Poezia care a devenit virala. Ce spune un „taran” ardelean va afecta intreaga clasa politica! „Din patru-n patru ani smeriti…”

Comentariile internautilor sunt nenumarate, astfel ca poezia sa este vazuta de unii ca o scanteie care poate sa reaprinda speranta romanilor, in timp ce altii cred ca ar trebui citit macar o data pe saptamana in Parlament. Un lucru este insa cert: ardeleanul are talent de poet, adanc ancorat in actualitate!

 

 

Nascut la Braşov, poetul care acum locuieşte in Bontida, comuna celebra pentru Castelul Banffy şi,pentru festivalul Electric Castle, scrie frecvent poezii despre diferite teme, inclusiv politica.Cea mai cunoscuta este insa aceasta.

 

Vocea Transilvaniei o reda in intregime, asa cum a fost scrisa de Sandu Catinean:

„Acuma ca ne-ati despuiat si ne-ati vandut catre streini
iar tara noastra-ati confiscat si ne tratati ca si pe caini
acuma vreau sa spun ce simt cand vad ca nu va saturati
si din stapani ai tarii-acestea la Occident suntem argati !

Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nramam de sarbatori
iar voi ni le-ati facut cadane prin case pline de orori ;
feciorii dragi si nalti ca brazii acum sunt vite de povara
si robotesc prin lumea larga de parca nu au loc in tara ;

Femeile ne stau ciopor si-s duse in Apus drept sclave
iar peste camp scaietii goi hranesc doar vitele bolnave ;
iar noi, tarani din tata-n fiu, care hraneam candva popoare
privim la luna uneori, neputinciosi, cum tara moare…

Iar voi ?…tot voi veniti la sate, din patru-n patru ani smeriti
si ne priviti cu mila mare, dar pentru voturi ne mintiti
si ne promiteti mangaiere si viata plina de huzur
dar dupa ce luati puterea, de-ai nosti tarani, va doare-n c…

 

Decat al tarii grau curat sa-l plamadim in paine calda
mai bine adunati arginti, iar tara poate sa si arda…
iar hrana ne-o aduc streinii in vase bine ambalate
şi din avutul nostru dacic, acestia si-au facut palate…

Iar noi rabdam si ne hranim, cu guma lor de mestecat
ca se topeau de ciuda toti, cand noi mancam doar grau curat…
si ne-ntolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n tarana, cum am venit pe lume…goi !…

Ca umiliti suntem acuma de parca noi suntem streini
iar tara asta-I raiul vostru, alesi nemernici si haini…
Iar voi copii din mame reci si tati ce nu v-au alintat
voi nu vedeti cum arde tara, ca nu mai e nici de furat ?…

Ca ne-ati furat tot ce-am avut si ce-am muncit de generatii
si din tarani si oameni demni, suntem mai rau decat argatii…
Acum ca ne-a ajuns cutitul, din rarunchi si pan la gat
Eu, taran si fiu din tarini, va voi spune doar atat :

Dati-ne ”napoi argintul, aurul si ce-ti furat
si ne-om face noi ”palatul” pe un varf de deal curat
dati-ne ”napoi trecutul si tarani ce-ati ingropat
si ne-om face iarasi viata, chiar de n-om avea ”palat”
dati-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost candva
si plecati in lumea larga … ca noi nu v-om cauta…”

(Gabriel Constantinescu)