Portarul care a sfidat toate regulile fotbalului! Rene Higuita dădea goluri, dribla atacanți și era prieten cu Pablo Escobar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Genial, revoluționar, imprevizibil și imposibil de încadrat într-un tipar, Rene Higuita a fost mult mai mult decât portarul cu plete care a uimit lumea executând celebra „lovitură a scorpionului” pe Wembley. Columbianul a înscris peste 40 de goluri, a transformat pentru totdeauna felul în care putea fi privit postul de portar și a devenit unul dintre simbolurile generației de aur a fotbalului din țara sa. Viața din afara terenului a fost însă la fel de spectaculoasă și controversată: Higuita nu și-a ascuns prietenia cu Pablo Escobar, l-a vizitat pe celebrul traficant de droguri în închisoarea sa privată și a devenit intermediar într-o răpire care avea să-l trimită chiar pe el după gratii timp de nouă luni. „Sunt o ființă umană perfect imperfectă”, spune Higuita despre sine, în timp ce fostul său coleg Carlos Valderrama îl descrie într-un mod și mai direct: „Da, este nebun. E nebun, dar este un nebun bun”.

Copilul crescut de bunică a ajuns portar din întâmplare

GOAL.COM, într-un articol dedicat povestește că Rene Higuita a fost crescut de bunica sa încă de mic, după moartea mamei, iar primele sale meciuri de fotbal s-au jucat pe străzile din Medellin. La început nici măcar nu era portar, ci atacant, iar destinul i s-a schimbat în timpul unui turneu local, când goalkeeperul echipei școlii sale s-a accidentat.

Vezi galeria foto
5 poze

Higuita a fost ales să intre între buturi, echipa sa a câștigat competiția, iar din acel moment a rămas portar. Instinctul atacantului nu avea însă să dispară niciodată, iar tocmai această combinație avea să-l transforme mai târziu într-unul dintre cei mai neobișnuiți goalkeeperi pe care i-a cunoscut fotbalul.

Prima sa experiență la nivel profesionist a fost la Millonarios, unde nu a reușit să devină titular incontestabil, însă puținele sale apariții au fost suficiente pentru ca Atletico Nacional să-l transfere în 1986.

A devenit titular după ce a plecat de pe bancă să mănânce carne de porc

Chiar și debutul său la Atletico Nacional pare desprins dintr-o poveste inventată. Fusese adus ca portar de rezervă și se afla pe bancă atunci când, în timpul unui meci, mirosul de carne de porc prăjită l-a făcut să plece să-și cumpere ceva de mâncare.

În timp ce Higuita mânca liniștit, portarul lui Atletico a fost eliminat, iar oamenii clubului au început să-l caute disperați pe rezerva dispărută.

„L-am auzit pe crainicul stadionului spunând: «Domnul Jose Rene Higuita este rugat să se prezinte la banca lui Atletico Nacional». Am fugit înapoi, iar [Anibal] Ruiz, antrenorul, mi-a spus: «Hei, Higuita, nenorocitule! Ce-i cu tine? Intră pe teren!»”, și-a amintit portarul.

Paradoxal, tocmai acele aproximativ 30 de minute aveau să-i schimbe cariera. Higuita a jucat excelent, iar după plecarea titularului la Junior de Barranquilla a primit postul definitiv.

Rene Higuita pe vremea când juca, sursa-profimedia.ro

„El Loco”, portarul care pleca spre poarta adversă cu mingea la picior

La aproximativ 1,75 metri, Higuita nu avea statura intimidantă asociată în mod obișnuit portarilor, însă compensa printr-un curaj ieșit din comun și printr-un stil pe care adversarii cu greu îl puteau anticipa.

Ieșea din careu pentru a ataca direct adversarii, se arunca în aglomerația din fața porții pentru a prinde centrările și intervenea spectaculos pe linia porții, dar adevărata nebunie începea după ce intra în posesia mingii.

Higuita putea să iasă din careu, să dribleze unul sau doi adversari, să paseze unui coechipier și apoi să continue alergarea. Uneori ajungea în apropierea careului advers, alături de atacanții propriei echipe, în timp ce fundașii încercau să-l oprească.

