Zahărul și „rugina” din celule: explicația Mihaelei Bilic despre îmbătrânire

Zahărul nu mai este privit doar ca un inamic al siluetei, ci tot mai des este asociat și cu procesul de îmbătrânire a pielii. În spațiul public apar frecvent afirmații puternice despre efectele lui asupra organismului, iar unele dintre ele au la bază mecanisme reale, dar prezentate într-o formă simplificată sau metaforică.

Medicul nutriționist Mihaela Bilic a explicat acest fenomen într-un mod foarte plastic, atrăgând atenția asupra rolului zahărului în procesul de îmbătrânire:

„Atenție, zahărul mai are o chestiune pe care trebuie să știe femeile. Este cel mai puternic agent de îmbătrânire după soare. Deci dacă vreți, dragele mele, lăsați anti-aging-urile de toate formele injectabile, chirurgicale, eliminați zahărul din alimentație pentru că el face oxidare la nivelul fiecărei celule. Deci este ca un fel de agent, ca și cum pui rugină în fiecare celulă, prin simplu prin existența lui. Și atunci, dincolo de siluetă, este bine de știut, fumatul, soarele și zahărul sunt cele trei elemente care strică pielea.”

Afirmația este construită într-un registru accesibil și intenționat impactant, însă în spatele ei există un mecanism biochimic real, studiat de ani de zile în cercetare.

Explicația Mihaelei Bilic despre îmbătrânire

Explicația științifică pornește de la procesul de glicatie, o reacție non-enzimatică în care zaharurile din sânge, precum glucoza sau fructoza, se leagă de proteine și lipide. În urma acestui proces se formează compuși numiți AGEs (Advanced Glycation End Products), care se acumulează treptat în organism, inclusiv la nivelul pielii.

Acești compuși afectează în mod direct structura colagenului și a elastinei, două proteine esențiale pentru fermitatea și elasticitatea pielii. Odată modificate, aceste fibre își pierd proprietățile, iar pielea devine mai rigidă, mai puțin elastică și mai predispusă la formarea ridurilor. Procesul nu este brusc, ci lent și cumulativ, desfășurându-se pe parcursul anilor.

Cum ajunge zahărul să „îmbătrânească” pielea

Produșii de glicație nu doar că se acumulează, ci modifică activ structura țesuturilor. Ei determină formarea unor legături rigide între fibrele de colagen, fenomen care reduce flexibilitatea pielii și capacitatea acesteia de regenerare. În timp, aceste modificări devin vizibile prin pierderea elasticității și apariția unui aspect mai rigid.

În paralel, glicația este asociată cu stres oxidativ. AGEs pot stimula producția de radicali liberi, care afectează structurile celulare și contribuie la degradarea proteinelor și lipidelor. De aici vine și analogia populară cu „rugina”, chiar dacă, din punct de vedere științific, este vorba despre un lanț complex de reacții biochimice, nu despre o oxidare directă.

Inflamația și efectele pe termen lung

Un alt mecanism important este interacțiunea AGEs cu receptorii celulari, în special RAGE. Această legătură declanșează procese inflamatorii și accelerează degradarea colagenului. Inflamația cronică de intensitate redusă devine astfel un factor suplimentar care contribuie la îmbătrânirea pielii și a țesuturilor în general.

Impactul zahărului nu depinde doar de cantitatea consumată, ci și de nivelul glicemiei și de frecvența fluctuațiilor acesteia. Expunerea repetată la valori ridicate ale glicemiei favorizează formarea compușilor AGEs și amplifică efectele în timp.

De ce efectele apar lent, dar sigur

Un aspect esențial este faptul că proteinele afectate, în special colagenul, au o durată de viață lungă. Asta înseamnă că modificările produse de glicație se acumulează în timp, iar refacerea lor este dificilă. În plus, anumite tipuri de zaharuri, precum fructoza, pot accelera procesul mai rapid decât glucoza.

La toate acestea se adaugă și aportul extern de AGEs din alimentație, în special din produsele gătite la temperaturi ridicate, ceea ce contribuie suplimentar la acumularea acestor compuși în organism.

Unde se încadrează zahărul între factorii de îmbătrânire

În comparație cu alți factori menționați frecvent, precum radiatie ultravioleta sau fumatul, zahărul acționează diferit. Radiațiile UV produc degradări directe la nivelul ADN-ului și al colagenului, iar fumatul generează un stres oxidativ intens și reduce oxigenarea țesuturilor.

Zahărul, în schimb, are un efect mai discret, dar constant, prin glicație și procesele asociate. Tocmai acest caracter cumulativ îl face relevant în discuțiile despre îmbătrânirea pielii.

Afirmația că zahărul „îmbătrânește pielea” are o bază științifică reală, explicată prin procesul de glicație și efectele sale asupra colagenului, inflamației și stresului oxidativ. Totuși, formulările precum „ruginește fiecare celulă” sunt metafore menite să simplifice un fenomen complex, care se dezvoltă în timp și în interacțiune cu numeroși alți factori biologici și de mediu.

CITEȘTE ȘI: Ulcerul se agravează primăvara și toamna. Prof. Dr. Mircea Beuran explică semnele care nu trebuie ignorate

 Legătura surprinzătoare dintre intestin, imunitate și starea psihică. Mihail Pautov: „Microbiomul cântărește cât creierul”