Pielea nu este o simplă „învelitoare”! Dr. Cezar dezvăluie cum funcționează „gardienii” invizibili care decid ce poate trece în organism

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pielea și intestinul îndeplinesc două dintre cele mai importante funcții de barieră ale organismului, fiind permanent în contact cu mediul exterior sau cu substanțele care ajung în corp prin alimentație. Dr. Cezar le compară cu zidurile unei cetăți, prevăzute cu „gardieni” care controlează ceea ce intră și ceea ce iese, și atrage atenția inclusiv asupra substanțelor aplicate zilnic pe piele. Medicul folosește și o altă comparație sugestivă, aceea a firelor de păr cu niște „antene” conectate la sistemul nervos, pentru a explica inclusiv apariția pielii de găină atunci când simțim frig sau o emoție puternică.

Metaforele sale au o bază fiziologică reală, însă afirmația referitoare la substanțele „toxice” din cosmetice și deodorante trebuie privită cu mai multă precauție: pielea poate absorbi anumite molecule, dar absorbția nu înseamnă automat toxicitate.

Pielea și intestinul sunt două bariere

Pielea nu reprezintă o simplă învelitoare a corpului, după cum nici intestinul nu este numai un tub prin care trec alimentele. Ambele formează bariere complexe, capabile să permită trecerea anumitor substanțe și să limiteze accesul altora. În cazul pielii, unul dintre principalele elemente de protecție este stratul cornos, partea cea mai externă a epidermei, care contribuie la împiedicarea pierderii excesive de apă și la protejarea organismului de agenți din mediul exterior. La această funcție participă însă și alte mecanisme, de la joncțiunile dintre celule până la sistemul imunitar și microbiomul pielii.

Intestinul are o misiune la fel de complicată, deoarece trebuie să permită absorbția apei și a nutrienților de care organismul are nevoie, limitând în același timp trecerea microorganismelor și a unor substanțe nedorite din lumenul intestinal către țesuturi. Celulele epiteliului intestinal sunt legate prin structuri specializate, printre care așa-numitele tight junctions, care contribuie la controlarea permeabilității barierei intestinale.

Tocmai această funcție complexă îl face pe Dr. Cezar să compare pielea și intestinul cu zidurile unei cetăți în care există permanent „gardieni” care controlează porțile.

„Și pielea și intestinul funcționează ca niște ziduri de apărare prin care trebuie să intre și să iasă substanțe. Și zidurile astea ale cetății au niște gardieni care veghează la toate porțile cetății, ce intră, ce iese. De multe ori, prin pielea noastră primim în corp foarte multe substanțe toxice, dacă folosiți cosmetice sau folosiți deodorante. Gândiți-vă la ce supuneți pielea.”

Poate pielea să absoarbă substanțele pe care le aplicăm pe ea?

Ideea că prin piele pot pătrunde anumite substanțe este corectă. Bariera cutanată este foarte eficientă, dar nu complet impermeabilă, iar unele molecule pot traversa stratul cornos și pot ajunge în straturile mai profunde. Acesta este, de altfel, principiul pe care se bazează medicamentele administrate prin plasturi transdermici.

Cantitatea absorbită diferă însă enorm în funcție de caracteristicile substanței, concentrația acesteia, formula produsului, suprafața și zona pe care este aplicată, durata contactului și starea pielii. O barieră cutanată lezată sau iritată poate avea o permeabilitate diferită de cea a pielii sănătoase.

Inclusiv în cazul unor contaminanți nedoriți, evaluarea se face în funcție de cantitatea prezentă și de expunerea la aceasta. FDA explică, de exemplu, că 1,4-dioxanul poate apărea ca produs secundar în fabricarea anumitor ingrediente cosmetice și poate fi absorbit prin piele în anumite condiții, însă riscul trebuie evaluat în raport cu nivelurile efective de expunere.