Era foarte bun și la apărarea penalty-urilor, însă lumea nu mai văzuse un portar care să execute în mod regulat loviturile de pedeapsă și chiar loviturile libere. Avea să înscrie peste 40 de goluri de-a lungul carierei.

Nu a durat mult până când tribunele au început să se umple și cu oameni veniți special pentru a-l vedea pe omul poreclit „El Loco”.

„Oamenii credeau că este arogant din cauza felului în care juca. Nu, pur și simplu așa era el”, avea să spună Carlos Valderrama.

Noaptea în care Higuita a făcut istorie în Copa Libertadores

Momentul uriaș al lui Atletico Nacional a venit în 1989, când formația columbiană a ajuns în finala Copa Libertadores împotriva paraguayenilor de la Olimpia.

După 0-2 în prima manșă, Atletico a marcat de două ori în retur și a împins finala către loviturile de departajare. Ceea ce a urmat l-a transformat definitiv pe Higuita într-o legendă a clubului.

A apărat primul penalty al celor de la Olimpia, iar când scorul a ajuns la 3-3, portarul însuși s-a prezentat pentru a executa a cincea lovitură a lui Atletico. A marcat.

Higuita avea apoi să mai apere penalty-uri, în timp ce propriii săi coechipieri ratau șansele de a încheia finala. În cele din urmă, Leonel Alvarez a înscris, Atletico a câștigat seria cu 5-4 și a devenit prima echipă din Columbia care cucerea Copa Libertadores.

Mai târziu în același an, Atletico Nacional a întâlnit marele AC Milan în Cupa Intercontinentală. Columbienii au rezistat în fața unei echipe cu Marco van Basten, Carlo Ancelotti, Frank Rijkaard, Paolo Maldini și Franco Baresi până în minutul 118, când Alberico Evani a marcat golul victoriei italienilor.

Mondialul din 1990 i-a arătat lumii și geniul, și nebunia

Un an mai târziu, Columbia revenea la Cupa Mondială după o absență de 28 de ani, iar Higuita era unul dintre cei nouă jucători de la Atletico Nacional selecționați în lot.

Columbia a trecut de faza grupelor și a întâlnit Camerunul în optimi. Meciul a ajuns în prelungiri, iar Roger Milla a deschis scorul pentru africani.

Doar două minute mai târziu a venit faza care avea să-l urmărească multă vreme pe Higuita. Portarul se afla cu mingea la picior departe de propria poartă, iar după o combinație nereușită cu un coechipier a încercat să recupereze balonul în fața lui Milla. Camerunezul l-a deposedat, iar Higuita s-a aruncat inutil după el înainte ca atacantul să înscrie în poarta goală.

Era exact reversul stilului care îl făcuse celebru. Curajul său putea produce faze geniale, dar aceeași lipsă de teamă putea costa enorm.

Prietenia cu Pablo Escobar avea să-l urmărească ani întregi

Ascensiunea fotbalului columbian din acea perioadă s-a produs într-un context extrem de complicat, în care banii cartelurilor pătrunseseră adânc în acest sport. Fotbalul oferea oportunități pentru spălarea banilor și exista inclusiv fenomenul trucării meciurilor, iar numele lui Pablo Escobar a devenit inseparabil de una dintre cele mai întunecate perioade din istoria Columbiei.

Higuita nu a ascuns faptul că îl cunoștea pe Escobar. În jurul anului 1990, autoritățile columbiene au investigat contactele dintre cei doi, iar atenția a crescut și mai mult în 1991, când portarul l-a vizitat pe traficantul de droguri la La Catedral, închisoarea privată luxoasă în care Escobar își executa pedeapsa în urma înțelegerii cu autoritățile.

La ieșire, un jurnalist l-a întrebat direct dacă este prieten cu Escobar.

„Da. Cred că nu este nimic ciudat în asta și nu datorez nimănui nimic. Voi, jurnaliștii, creați titlurile. Voi sunteți cei care reparați sau distrugeți imaginea țării noastre”, a răspuns Higuita.

Întrebat apoi cum se simte Pablo, răspunsul portarului a fost la fel de direct: „Din fericire, foarte bine”.

Ani mai târziu, în documentarul Netflix Higuita: The Way of the Scorpion, fostul portar avea să explice cum îl cunoscuse.

