Messi și-a luat adio după 207 meciuri! Argentina l-a chinuit ani întregi înainte să-l iubească nebunește

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Lionel Messi și-a încheiat extraordinara carieră la naționala Argentinei după 21 de ani, 207 meciuri și 127 de goluri, plecând în cele din urmă exact așa cum și-ar fi dorit: idol absolut al țării sale. Drumul până acolo a fost însă mult mai dur decât ar putea sugera trofeele. În timp ce restul lumii îl privea deja drept unul dintre cei mai mari fotbaliști din istorie datorită performanțelor de la Barcelona, o parte importantă a publicului argentinian îl acuza că nu joacă pentru națională cu aceeași pasiune, îl compara neîncetat cu Diego Maradona și îl transforma în principalul vinovat pentru fiecare eșec. Messi a pierdut finale, a fost huiduit în propria țară, a plâns și chiar s-a retras o dată din națională. Apoi a revenit, a câștigat Copa America și Cupa Mondială și a reușit poate cea mai dificilă performanță a carierei sale: să cucerească definitiv Argentina.

Adio după 21 de ani, 207 meciuri și 127 de goluri

Ziua de care iubitorii fotbalului s-au temut atât de mult a venit. După 21 de ani, un record de 207 apariții și 127 de goluri pentru națională, Lionel Messi s-a retras oficial din reprezentativa Argentinei.

„Este o decizie care îmi rănește sufletul, dar știu că a venit momentul”, a transmis fotbalistul de 39 de ani.

Messi a spus că poate afirma cu certitudine că a dat totul pentru Argentina, nu numai în ultimii ani, când echipa a câștigat aproape tot ce se putea câștiga, ci și înainte.

„Am luptat mereu și am dat totul pentru acest tricou, pentru a vă aduce bucurie și pentru a vă face mândri că sunteți argentinieni prin fotbal”, a spus el, adăugând că pleacă mândru pentru momentele pe care el și colegii săi le-au oferit țării.

Messi a dezvăluit că scrisese mesajul la două zile după înfrângerea Argentinei în finala Cupei Mondiale din 2026, contra Spaniei. Moartea tatălui său, Jorge, pe 8 august, l-a făcut să fie „mai convins decât înainte” că venise momentul retragerii.

Astfel se încheie una dintre cele mai spectaculoase cariere internaționale din istoria fotbalului. Messi a condus Argentina spre titlul mondial în 2022 și spre două trofee Copa America consecutive, în 2021 și 2024.

Dar paradoxul este uriaș: ultimii oameni pe care Messi a reușit să-i convingă pe deplin de propria măreție au fost tocmai argentinienii.

A sfidat Barcelona pentru Argentina

Messi a debutat pentru Argentina în 2005, la numai 18 ani, într-un amical cu Ungaria. Debutul a fost unul incredibil: abia intrat pe teren, a fost eliminat după ce și-a lovit involuntar un adversar cu brațul.

Un an mai târziu devenea cel mai tânăr jucător care reprezenta Argentina și marca pentru ea la Cupa Mondială. La Copa America 2007 a fost desemnat cel mai bun tânăr al turneului, însă Argentina a pierdut finala cu Brazilia, scor 0-3.

Primul mare succes a venit la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008. Participarea lui Messi a provocat însă un conflict între Barcelona și Federația Argentiniană, deoarece turneul se suprapunea peste preliminariile Ligii Campionilor.

Omul care a deblocat situația a fost Pep Guardiola.

„Pep a fost extraordinar cu mine, pentru că nimeni nu voia să mă lase să merg la Jocurile Olimpice cu naționala, dar eu voiam să merg”, avea să povestească Messi.

La Beijing, Messi a strălucit. A marcat împotriva Coastei de Fildeș și Olandei, iar în finala cu Nigeria i-a oferit lui Angel Di Maria pasa din care acesta a înscris golul victoriei.

Argentina câștiga aurul, iar publicul îl vedea pe tânărul Messi drept moștenitorul natural al lui Maradona. Numai că relația avea să se schimbe dramatic.

