Ioan Ficior a murit în pușcărie! Torționarul avea 90 de ani

Torționarul Ioan Ficior a murit, miercuri (26 septembrie). S-a stins din viață în pușcărie, unde ispășea o condamnare de 20 de ani de închisoare.

Ioan Ficior a murit în această după-amiază, potrivit stirileprotv.ro. În urmă cu o săptămână fostul comandant al lagărului de muncă de la Periprava a depus o cerere de întrerupere a executării pedepsei la Curtea de Apel Bucureşti. A fost primul demers juridic pe care Ioan Ficior l-a făcut după încarcerare.

Ioan Ficior a murit. „În închisoare nu curge lapte și miere”

Torționarul Ioan Ficior a fost condamnat anul trecut, pe 29 martie. El a fost  a fost condamnat definitiv de Instanţa supremă la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii. De asemenea, el a fost obligat să plătească victimelor şi urmaşilor lor despăgubiri morale de 310.000 de euro.

În perioada 1 august 1958 – 1 noiembrie 1963, cât timp Ficior a fost comandant al lagărului de muncă de la Periprava, unde a instituit regim de detenţie represiv şi abuziv împotriva deţinuţilor politici. , Ion Ficior a spus în faţa  judecătorilor „în închisori nu curge lapte şi miere”, scuzându-se faţă de cei împotriva cărora s-au luat „măsuri mai aspre”, potrivit Mediafax.

Mihai Voropchievici ne spune care sunt cele 2 zodii binecuvântate de Univers în...

Cât plătești pe o porție de fasole, pastramă sau pomana porcului la Târgul...

Cine a fost Ioan Ficior

on Ficior s-a născut pe 4 aprilie 1928, în comuna Cucerdea din județul Mureș, într-o familie de credincioși baptiști. În timpul copilăriei sale, până în anul 1942, Ion Ficior mergea în mod regulat la biserică. În interviuri, Ficior a susținut mereu că a rămas credincios practicant și că nici în perioada în care a activat în PCR nu a renunțat la religia sa. Pe 1 octombrie 1942, Ion Ficior a intrat ca ucenic la atelierul electric al Fabricii „Nitrogen” din orașul Târnăveni, unde, pe 17 august 1946, a obținut calificarea de electrician. În luna octombrie 1946 s-a căsătorit cu Maria Căluțiu, al cărei tată, Dumitru Căluțiu, era pastor baptist. Ion Ficior și-a cunoscut viitoarea soție prin intermediul fratelui acesteia, cu care Ficior era coleg de serviciu, potrivit Wikipedia.

Primele contacte cu mișcarea comunistă

După război, Ion Ficior a luat contact cu mișcarea comunistă, iar pe 17 august 1946 s-a înscris în Partidul Comunist Român. El a fost scos din producție în aceeași zi și trimis de partid la Avrig, la Școala „Dr. Petru Groza”, unitate de pregătire pentru activiștii de partid și tineret condusă de Paul Niculescu-Mizil. Acolo, Ioan Ficior a fost pregătit în vederea alegerilor din noiembrie 1946. După terminarea studiilor acestei școli, Ficior a fost repartizat ca activist de partid la Județeana Târnava-Mică a Tineretului Progresist, unde a fost ales în Biroul organizației județene de partid și în Biroul Județean al Blocului Partidelor Democrate.

Ion Ficior a fost retrimis în producție de către Organizația județeană a PCR Târnava Mică, la Uzina Electrică a Fabricii „Nitrogen” din Târnăveni, unde a îndeplinit funcția de secretar al celulei de partid. În perioada septembrie-decembrie 1948 este scos din nou din producție și trimis în funcția de responsabil cu propaganda și agitația în Biroul Plasei PCR Iernut, iar în decembrie 1948 devine instructor pe probleme organizatorice în Secția Organizatorică a Județenei de partid Târnava Mică. În noiembrie 1949, Ion Ficior este numit șef al Secției îndrumare și control de la Direcția Județeană Târnava Mică a Gospodăriilor Agricole de Stat (GOSTAT).

Ioan Ficior a fost recrutat de Securitate

La sfârșitul anului 1949, Ion Ficior a fost încorporat la Regimentul 2 Aviație Craiova pentru satisfacerea serviciului militar. În luna ianuarie 1950, el a fost selecționat pentru a urma cursuri la Școala de ofițeri politici înființată la Ineu.

În iunie 1950, Ioan Ficior a fost recrutat pentru Școala de contrainformații km. 32 Periș, instituție de învățământ militar pentru formarea ofițerilor de Securitate. Pe 23 august 1950, Ficior a absolvit cu gradul de locotenent și a fost imediat repartizat ca ofițer de securitate la Biroul 2, în Serviciul de contrainformații al Armatei din Direcția Generală a Securității Poporului, mai întâi în funcția de anchetator, apoi cea de șef al Biroului.

El a avut de suferit din cauza religiei părinților săi. Ioan Ficior lucrat în Biroul 2 până la 1 iunie 1951, când, pentru că părinții și soția sa erau membri ai cultului baptist, a fost îndepărtat din Securitate și repartizat la Direcția Generală a Penitenciarelor, Coloniilor și Unităților de Muncă (DGPCUM).

Ioan Ficior a murit. A rămas pe conștiință cu peste 100 de oameni

Ion Ficior a fost repartizat la Direcția Pază a DGPCUM, unde, în perioada iunie 1951 și octombrie 1952, a îndeplinit consecutiv funcțiile de ofițer anchetator, comandant al Școlii de sergenți de 6 luni de pe lângă Penitenciarul Văcărești, lucrător cadre la Secția Anchete, șef al Secției Anchete și locțiitor al șefului Direcției Cadre. Ulterior, după transformarea DGPCUM în Direcția Lagăre și Colonii de Muncă (DLCM), Ficior a îndeplinit în noua structură funcțiile de șef al Biroului Anchete și locțiitor al șefului Serviciului Cadre.

Timp de trei ani, din 1953 și până în 1956, Ficior a fost comandant la colonia de muncă Poarta Albă, la penitenciarul Suceava și apoi la colonia Borzești. Pentru nenumăratele abuzuri săvârșite în cei trei ai cât a condus lagărele de muncă a fost mutat disciplinar, în septembrie 1958, la Periprava, unde a fost inițial locțiitor al comandantului pentru munca de pază și regim.În anul 1960 a fost promovat în funcția de comandant în acest lagăr de muncă.

Pe 18 septembrie 2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începerea urmării penale împotriva torționarului Ioan Ficior, pentru săvârșirea infracțiunii de genocid. A fost acuzat că în perioada în care a condus închisoarea de la Periprava a impus un regim de detenție inuman, în urma căruia au murit 103 deținuți. În mai 2016, a fost condamnat în primă instanță la 20 de ani de închisoare.