„Înainte ca Pablo Escobar să fie cunoscut drept baronul drogurilor, Pablo Escobar a fost congresman. Făcea campanie și atunci când făcea campanie l-am cunoscut. Când nimeni nu voia să recunoască, eu am spus: «Da, este prietenul meu».”

Higuita a negat întotdeauna acuzațiile poliției potrivit cărora ar fi fost implicat în activități infracționale.

Higuita a rămas în inimile columbienilor, sursa-profimedia.ro

Răpirea unei adolescente avea să-i schimbe viața

În mai 1993, o adolescentă pe nume Marcela se îndrepta spre școală în Medellin când mașina în care se afla a fost oprită. Potrivit relatării sale, răpitorii l-au scos pe șofer, au preluat automobilul și au dus-o într-o casă, unde a fost ținută aproximativ o lună.

„În fiecare zi mă temeam că o să-mi facă ceva. Că vor abuza de mine, că nu voi trăi ca să pot povesti ce s-a întâmplat. În fiecare zi îmi era frică”, avea să povestească ea.

La scurt timp după răpire, Higuita a primit un telefon de la președintele lui Atletico Nacional, care i-a spus că un mare susținător al clubului avea o problemă și că portarul putea deveni intermediarul negocierilor.

„Dacă pot să ajut și este în puterea mea, contați pe mine”, a răspuns Higuita.

Situația era însă mult mai periculoasă decât părea. Tatăl fetei era Luis Carlos Molina Yepes, bancher și investitor important la Atletico Nacional, descris în articol drept un cunoscut spălător de bani pentru Pablo Escobar și cartelul Medellin.

Relația dintre Molina și Escobar se deteriorase, iar Escobar ar fi ordonat răpirea Marcelei și ar fi cerut o răscumpărare de trei milioane de dolari.

Răpitorii l-au cerut chiar pe Higuita drept intermediar

După aproximativ o lună, portarul a fost chemat pentru a participa la aranjarea detaliilor predării banilor. Răpitorii se temeau de intervenția poliției și au cerut ca vedeta naționalei Columbiei să fie persoana cu care să trateze.

Higuita a acceptat, convins că astfel reduce riscul ca adolescentei să i se întâmple ceva.

„Era mai ușor să rezolvăm lucrurile astfel, fără să punem fata în pericol, decât să anunțe autoritățile și să existe represalii”, avea să explice el.

A luat banii de răscumpărare și a așteptat să fie contactat, spunându-i soției sale că nu putea să ignore situația.

În cele din urmă, niște bărbați au venit după bani, iar unul dintre membrii grupării a rămas peste noapte în casa lui Higuita. În ziua următoare, portarul a plecat împreună cu acesta.

Momentul incredibil în care fata răpită l-a găsit semnând autografe

Marcela fusese între timp eliberată din camera în care fusese ținută și transportată cu mașina în apropierea unei universități. I s-a spus să coboare și să meargă către automobilul aflat în față.

Din acea mașină a coborât Rene Higuita.

Apariția vedetei naționalei Columbiei a atras imediat studenții, care s-au înghesuit să-i ceară autografe. Când Marcela s-a apropiat, Higuita nu și-a dat seama inițial cine era și i-a cerut să aștepte până termina de semnat.

Când a realizat că fata din fața sa era adolescenta răpită, a urcat-o imediat în mașină și a pornit spre casa părinților.

„Și lui îi era frică, sunt sigură că amândurora ne era. De acolo a condus ca un nebun până la casa părinților mei. A mers pe trotuare și a trecut pe roșu. Era îngrozit și entuziasmat în același timp”, a povestit Marcela.

La un moment dat, fata a observat pe drum o rudă și i-a cerut lui Higuita să oprească.

„Să opresc? Ai înnebunit? Te duc direct acasă!”, i-ar fi răspuns acesta.

A salvat fata, iar câteva luni mai târziu s-a trezit în închisoare

La casa familiei a început o adevărată sărbătoare după întoarcerea Marcelei. Potrivit lui Higuita, tatăl fetei i-a oferit ulterior o sumă estimată la aproximativ 50.000 de dolari.

Portarul susține că a încercat în repetate rânduri să refuze banii, însă familia a insistat ca el să-i accepte drept mulțumire pentru ceea ce făcuse.