Mondialul din 2010 și primele acuzații grele

În 2008, Diego Maradona devenea selecționer. Cu doar două luni înainte, îl criticase public pe Messi.

„Uneori Messi joacă pentru Messi. Se simte atât de superior încât își uită colegii”, spunea Maradona.

Messi a încercat ulterior să stingă conflictul, însă sămânța îndoielii fusese plantată.

La Cupa Mondială din 2010, Argentina a câștigat toate meciurile grupei și a trecut de Mexic cu 3-1 în optimi. Messi a creat ocazii, a driblat și a furnizat mingi excelente pentru Gonzalo Higuain și Carlos Tevez, dar nu a înscris. În sferturi a venit dezastrul: Germania a învins Argentina cu 4-0.

Planul tactic al lui Maradona s-a prăbușit, însă Messi a primit o mare parte din vină. Unii suporteri au început chiar să-i spună „El Catalan”, insinuând că adevărata lui loialitate era față de Barcelona, nu față de Argentina.

Faptul că nu cânta imnul înaintea meciurilor era prezentat drept o altă „dovadă” că nu simțea tricoul naționalei.

Huiduit acasă și transformat din nou în țap ispășitor

Copa America 2011 trebuia să repare lucrurile, mai ales că Argentina era gazda competiției. N-a fost așa. După un egal cu Bolivia și unul cu Columbia, Messi și colegii săi au fost huiduiți.

Înaintea unui meci, crainicul stadionului l-a prezentat astfel:

„Cu numărul 10, cel mai bun din lume, Lionel Messi. Iar cu numărul 11, jucătorul poporului, Carlos Tevez.”

Diferența spunea aproape totul. Argentina a fost eliminată de Uruguay în sferturi, la penalty-uri. Messi pasase decisiv la golul lui Higuain și își transformase lovitura de departajare, dar a devenit din nou țap ispășitor. Fostul portar argentinian Oscar Ustari avea să povestească ulterior că l-a găsit pe Messi într-o stare cum nu-l mai văzuse.

„Distrus”, spunea Ustari. L-a văzut „plângând ca un copil” din cauza situației de la națională.

Atât de aproape de Cupa Mondială în 2014

Alejandro Sabella l-a numit căpitan permanent, iar Messi a explodat. A înscris 23 de goluri în primele sale 25 de meciuri în această postură și a intrat în forță la Cupa Mondială din Brazilia, în 2014. A marcat patru dintre cele șase goluri ale Argentinei în grupe și i-a oferit lui Di Maria pasa decisivă pentru golul victoriei cu Elveția.

Argentina a trecut apoi de Belgia și Olanda și a ajuns în prima sa finală mondială după 1990. Din nou Germania. Mario Götze a marcat în prelungiri și a spulberat visul argentinienilor.

Messi a primit Balonul de Aur al turneului, dar nici măcar Maradona nu a fost mulțumit, sugerând că premiul fusese acordat din considerente de marketing. Messi era devastat.

„Am vrut să aduc Argentina la Cupa Mondială pentru toți oamenii. Am ajuns în finală (…) dar suntem dezamăgiți că nu am câștigat acest meci. Este multă furie”, spunea el.

Trei finale pierdute și momentul în care Messi a cedat

În 2015, Messi a ajuns din nou cu Argentina într-o finală de Copa America. Chile a câștigat însă trofeul după loviturile de departajare. Criticile au reapărut.

Maradona se întreba public cum poate Messi să marcheze pe bandă rulantă pentru Barcelona și să nu facă același lucru pentru Argentina. Până și bunicul său, Antonio Cuccitini, l-a criticat, spunând că în ultimele meciuri fusese „leneș”.

În 2016, Argentina a primit aproape imediat o nouă șansă, la ediția aniversară Copa America Centenario. Messi a înscris cinci goluri, a devenit cel mai bun marcator din istoria naționalei și a dus Argentina din nou în finală.

