Niki Lauda, o legendă a Formulei 1

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Triplu campion mondial, în 1975, 1977 și 1984, Niki Lauda este singurul pilot care a cucerit titlul suprem atât cu Ferrari, cât și cu McLaren, cei mai de succes constructori din istoria Marelui Circ.

Născut pe 22 februarie 1949 la Viena, într-o adevărată dinastie prosperă, Andreas Nikolaus Lauda nu a beneficiat de bunăstarea familiei sale, care i-a dezaprobat total dorința de a deveni pilot de curse. El a fost nevoit să se împrumute la băncile austriece cu echivalentul a 30 de mii de lire sterline pentru care a garantat cu polița sa de asigurare pe viață. Cu acești bani, și-a plătit locul la echipa de Formula 2, March, în 1971, iar talentul său evident l-a propulsat rapid spre team-ul din Formula 1, un an mai târziu. Totuși, rezultatele nu au fost deloc pe măsura așteptărilor și, în 1973, Lauda a mai făcut un împrumut bancar pentru a-și cumpăra locul la o altă grupare din Marele Circ, British Racing Motors.

Ajuns la Ferrari în 1974, cel poreclit “Computerul” nu a început prea promițător sezonul 1975, nereușind în primele patru etape mai mult de o clasare pe locul al cincilea. Însă, el s-a redresat rapid și s-a impus la Monaco, în Belgia, Suedia și Franța, iar titlul mondial a fost confirmat de locul al treilea ocupat în Marele Premiu al Italiei. Ferrari, care nu a mai avut un pilot campion din 1964 de la John Surtees, reușea să obțină, astfel, și primul titlu al constructorilor după o așteptare de 11 ani. Lauda a devenit și primul pilot din istorie care a scos mai puțin de șapte minute pe un tur de circuit la Nurburgring și a mai bifat o victorie în ultima cursă a anului, în Statele Unite.

În 1976, Lauda a pornit lansat, câștigând patru din primele șase etape ale sezonului și terminând pe locul secund în celelalte două. După cea de-a cincea victorie a sezonului, în Marea Britanie, Niki avea mai mult decât dublul punctelor obținute de principalii săi urmăritori, Jody Scheckter și James Hunt, și era favorit clar la câștigarea unui al doilea titlu consecutiv, performanță pe care nu o mai realizase nimeni de la Jack Brabham, în 1959 și 1960. Mai mult, austriacul părea că poate doborâ recordul de victorii într-un sezon de Formula 1, stabilit de Jim Clark în 1963. Dar tocmai atunci, a avut accidentul cumplit de la Nurburgring, care putea să-l coste viața.

El a suferit arsuri foarte grave la cap, pierzându-și o bună parte din urechea dreaptă, și cum avea mai multe oase rupte și plămânii plini de gazele toxice inhalate, lui Lauda i s-au dat puține șanse de supraviețuire la spital. Niki a supraviețuit, însă, miraculos și la doar șase săptămâni după accidentul de la Nurburgring a revenit pe pistă în Marele Premiu al Italiei, unde a ocupat locul al patrulea, cu toate că sângele îi șiroia prin bandajele din jurul capului.

Niki Lauda a câștigat, apoi, la pas al doilea său titlu mondial în 1977. Apoi, a rupt contractul cu Scuderia și a refuzat să mai participe la ultimele două curse ale sezonului, anunțând că a semnat cu echipa lui Bernie Ecclestone, Brabham.

Retras din Formula 1 în 1979, austriacul a revenit în 1982, semnând cu McLaren cel mai consistent contract din istoria Marelui Circ, în valoare de cinci milioane de dolari.

În 1984, a cucerit al treilea său titlu mondial, la o diferență de doar o jumătate de punct față de tânărul său coleg, Alain Prost. 1985 s-a dovedit o stagiune dezamăgitoare pentru Lauda, care a abandonat în 11 din cele 14 etape și a obținut o singură victorie, în Marele Premiu al Olandei. Acesta se va dovedi ultimul succes al carierei lui Niki în Formula 1 întrucât la finalul sezonului și-a anunțat retragerea definitivă ca pilot.

Niki Lauda a murit în somn, pe 20 mai 2019, la vârsta de 70 de ani, la spitalul din Zurich, unde se afla internat pentru dializa rinichilor.