Această recompensă avea însă să-i creeze probleme uriașe.

Higuita a fost chemat la procuratură crezând că va relata ce se întâmplase și apoi va pleca acasă. În schimb, avea să petreacă următoarele nouă luni în închisoare.

Procurorii susțineau că obținuse un profit din rolul său în răpire și că încălcase astfel o lege intrată recent în vigoare. Higuita a insistat că nu urmărise niciodată să câștige bani și că își riscase viața exclusiv pentru salvarea fetei.

Acuzațiile respective aveau să fie în cele din urmă retrase, însă autoritățile mai urmăreau ceva.

„Predă-l pe Pablo și nu va trebui să mergi la închisoare”

Pablo Escobar evadase din La Catedral în 1992 și era încă fugitiv. Polițiștii sperau că relația lui Higuita cu traficantul de droguri i-ar putea conduce la acesta.

Potrivit portarului, interogatoriile au devenit extrem de dure.

„Mi-au spus să-l predau pe Pablo și nu va trebui să merg la închisoare. Apoi au început să mă trateze urât, să mă înjure și să-mi spună că voi putrezi în închisoare”, a povestit el.

Marcela avea să privească uluită cum omul care contribuise la eliberarea ei era prezentat în presă în legătură cu rețeaua de răpiri și trafic de droguri a lui Escobar.

Pentru Higuita, detenția a avut un impact psihologic puternic. Condițiile erau grele, iar după câteva vizite i-a cerut soției sale să nu mai aducă copiii la închisoare, pentru că nu suporta ideea ca aceștia să-și vadă tatăl în acea stare.

Columbia făcea istorie, iar jucătorii îi scandau numele colegului aflat după gratii

În timp ce Higuita se afla în închisoare, colegii săi din națională au obținut una dintre cele mai spectaculoase victorii din istoria fotbalului columbian.

În septembrie 1993, Columbia a învins Argentina cu 5-0 chiar la Buenos Aires, rezultat care a ajutat-o să se califice la Cupa Mondială din 1994.

După meci, jucătorii au ajuns în vestiar scandând numele lui Higuita. Colegii săi au cerut în mod repetat eliberarea portarului și i-au dedicat victoria.

Pablo Escobar a fost împușcat mortal de autoritățile columbiene în decembrie 1993. Nu după mult timp, Higuita a fost eliberat fără condamnare și a revenit în lotul naționalei Columbiei.

Apoi a venit „lovitura scorpionului” care l-a făcut nemuritor

Cea mai cunoscută imagine din cariera lui Rene Higuita avea să apară abia după toate aceste întâmplări.

În timpul filmării unei reclame în Columbia, portarul s-a gândit la execuția care avea să devină celebră. Timp de aproximativ doi ani a exersat-o cu coechipierii, care îi trimiteau mingea pe sus, iar el se arunca înainte și își ridica picioarele în spatele capului pentru a respinge balonul cu călcâiele.

În 1995, într-un meci amical dintre Anglia și Columbia disputat pe Wembley, Higuita a decis că venise momentul.

S-a aruncat înainte și a respins mingea cu ambele călcâie, executând în fața lumii întregi ceea ce avea să rămână în istoria fotbalului drept „lovitura scorpionului”.

Imaginea a devenit simbolul carierei sale, însă viața lui Rene Higuita fusese deja mult mai nebunească decât acele câteva secunde de pe Wembley. Fusese atacant devenit portar din întâmplare, plecase de pe banca de rezerve pentru a mânca, câștigase Copa Libertadores apărând și executând penalty-uri, înscrisese zeci de goluri, driblase atacanți departe de propria poartă, devenise prieten cu Pablo Escobar, negociase eliberarea unei adolescente răpite și petrecuse nouă luni în închisoare.

În cazul lui Rene Higuita, „El Loco” n-a fost niciodată doar o poreclă.

CITEȘTE ȘI:  A fost operat la inimă după ce problema a apărut din nou! Dezvăluiri despre situația unuia dintre cei mai importanți jucători ai lui Napoli

Hansi Flick a dezlănțuit monstrul! Barcelona are cel mai bun start din istorie și 33 de goluri în doar 7 meciuri