Adversarul? Din nou Chile. După 0-0 în 120 de minute, s-a ajuns la penalty-uri. Messi a executat primul și a trimis peste poartă. Argentina a pierdut. La final, căpitanul a izbucnit în plâns. Ajunsese la limită.

„Pentru mine, naționala s-a terminat. Am făcut tot ce am putut. Doare să nu fii campion”, a anunțat Messi.

Argentina și-a dat seama ce pierdea

Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat. În următoarele șase săptămâni, argentinienii au început să-și imagineze naționala fără Messi, și nu le-a plăcut deloc ce au văzut. Dintr-odată, cele trei finale consecutive nu mai păreau dovada unui eșec, ci dovada că Argentina fusese la un pas de gloria absolută iar Messi fusese omul care o dusese acolo. A început o adevărată campanie națională.

Președintele Mauricio Macri l-a sunat personal. Primarul din Buenos Aires a dezvelit o statuie a lui Messi. Panourile digitale din metrou și de pe străzi afișau mesajul:

„No te vayas, Lio” – „Nu pleca, Leo”.

Mii de oameni s-au strâns în ploaie la Obeliscul din Buenos Aires și i-au cerut să se întoarcă. Printre cei care i-au scris s-a aflat și un puști de 15 ani de la academia lui River Plate: Enzo Fernandez. Același Enzo Fernandez care, ani mai târziu, avea să devină unul dintre oamenii importanți ai Argentinei lui Messi.

S-a întors, dar coșmarul nu s-a terminat

Messi și-a anulat retragerea.

„Iubesc prea mult această țară și acest tricou”, explica el.

Succesul nu a venit imediat. Argentina s-a chinuit în preliminariile pentru Mondialul din 2018 și poate nici n-ar fi ajuns în Rusia fără o prestație miraculoasă a lui Messi împotriva Ecuadorului: trei goluri într-o victorie cu 3-1. Mondialul a fost însă un dezastru. Argentina a remizat cu Islanda, a fost zdrobită cu 3-0 de Croația și eliminată de Franța, 4-3, în optimi.

Messi părea apăsat de o presiune enormă, iar Pablo Zabaleta spunea că era neobișnuit să-l vadă „atât de stresat și nefericit”. Maradona continua să-l înțepe, susținând că Messi era un jucător extraordinar, dar nu un lider.

Lionel Scaloni a schimbat totul

După Mondialul din 2018, Jorge Sampaoli a plecat, iar Lionel Scaloni a preluat echipa, inițial ca interimar. Numirea a fost privită cu suspiciune. Scaloni nu mai fusese antrenor principal.

Dar el a înțeles ceva ce predecesorii săi nu reușiseră: Argentina nu trebuia să-i ceară lui Messi să facă absolut totul. Scaloni a construit o echipă compactă, flexibilă, care îi permitea căpitanului să-și conserve energia pentru momentele decisive.

În plus, a lucrat intens la relația cu Messi și l-a adus aproape de echipă pe Pablo Aimar, idolul din copilărie al căpitanului. Argentina devenea, în sfârșit, o echipă, nu Messi și încă zece oameni.

Copa America 2021 a spart blestemul

Totul s-a schimbat în Brazilia, la Copa America 2021. Argentina a câștigat primul său trofeu major după 28 de ani. Messi a înscris patru goluri, a oferit cinci pase decisive și a fost desemnat cel mai bun jucător al competiției, alături de Neymar. Bariera psihologică fusese spartă.

„Am liniștea sufletească de a fi realizat visul care mi-a fost refuzat de atât de multe ori”, spunea Messi.

A vorbit atunci și despre anii în care o parte a presei îi tratase pe jucători drept niște ratați și îi acuza că nu simt responsabilitatea tricoului Argentinei.

După Copa America, Argentina a început să zboare.

S-a calificat fără emoții la Mondialul din Qatar și a demolat Italia, campioana Europei, în Finalissima de pe Wembley.

