Pele, Regele fotbalului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pele este singurul jucător care a cucerit Cupa Mondială de trei ori, deține recordul mondial Guinness în privința golurilor marcate în carieră, 1281 în 1363 de meciuri, a fost desemnat Fotbalistul Secolului în 1999 de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului, iar un an mai târziu, Comitetul Internațional Olimpic i-a acordat titlul de Sportivul Secolului.

Pele s-a născut pe 23 octombrie 1940 în Tres Coracoes, un localitate situată în Sudul statului Minas Gerais, dar a crescut în sărăcie în Bauru, oraș din statul Sao Paulo. Apelativul “Pele” l-a primit din partea colegilor de școală, care l-au ironizat pentru felul în care pronunța numele jucătorului său preferat, portarul lui Vasco da Gama, Bile. Nimeni nu știa atunci că o poreclă aruncată în zeflemea avea să devină cel mai puternic nume din istoria fotbalului.

La nici 16 ani, a debutat cu gol în echipa de seniori a lui Santos, pe 7 septembrie 1956, iar în sezonul următor, era deja golgeterul echipei. La zece luni de la primul lui meci, a fost convocat, în premieră, în naționala Braziliei, pentru care a debutat cu gol într-un meci pierdut în fața Argentinei cu 2-1, pe 7 iulie 1957.

Un an mai târziu, ajungea la Cupa Mondială din Suedia, cu toate că era chinuit de o accidentare la genunchi, devenind cel mai tânăr jucător participant până atunci la un turneu final. În semifinala cu Franța, Pele a marcat trei goluri, devenind cel mai tânăr jucător din istoria Cupei Mondiale care izbutește un hattrick, iar pe 29 iunie 1958, devenea și cel mai tânăr fotbalist din finala unui Mundial, la 17 ani și 249 de zile.

În meciul decisiv cu Suedia, Pele a înscris două goluri, contribuind din plin la triumful Braziliei cu scorul de 5-2 și, implicit, la cucerirea trofeului Jules Rimet, în premieră. Cupa Mondială din 1958 a creat o legătură aproape mistică între Pele și tricoul cu numărul 10, chiar dacă atunci, totul a fost posibil din cauza unei greșeli de organizare. Federația Braziliană de Fotbal nu a trimis numerele jucătorilor săi, astfel că Federația Internațională (FIFA) i-a atribuit numărul 10, cu toate că Pele a început competiția ca rezervă.

Declarat la scurt timp tezaur național, el a câștigat a doua sa Cupă Mondială în 1962 în Chile, unde a marcat un gol și a dat o pasă decisivă în primul meci cu Mexic, după care s-a accidentat în fața Cehoslovaciei și a ratat restul turneului. Chiar și fără el, însă, Brazilia și-a apărat titlul mondial grație unui turneu final de vis realizat de Garrincha.

Momentul său de apogeu avea să vină în 1970, la Mundialul din Mexic, unde un Pele stelar a propulsat Brazilia spre al treilea său titlu suprem. Pele a cucerit și America, unde a jucat spre finalul carierei la New York Cosmos. Retras din naționala Braziliei în 1971, după ce a marcat 77 de goluri în 95 de meciuri oficiale, record neegalat nici până astăzi, Pele a ajuns în 1975 la New York după aproape două decenii în care a evoluat doar pentru Santos. Pe 1 octombrie 1977, O Rei a disputat ultimul său meci al activității de fotbalist cu ocazia unui amical între Cosmos și Santos, care a fost televizat în întreaga lume.