Clipe grele pentru Oana Lis! Vedeta a vorbit deschis, în exclusivitate pentru CANCAN, despre starea de sănătate a lui Viorel Lis și a mărturisit că, la peste 80 de ani, orice problemă poate deveni una serioasă. Deși trece prin momente dificile, Oana spune că a ales să nu își expună soțul în ipostaze vulnerabile și că îi este alături la fiecare pas. În același timp, aceasta trage un semnal de alarmă cu privire la lipsa sprijinului oferit vârstnicilor și familiilor care îi îngrijesc.
Un mesaj publicat de Oana Lis pe rețelele de socializare a stârnit îngrijorare în rândul celor care o urmăresc. Vedeta a postat, aseară, o fotografie din spital, însoțită de un mesaj emoționant:”Când ajungi aici, nu mai ai nevoie de nimic decât de Dumnezeu”. Fostul primar al Capitalei, în ultimii ani, a avut mai multe probleme de sănătate și a trecut prin perioade dificile, motiv pentru care și-a redus complet toate aparițiile media. Deși starea sa este uneori fragilă, fostul edil a continuat să fie optimist, iar Oana i-a fost permanent alături, susținând că încearcă să îi ofere liniștea și sprijinul de care are nevoie în fiecare zi.
Deși trece prin încercări deloc ușoare, Oana Lis spune că nu își dorește să transforme suferința lui Viorel într-un subiect public. Vedeta este convinsă că expunerea unor astfel de momente atrage energii negative și preferă să păstreze discreția, concentrându-se pe recuperarea și starea de bine a soțului ei.

CANCAN: Cum este Viorel?
Oana Lis: Orice poate să devină o problemă de la 80 de ani în sus. Evoluează foarte repede. O bubă, o enterocolită, pot să devină o problemă. Și eu tratez orice problemă ca fiind foarte importantă. Nu intru în detalii, pentru că nu vreau energiile negative ale oamenilor. Eu nu îl expun pe Viorel, postez doar lucruri pozitive. Asta nu înseamnă că nu îmi este foarte greu sau că nu am momente foarte grele. Dar nu le expun, pentru că nu am niciun beneficiu și, mai rău, atrag energiile negative. Sunt și oameni buni, dar nu îl expun pe Viorel cu aceste chestii. Are invitații peste tot, dar nu merge, că trebuie să stea să se odihnească. Are o vârstă, deci nu îl expun, cum am spus, dar fac tot ce se poate pentru el. Am observat și comentariile anumitor persoane când postezi ceva. Mulți sunt frustrați. Sunt bărbați la 50 de ani care sunt singuri și se gândesc că el, la 80 de ani, are o femeie ca mine care are grijă de el. Unele femei scriu că eu nu am muncit toată viața, dar sunt diferite și le văd în comentarii și nu am de ce să fac asta. Viorel este cineva, o persoană publică, și nu mi se pare normal să îl expun. Dar și eu fac tot ce pot: îl spăl pe picioare, îi pansez rănile. Mie mi se pare normal pentru omul care a fost pentru mine și este. El este familia mea.
Oana Lis: Oamenii comentează despre orice, scriu și despre copii. Înțeleg, sunt frustrările oamenilor. Eu nu îl expun. Exact ca pe un copil mic. Nu toată lumea se bucură când pui un copil mic. Tu nu poți face copil, îl vezi, zici ce frumos este, dar în gândul tău. Așa și cu cei în vârstă. Oamenii nu înțeleg. Eu citesc toate scandalurile vis-a-vis de vârstnici și este o lipsă enormă în legislație și în viața socială și civilă pentru grija bătrânilor. Dar eu, dacă nu mă întâlneam cu această situație, nici eu nu aș fi înțeles. Văd în comentarii că mulți nu înțeleg. Alții, da. Unii zic că eu nu vreau să îmi încarc copiii, vreau să merg la azil. Este o variantă pentru cei care nu au altă variantă. Dar se supără dacă nora nu îi cheamă la masă. În alte țări totul este rezolvat. Nu pleacă nimeni din spital fără să aibă unde să se ducă. La noi, uite, mi s-a întâmplat să merg cu Viorel cu salvarea, că nu putea merge, dar nu mi-au dat și salvare să îl aduc acasă. Trebuie să faci o cerere anume. Dar cum îl duceam dacă el nu putea merge? Nu aveam cărucior. Adică nimeni nu se întreabă ce faci. Și eu mă întâlnesc cu astea. Noi, hai că suntem cunoscuți, mai avem prieteni, dar alte persoane? Îmi este milă. Dacă nu mă întâlneam cu aceste probleme, nici eu nu știam de ele. Ideea este că este foarte greu și este nevoie de sprijin. Și nu înțeleg asta: „Păi noi muncim să plătim la pensionari?” Păi nu, că ei și-au plătit de-a lungul vieții. Și, în plus, doar 40% mai trăiesc. Mulți nu apucă decât o lună, două și la revedere.