Nadia Comăneci, cea mai mare gimnastă a secolului XX

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

“Este perfectă”, a titrat revista Time după ce Nadia Comăneci a devenit primul om care a învins perfecțiunea de necontestat până în acel moment a mașinilor. Se întâmpla pe 18 iulie 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, unde Nadia a obținut prima notă de zece din istoria gimnasticii în urma exercițiului de la paralele. 

Și nu a fost doar o întâmplare pentru că până la terminarea concursului olimpic, Comăneci a mai obținut încă șase note de 10, cucerind trei medalii de aur, la individual compus, bârnă și paralele, un argint, cu echipa României, și o medalie de bronz, la sol. A apărut în aceeași săptămână pe coperta revistelor Newsweek, Time și Sports Illustrated, o performanță extrem de rar întâlnită și care certifică excelența și, totodată, senzaționalul.

Pentru Nadia, vara anului 1976 a fost suficientă pentru a intra în legendă drept cea mai mare gimnastă a secolului XX. Ea a adunat în palmaresul său cinci medalii de aur, trei de argint și una de bronz la Jocurile Olimpice, două medalii de aur și două de argint la Campionatele Mondiale, nouă titluri europene și cinci medalii de aur la Universiada din 1981 de la București.

Născută pe 12 noiembrie 1961 la Onești, Nadia Elena Comăneci a început gimnastica la o vârstă foarte fragedă la clubul local “Flacăra”, iar la 6 ani, a remarcat-o Bela Karolyi. Acesta a pus bazele unei școli de gimnastică, împreună cu soția sa, Marta, în urbea moldavă, iar Nadia a fost una dintre primele sale eleve. În 1970, la doar nouă ani, ea a devenit cea mai tânără gimnastă care câștigă titlul național al României, iar un an mai târziu, a participat la prima sa competiție internațională, o întâlnire cu Iugoslavia, la nivel de junioare, unde a câștigat primul său titlu la individual compus și a contribuit la succesul echipei noastre.

În 1975, Comăneci a înregistrat primele sale triumfuri într-o competiție majoră la nivel internațional, câștigând patru medalii de aur, la individual compus, paralele, sărituri și bârnă, și una de argint, la sol, la Campionatele Europene de la Skien, din Norvegia. Un an mai târziu, ea avea să rescrie istoria gimnasticii, devenind cea mai tânără campioană olimpică la individual compus, la Montreal, record care va rămâne pentru totdeauna. Asta pentru că astăzi, gimnastele trebuie să fi împlinit 16 ani înaintea primei zile de concurs, în timp ce în 1976, limita de vârstă era de 14 ani. Nadia a fost prima gimnastă română care cucerește aurul olimpic, dar ceea ce a impresionat cel mai mult a fost maniera în care a cucerit publicul de la Montreal prin obținerea primului 10 perfect din istorie.

Ea a fost una dintre figurile marcante ale Jocurilor Olimpice de la Montreal, iar pentru performanțele sale a fost recompensată și cu titlurile de Personalitatea Sportivă a Anului din Străinătate de către BBC și de Sportiva Anului 1976 de Associated Press. Nadia și-a confirmat dominația absolută și la Europenele din 1977 de la Praga, unde a obținut două titluri continentale, la individual compus și la paralele, și o medalie de argint, la sărituri. La Mondialele de la Strasbourg din 1978, a cucerit un aur la bârnă și două medalii de argint, la sărituri și în concursul pe echipe.

Anul următor, Nadia a câștigat, la Copenhaga, al treilea său titlu european consecutiv la individual compus, performanță nemaiatinsă până atunci de niciun alt gimnast sau nicio altă gimnastă. Ea a mai obținut alte două medalii de aur, la sărituri și sol, și un bronz, la bârnă, dar nu a putut lua vreo medalie și cu echipa deoarece România a părăsit competiția în finale în semn de protest la adresa arbitrajului.

Tot în 1979, la Fort Worth, Nadia a avut un rol major în cucerirea titlului mondial de echipa României, deși, după programul impus, a trebuit să fie spitalizată din cauza unei infecții a sângelui în urma unei tăieturi la încheietura mâinii. Ea a revenit în concurs pentru proba la bârnă împotriva ordinelor medicilor, iar exercițiul său a fost notat cu 9,95, suficient pentru a asigura României medalia de aur.

În 1980, Nadia a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova, unde a câștigat două medalii de aur, la sol și bârnă, și alte două de argint, la individual compus și cu echipa. Ultima competiție majoră unde a participat Nadia Comăneci a fost Universiada din 1981, organizată chiar la București, unde a cucerit aurul la individual compus, sol, sărituri, paralele și cu echipa.

Nadia Comăneci rămâne și astăzi reperul excelenței în gimnastică, iar în 2010, Comitetul Internațional Olimpic a desemnat-o gimnasta secolului XX, înaintea unei alte mari legende a acestui sport, Larisa Latynina.