Zico, cel mai mare fotbalist brazilian care nu a cucerit Cupa Mondială

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Zico a fost următorul copil de foc al fotbalului brazilian, după legendarul Pele. Pe numele său adevărat Arthur Antunes Coimbra, el a devenit Zico datorită unui văr de-al său care i-a prescurtat porecla pe care i-o pusese familia, Arthurzico în renumele recunoscut apoi de toată lumea.

Născut pe 3 martie 1953 la Rio de Janeiro într-o familie de clasă mijlocie, Zico și-a petrecut copilăria visând să devină fotbalisti și chiulind de la școală doar pentru a bate mingea pe străzi. Tatăl său emigrase în Brazilia din Portugalia când era copil și era un mare fan al lui Flamengo. Așa se face că Zico a fost legat de clubul rubro-negro încă din primii lui ani de viață.

În 1967, când avea 14 ani, Zico a ajuns la Flamengo, devenind ulterior cea mai mare legendă a grupării din Rio de Janeiro. La Flamengo, a debutat în 1971 și în foarte scurt timp a devenit un jucător cheie al echipei în cea mai glorioasă perioadă din istoria sa. Cu Zico în teren, Flamengo a cucerit patru titluri de campioană, șapte titluri statale, o Copa Libertadores și Cupa Intercontinentală, în 1981, într-o finală câțtigată cu 3-0 în fața lui Liverpool. Mai mult, Zico a fost desemnat și cel mai bun jucător al meciului de la Tokyo.

Zico a evoluat la trei ediții ale Cupei Mondiale, 1978, 1982 și 1986. Culmea este că la aceste turnee finale, Brazilia a pierdut un singur meci cu Zico pe teren, dar nu a câștigat vreun titlu mondial! Unicul eșec a fost la Mondialul din Spania din 1982, 2-3 cu Italia lui Paolo Rossi.

În 1983, Zico a ajuns în Italia, la Udinese, unde a avut un impact imediat. A marcat 19 goluri, fiind al doilea cel mai bun marcator al sezonului, după Michel Platini și a fost desemnat Jucătorul Anului de revista World Soccer.

În a doua stagiune la Udine, a avut parte de mai multe accidentări și suspendări, iar în 1985 a revenit la marea sa dragoste, Flamengo. Totuși, după ce a marcat 22 de goluri în 39 de partide, Zico este și astăzi un idol veritabil pentru suporterii lui Udinese. La Flamengo, Zico a mai jucat până în 1989, când s-a retras din postura celui mai important jucător al istoriei rubro-negro!