Prin urmare, mesajul util  este că pielea este un organ biologic activ, iar produsele aplicate pe ea trebuie evaluate în funcție de ingredientele și concentrațiile lor, nu pornind de la presupunerea că orice substanță absorbită este automat periculoasă.

De ce compară Dr. Cezar firele de păr cu niște „antene”

A doua parte a explicației medicului pornește de la firele de păr și legătura lor cu sistemul nervos. Comparația cu niște „antene” nu trebuie înțeleasă literal: firul de păr pe care îl vedem nu este un nerv și nu transmite singur impulsuri nervoase. Foliculul pilos este însă asociat cu terminații nervoase senzoriale, ceea ce permite organismului să detecteze deplasarea firului și stimulii mecanici din jurul acestuia.

Cu alte cuvinte, atunci când un fir de păr este mișcat, receptorii din jurul foliculului pot transforma această mișcare într-un semnal nervos. Din acest punct de vedere, comparația populară cu o antenă are o bază fiziologică, chiar dacă mecanismul real este mai complex.

Dr. Cezar leagă această sensibilitate de un fenomen pe care aproape fiecare om l-a experimentat, apariția pielii de găină:

„Pielea noastră are și antene, antene de… cum sunt firele de păr, care sunt conectate cu sistemul nervos. Că de-aia se face pielea de găină când simțim o emoție sau se face părul măciucă. Și la noi, și la animale, și la toți, peste tot, da? Deci părul, dacă încă îl mai aveți, țineți de el, da?”

Ce se întâmplă de fapt atunci când ni se face pielea de găină

Fenomenul are o explicație fiziologică foarte precisă și poartă numele de piloerecție. Fiecare dintre numeroși foliculi piloși este asociat unui mic mușchi erector, iar activarea sistemului nervos simpatic poate determina contracția acestuia. Firul de păr se ridică, iar suprafața pielii capătă aspectul caracteristic pe care îl numim popular „piele de găină”.

Reacția poate apărea atunci când ne este frig, dar și în timpul unor emoții intense. O melodie care ne impresionează, frica, uimirea sau o experiență emoțională foarte puternică pot declanșa acest răspuns autonom, fără ca noi să hotărâm în mod conștient să ni se ridice firele de păr.

La animalele acoperite cu blană, ridicarea firelor de păr are o utilitate mult mai evidentă. Poate contribui la formarea unui strat izolator de aer atunci când este frig, iar în fața unei amenințări poate face animalul să pară mai mare. La oameni, care au pierdut de-a lungul evoluției cea mai mare parte a pilozității corporale dense, efectul este mult mai puțin util din aceste puncte de vedere și este considerat în mare măsură un mecanism evolutiv păstrat de la strămoșii noștri.

Pielea este mai mult decât „ambalajul” corpului

Comparațiile folosite de Dr. Cezar simplifică mecanisme biologice extrem de complexe, dar surprind două idei importante. Pielea și intestinul reprezintă bariere selective, nu pereți complet impermeabili, iar foliculii piloși fac parte dintr-un sistem senzorial aflat în strânsă legătură cu sistemul nervos.

În același timp, este importantă diferența dintre faptul că o substanță poate fi absorbită prin piele și concluzia că aceasta este automat toxică. Absorbția, doza și toxicitatea sunt lucruri diferite, iar efectul unui ingredient cosmetic trebuie evaluat în funcție de substanța concretă și de nivelul de expunere. Imaginea „cetății” rămâne însă una sugestivă: pielea noastră este permanent la granița dintre organism și lumea exterioară și dispune de numeroase mecanisme prin care încearcă să păstreze această graniță funcțională.

CITEȘTE ȘI: Ne-am făcut praf cheful de viață cu propriul deget! Ce spune Dr. Cezar despre scroll și goana după dopamină

Doctor Cezar explică de ce nu toată lumea trebuie să doarmă opt ore legate. Somnul nostru ar putea fi mai „modern” decât credem