Povestea celei mai vechi case din Bucuresti! Se spune ca ar fi bantuita de fantoma proprietarei moarta in conditii suspecte

 

Casa a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in timpul domniilor fanariote. Nu se stie exact arhitectul, dar ea a fost construita ca un conac boieresc de mesterii locali.

“Numele strazii vine de la primul propietar, un boier Spatar, de prim rang la curtea principelui. Inainte se numea Ulita Spatarului si casa era atunci in afara orasului. In 1815 dupa moartea boierului casa a fost vanduta cu 1.400 de taleri unui negustor armean, pe numele sau Chevork Nazareth Oglu, iar dupa moarte asa a ajuns in proprietatea fiul sau”, ne-a povestit Mihaela Murelatos, conservatorul muzeului.

Datand din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ea este caracteristica pentru arhitectura civila traditionala romaneasca prin cerdacul de la etaj, inchis cu geamuri, scara interioara din lemn sau acoperisul cu streasina lata. Casa poarta numele celui mai important proprietar al ei, Iacob Melik, un sustinator al actiunilor revolutionare de la 1848 si autor al lucrarii L’Orient devant L’Occident, cel care s-a ocupat de renovarea casei in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pastrandu-i stilul original.

De altfel, ea ne-a mai povestit ca Agop, fiul negustorului armean, a dat ca zestre casa fiicei sale Ana, care s-a maritat cu Iacob Melik in 1847. De aici vine si numele actual al imobilului. Sotul Anei a studiat la Paris, iar aici i-a cunoscut pe revolutionarii pasoptisti. “In 1848 el i-a ascuns aici pe I. Heliade Radulescu, C.A. Rosetti si Ion Bratianu. Pentru fapta sa el a fost silit sa plece in exil pana in 1857. Prima renovare a fost facuta in 1822 de Chevork, iar a doua in 1857 de catre Iacob. Ana a trait pana in 1913, iar ea nu avea mostenitori, astfel a ofert casa comunitatii armene, pentru a face aici un azil pentru femeile sarace. Ana a murit intr-un incendiu chiar in aceasta casa”, ne-a mai povestit Mihaela Murelatos.

Dupa moartea Anei a aparut un stranepot al sotului ei, care a revendicat-o in instanta, iar procesele au durat sapte ani. In 1920 Eugen Melik renoveaza casa dupa ce intra in posesia ei, iar un an mai tarziu, din cauza contestatiei facute de comunitatea armeana o pierde.

Astfel, in perioada 1921-1947 in Casa Melik functioneaza azilul dorit de Ana, iar din 1947 si pana in 1970 imobilul este ocupat de chiriasi. In 1969 parohia bisericii armenesti doneaza Casa Melik, impreuna cu terenul din jur, Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti.

“In 1970 este renovata din nou, la spectul pe care il are acum, iar in decembrie 1971 Casa Melik devine muzeu, in care este tinuta colectia Serafina si Gheorghe Raut. De asemenea, casa a fost renovata de Ministerul Culturii”, ne-a mai spus conservatorul muzeului.

De asemenea, odata cu moartea Anei in incendiul izbucnit in casa si cu ascunderea de catre sotul sau a revolutionarilor, au aparut si legendele urbane. Unii au spus ca din cand in cand domnita Ana isi mai face aparitia pe coridoare sau ca in peretii Casei Melik se ascund mai multe pasaje secrete.

In prezent pe langa rolul de muzeu, cei mici pot lua parte la programul Scoala de sambata in cadrul caruia se organizeaza saptamanal cursuri de initiere in artele plastice pentru prescolari si elevii din ciclul primar. Prin acestea se urmareste dezvoltarea sensibilitatii, a imaginatiei si creativitatii, precum si familiarizarea copiilor cu mediul muzeal. (A.S.)