

În viziunea prezentată de Dr. Cezar, omul care vrea cu adevărat să schimbe ceva trebuie, așadar, să evite tocmai postura în care toate explicațiile sunt căutate exclusiv în exterior. Conștientizarea poate deschide drumul, acceptarea poate schimba perspectiva, însă transformarea devine vizibilă abia când apare și acțiunea.

CITEȘTE ȘI: Pielea nu este o simplă „învelitoare”! Dr. Cezar dezvăluie cum funcționează „gardienii” invizibili care decid ce poate trece în organism

Ne-am făcut praf cheful de viață cu propriul deget! Ce spune Dr. Cezar despre scroll și goana după dopamină