Pavel Coruț și „Partidul Vieții Sănătoase”. Autorul „Octogonului” a vrut să transforme conspirațiile în politică

În anii ’90, când România bâjbâia între tranziție, sărăcie și o foame uriașă de explicații, Pavel Coruț a devenit un fenomen. Fost ofițer de contrainformații, autor de milioane de exemplare vândute și promotor al unor teorii care amestecau patriotismul cu misterul global, Coruț a făcut pasul care i-a surprins chiar și pe fani: în 1997 a lansat, la Craiova, Partidul Vieții Sănătoase, o construcție politică pe cât de ambițioasă, pe atât de controversată.

De la contraspionaj la best-seller-uri

Născut în 1949 și dispărut în 2021, Pavel Coruț a venit dintr-o zonă care fascina publicul: serviciile de informații ale armatei. După Revoluție, a exploatat perfect această aură.

A scris zeci de cărți, într-un ritm aproape industrial. Seria „Octogonul” a devenit rapid un fenomen editorial. Titluri precum „Quinta spartă” sau „Fulgerul albastru” circulau din mână în mână, într-o Românie în care oamenii voiau să creadă că cineva știe ce se întâmplă „în spate”.

Coruț a oferit exact asta: o lume în care serviciile secrete românești erau superioare, în care România ocupa un loc central în jocuri globale și în care realitatea era doar o suprafață subțire.

Mitul Coruț: profet și produs comercial

Succesul lui nu a fost doar literar, Pavel Coruț a devenit el însuși un personaj.

Pentru mulți cititori, Coruț era un adevărat inițiat. Cineva care „știe”. Cineva care îți explică de ce merg lucrurile prost și cine trage sforile.

Criticii au văzut altceva: un amestec de ficțiune, orgoliu național și teorii fără bază solidă, ambalate într-un stil accesibil și convingător.

Dar publicul nu căuta validare academică ci căuta sens. Iar Coruț livra exact asta. Sens, cu viteză și cu volum.

1997: momentul în care ficțiunea iese din carte

În 1997, la Craiova, Coruț decide că nu mai e suficient să scrie despre schimbarea lumii. Vrea să o organizeze, începând cu România în primul rând.

Așa apare Partidul Vieții Sănătoase (PVS). Nu râdeți! Numele este chiar exotic!

Doctrina? „De centru-sus”. O formulare care sună bine și spune puțin, dar creează impresia unei superiorități morale și intelectuale. Coruț susținea că ideologia sa nu se încadrează în tiparele clasice, considerate „invenții ale manipulatorilor”. Venea aproximativ de sus!

Programul partidului mergea mult mai departe decât retorica obișnuită. Se vorbea despre o societate sever organizată, cu disciplină aproape militară, despre o economie împărțită între stat și privat și despre refacerea demnității naționale.

Pe scurt: o Românie reorganizată după reguli ferme, într-o cheie care amintea, pentru unii, de trecut.

Partidul care te verifica înainte să te accepte

Intrarea în PVS nu era la liber. Nu intra așa oricine, nu era pentru oricui se năzărea! Exclusivismul era și el o tactică bine studiată.

Doritorii treceau printr-o perioadă de verificare de 2 până la 5 luni. Abia după această etapă, primeau carnetul de partid.

Mai mult, doctrina urma să fie publicată într-o carte. Membrii trebuiau să o citească și să o înțeleagă. Cine nu știa programul, nu avea ce căuta în partid.

Sună familiar? Exact.

Structura propusă aducea aminte de mecanisme bine cunoscute din alte epoci, cu accent pe control, selecție și loialitate.

Simboluri, imn și ambiții mari

PVS nu era numai o idee pe hârtie, partidul avea și o identitate clară.

Simbolul era o inimă roșie pe fond albastru, cu inițialele partidului în interior. Imnul ales, „Pui de lei”, transmitea un mesaj patriotic direct, fără subtilități.

Coruț susținea că partidul are deja celule în toată țara: de la București și Cluj până la Suceava, Constanța sau Gorj.

Turneele sale prin țară, inclusiv în Moldova, erau gândite ca teste de mobilizare. Întâlnirile cu simpatizanții nu erau simple discuții, ci evaluări ale capacității de organizare.

Între promisiuni și science-fiction politic

Discursul lui Coruț mergea dincolo de politică, el vorbea despre „recăpătarea avuției naționale”, despre un popor care trebuie să devină bogat „pe măsura inteligenței sale”, despre cursuri de succes organizate în 18 lecții, timp de 18 săptămâni.

În paralel, ideile din cărți migrau în discursul public: interesele marilor puteri, mistere ascunse în munții României, rolul special al țării în echilibrul global.

Pentru unii, era viziune. Pentru alții, scenariu.

Fenomenul Coruț: între succes real și exagerare

Un lucru rămâne incontestabil: Pavel Coruț a fost unul dintre primii autori români de best-seller după 1990. Zeci de volume, tiraje de milioane, o notorietate uriașă.

Într-o discuție cu elevi, mulți nu auziseră de Hesse sau Malraux. De Coruț auziseră. Unii îl și citiseră. Asta spune mult despre epoca aceea, iar privind în jurul nostru lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

Coruț a devenit un simbol al anilor ’90: un amestec de informație, speculație și promisiune.

Final: între literatură, ideologie și ambiție

Lansarea Partidului Vieții Sănătoase a fost momentul în care Pavel Coruț a încercat să transforme capitalul de imagine în putere reală.

Nu a reușit să schimbe scena politică. A reușit totuși să lase în urmă o poveste care spune multe despre România de atunci: o societate în căutare de lideri, de explicații și de direcție. Ba mai mult, îl putem trece chiar la categoria lider inspirațional pentru viitori lideri politici.

Coruț a oferit toate acestea, în stilul său: direct, sigur pe sine și fără nuanțe.

Unii spun că a fost o voce necesară. Alții susțin că a fost o iluzie bine construită. Pentru toți, un fenomen care nu poate fi ignorat, iar cărțile sale sunt citite chiar și azi.

CITEȘTE ȘI: Mudava, prezidențiabilul care promitea să „vindece” România: legenda unui personaj posibil doar aici

 Delta Dunării: între gheață și speranță. Douăzeci de ani de supraviețuire la capătul hărții