Qatar 2022. Messi iese definitiv din umbra lui Maradona

Mondialul a început cu un șoc: Arabia Saudită a învins Argentina cu 2-1, dar de data aceasta s-a întâmplat ceva fundamental diferit. Țara nu s-a întors împotriva echipei,Argentina a rămas alături de Messi, iar Messi a răspuns pe teren.

La 34 de ani nu mai putea alerga ca în tinerețe, însă Rodrigo De Paul, Alexis Mac Allister și Enzo Fernandez munceau enorm în jurul lui, oferindu-i libertatea să apară exact când conta. A marcat fabulos împotriva Mexicului, a oferit pase decisive extraordinare contra Olandei și Croației și a transformat fiecare meci într-o demonstrație.

În finala cu Franța a înscris de două ori în acel incredibil 3-3 și și-a transformat penalty-ul la loviturile de departajare. Argentina a câștigat cu 4-2, iar Messi ridica în sfârșit Cupa Mondială. A primit al doilea Balon de Aur al unui Mondial și, pentru mulți, discuția despre cel mai mare fotbalist din toate timpurile se încheiase.

Mai important pentru povestea sa cu Argentina, ieșise definitiv din umbra lui Maradona.

De la „El Catalan” la fiul adorat al Argentinei

Transformarea lui Messi nu fusese numai fotbalistică. Omul cândva retras devenise mai apropiat de colegi și un adevărat lider în vestiar. Colegii îl adorau și erau dispuși, metaforic vorbind, să meargă la război pentru el. Aceeași mentalitate s-a transferat în tribune.

Nu mai exista motiv pentru ca argentinienii să se întrebe dacă Messi simțea tricoul sau dacă era dispus să lupte pentru țară.

Câștigarea unei noi Copa America în 2024 i-a consolidat statutul, iar la Cupa Mondială din 2026, chiar la 39 de ani, Messi a mai înscris opt goluri și a oferit patru pase decisive.

Argentina a ajuns din nou în finală, pierdută cu 1-0 în fața Spaniei. Messi nu a reușit să influențeze decisiv ultimul său meci internațional, dar prestațiile sale din turneu – inclusiv semifinala împotriva Angliei, hat-trick-ul cu Algeria și golul spectaculos contra Egiptului – vor rămâne în memoria fanilor.

Acum voi fi unul dintre voi

Poate cea mai grea luptă a lui Lionel Messi nu s-a dat împotriva lui Real Madrid, Germaniei, Braziliei sau Franței. S-a dat pentru dragostea propriei țări.

Argentina a avut nevoie de ani pentru a accepta geniul pe care restul lumii îl vedea deja. Messi a trebuit să suporte comparațiile cu Maradona, acuzațiile că nu iubește suficient tricoul naționalei, huiduielile, finalele pierdute și chiar eticheta de „El Catalan”.

Dar povestea s-a încheiat exact invers.

„Vă mulțumesc pentru toată dragostea din ultimii 20 de ani”, a transmis Messi în mesajul retragerii. „Îmi va lipsi enorm să vă aud de pe teren. Acum voi fi doar unul dintre voi, mereu încurajând și susținând de pe margine.”

Argentina încearcă acum să se obișnuiască cu ideea unei naționale fără Lionel Messi. Un suporter argentinian în vârstă de 86 de ani a rezumat poate cel mai bine ce a ajuns să însemne fotbalistul pentru țara sa:

„Mi-ai oferit cele mai mari bucurii din viața mea. Vei rămâne în inima mea până în ziua în care voi muri.”

Iar Leandro Paredes i-a răspuns lui Messi la mesajul retragerii cu o propoziție care, după două decenii de iubire, ceartă, lacrimi, reproșuri și triumf, spune aproape totul:

„Îți mulțumesc pentru absolut tot. Ești și vei fi întotdeauna cel mai mare din toate timpurile.”

CITEȘTE ȘI:  Mourinho a pus mâna pe Bellingham și l-a transformat! Pariul care poate zgudui lupta pentru Balonul de Aur

Boca Juniors, clubul născut din sărăcie și ajuns obsesie mondială! Povestea culorilor alese după un vapor