Munca ți-a intrat în sufragerie, vacanță și pat? De ce specialiștii spun că work-life balance nu mai funcționează

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

De ani întregi ni se spune că secretul unei vieți sănătoase este să găsim acel mult lăudat „echilibru între muncă și viața personală”. Numai că realitatea arată adesea cu totul altfel: răspundem la mesaje de serviciu în timp ce ne uităm pe jumătate la televizor seara, verificăm e-mailurile în timpul cinei sau plecăm în vacanță cu laptopul după noi.

Psihologii spun că problema ar putea fi chiar ideea de echilibru, pentru că ne obligă să urmărim un ideal aproape imposibil de menținut într-o viață ale cărei priorități se schimbă permanent. O alternativă mai realistă ar fi „armonia” dintre diferitele zone ale vieții și, mai ales, gestionarea energiei pe care o avem la dispoziție în fiecare zi.

Ce mai înseamnă astăzi „work-life balance”?

Ce înseamnă măcar „echilibrul dintre viața profesională și cea personală” în zilele noastre? Pentru că, din perspectiva multor oameni, pare să însemne să răspunzi la mesaje pe Slack în timp ce te uiți cu jumătate de ochi la televizor la ora 20:00 sau să lucrezi de lângă piscină în timpul vacanței și să numești asta „binecuvântare”.

Expresia „work-life balance” apare de atât de mult timp în prezentările departamentelor de resurse umane și la seminarele despre starea de bine încât aproape că și-a pierdut orice legătură cu realitatea vieții de zi cu zi.

Dayna Lee-Baggley, psiholog specializat în sănătatea mintală la locul de muncă, scrie în Psychology Today că însăși ideea de „echilibru” sugerează două lucruri aflate la capetele opuse ale unei balanțe, perfect aliniate și nemișcate. Numai că viața nu funcționează astfel.

Nu există o linie de sosire

Nu există un moment în care ajungi la destinație și poți spune că ai obținut, în sfârșit, echilibrul perfect. Viața continuă să se miște, iar cerințele se schimbă permanent. Uneori serviciul solicită mai multă atenție, alteori familia sau propria sănătate au nevoie de energia noastră. Din acest motiv, încercarea de a păstra permanent un echilibru perfect se poate transforma într-o luptă fără sfârșit. Lee-Baggley preferă un alt cuvânt: armonie.

Psihologul consideră că acesta descrie mai fidel ceea ce se întâmplă în realitate, deoarece munca și viața personală nu sunt două recipiente separate între care ne mutăm ordonat în fiecare zi. Ele se ciocnesc permanent. Școala copilului poate suna în timp ce ești într-o ședință. Notificarea unui e-mail de serviciu poate apărea în timpul cinei. Granița dintre cele două lumi nu este întotdeauna atât de clară precum ne-ar plăcea să credem.

În loc să ne întrebăm permanent dacă am reușit să împărțim perfect timpul între serviciu și viața personală, ideea de armonie propune o altă întrebare: Cum îți distribui energia între toate lucrurile care concurează pentru ea chiar în acest moment?

Spre deosebire de standardul aproape imposibil al echilibrului perfect, aceasta este o problemă care poate avea un răspuns concret. Iar răspunsul nu trebuie să fie același în fiecare zi.

Gestionarea energiei, mai utilă decât goana după echilibru

Energia este și variabila pe care filosofia productivității bazată pe ideea „trebuie doar să te străduiești mai mult” tinde să o ignore.

Un sondaj realizat în 2023 de Asociația Americană de Psihologie (APA) privind locul de muncă a constatat că 77% dintre angajați au raportat stres asociat serviciului în luna precedentă, iar peste jumătate au descris simptome asociate epuizării profesionale. Problema este că solicitările nu cresc neapărat în funcție de capacitatea oamenilor de a le gestiona.

Ele cresc odată cu numărul de e-mailuri, notificări Slack și cu așteptarea culturală generală potrivit căreia dacă ești permanent disponibil înseamnă că ești și dedicat muncii tale. Nu este același lucru. Iar oamenii care ajung la epuizare nu ajung acolo pentru că au renunțat sau pentru că nu s-au străduit suficient.

Încearcă să-ți gestionezi energia

Lee-Baggley propune o alternativă pe care o numește „managementul energiei”. Primul pas presupune să privești cu sinceritate lucrurile care te refac și îți redau energia. Și aici apare o diferență importantă: nu neapărat lucrurile pe care le facem și pe care am ajuns să le numim automat „odihnă”.

Statul ore întregi derulând conținut pe telefon, televizorul sau alcoolul nu reprezintă neapărat activitățile care ne refac cu adevărat. Gestionarea energiei înseamnă să înțelegi câtă energie mai ai într-o anumită zi și să iei decizii pornind de la această realitate.

Ce poate aștepta și la ce trebuie să spui „nu”

În practică, asta înseamnă să te întrebi ce trebuie făcut acum, ce poate aștepta, ce poate fi delegat altcuiva și căror lucruri trebuie pur și simplu să le spui „nu”. Evaluarea se schimbă de la o zi la alta.

Într-o zi poți avea suficientă energie pentru muncă, familie, sport și alte obligații. În alta, aceeași listă poate fi pur și simplu prea mult. Iar adevărata abilitate, susține psihologul, este să te obișnuiești cu ideea că această ecuație nu va fi niciodată definitiv rezolvată sau perfect „stabilă”.

Conceptul de echilibru sugerează că există o destinație. Dacă organizezi suficient de bine programul, dacă devii suficient de productiv și dacă îți stabilești suficient de bine prioritățile, într-o bună zi vei găsi acel punct perfect în care serviciul și viața personală coexistă fără să se deranjeze reciproc. Realitatea este însă mult mai schimbătoare.

Gestionarea energiei nu presupune găsirea unui punct perfect, ci sinceritate față de propria situație: unde te afli astăzi, cât poți duce astăzi și câtă energie ai, în mod real, la dispoziție. Poate că tocmai renunțarea la obsesia echilibrului perfect este primul pas către o relație mai sănătoasă cu munca și cu restul vieții.

CITEȘTE ȘI: De ce oamenii dormeau odinioară în două reprize pe timpul nopții și când s-a schimbat acest obicei

De ce dormim mai puțin în prima noapte petrecută departe de casă. Ce se întâmplă, de fapt, în creier