Zambaccian, Mecena-ul care a dăruit statului român o comoară

Înființat în 1947, Muzeul Zambaccian a fost unul dintre puținele lucruri frumoase din București rămase neatinse de către regimul communist. 30 de ani mai târziu, însă, după cutremurul din 1977, prețioasele lucrări expuse la Zambaccian au fost mutate într-un loc ”aprobat” de partid.

Krikor Zambaccian a fost un critic de artă și colecționar român de origine armeană născut la Constanța, în 1889. A făcut studiile în București, unde a cochetat încă de adolescent cu viața artistică și culturală a orașului. Prieten apropiat al lui Tonitza, Pallady, Grigorescu și Petrașcu, cărora le-a scris monografiile, Zambaccian a început încă de foarte tânăr să-și creeze o impresionantă colecție de artă personală.

Colecția constând în 205 picturi, 38 sculpturi și 8 piese de mobilier, precum și locuința de pe strada Alexandru Davidescu nr. 21, din București, au fost donate de Zambaccian statului român, în anul 1947. Superba casă a fost construită după planurile arhitectului C.D. Galin și gândită special pentru a putea adăposti prezentări și expoziții, cu spații de expunere generoase. În ceea ce privește colecția propriu-zisă, aceasta este o veritabilă chintesență a artei românești de la început de secol, cu exponate aparținând lui Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Corneliu Baba sau Constantin Brâncuși. Atunci când a făcut donația, Krikor Zambaccian a consemnat în jurnalul personal: ”Am dăruit poporului colecția mea de artă, deoarece și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat și poporul, și pe artiștii cărora le-am cules rodul.”

Intangibilă datorită contractului gândit de Zambaccian, colecția expusă în casa personală (devenită ulterior ”Muzeul Zambaccian”) a fost confiscată de către regim în 1977 și mutată la nou înființatul Muzeu al Colecțiilor de Artă, deși casa nu suferise nici o daună de pe urma cutremurului. Și restul casei Zambaccian, care până atunci fusese disponibilă publicului larg o zi pe săptămână, conform dorinței donatorului, a fost închisă la acea vreme.

Colecția a fost retrimisă Muzeului Zambaccian abia în 1996, an în care muzeul a fost, de altfel, și redeschis.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic