Florii, soare, familie și o baltă de știucă la doar 30 de minute de București. Ingredientele unei zile reușite erau toate acolo. Dar cum s-a desfășurat partida pe știucodromul Balta Creața 1 și ce am descoperit pe parcurs? Aflați toată experiența noastră în rândurile de mai jos!
Dacă ar fi să mă clasific ca pescar, pe o scară de la 1 la 10, aș spune că sunt un pescar de nota 6. Nu sunt nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am început, ca orice copil de oraș, de București, pe diversele lacuri ale anilor 90 din Capitală. În cazul meu, IOR și Lacul 23 August – cum se numea pe vechi, actualul Parc Lia Manoliu.
Se pescuia barbar, la undiță din băț de stuf sau din bambus – cine avea bambus era chiar profesor! Boala pescuitului mi-a venit de la bunicul meu, dar și de la băieții de la bloc. Erau puține evadări și distracții pe vremea aceea, dar vă asigur că toate erau bio-eco.
Între timp, lucrurile au evoluat și am ajuns și eu să pun mâna pe câte o lansetă, și inevitabil, am intrat în boala știucii. Nimic nu se compară cu lupta pe care o duce știuca, mai ales dacă prinzi una mai babană. Faimosul film „Operațiunea Monstrul” ne-a fost și ne este, nouă, pescarilor, mamă și tată!
Mă număr printre norocoșii care au avut șansa să prindă chiar și rechin la lansetă, în Statele Unite ale Americii, dar ăsta este un eveniment aproape irepetabil. Niciodată să nu spui niciodată!
Revenind la știucă, locul meu preferat de ieșit cu familia în vacanță este Sulina. Are și poezie, are și istorie, are și mare, și deltă, și știucă! Dar, în restul anului, ce facem? Noi, pescarii de știucă, suntem disperați să găsim locuri unde să o vedem la culoare. Neavând chef să umblu pe tot felul de balastiere și bălți sălbatice, am tot căutat o baltă particulară unde să pot pescui știucă.
Adi, un bun prieten, a venit în sfârșit cu soluția. Există! Evrika! S-a găsit știucodrom: Balta Creața 1. Zis și făcut!

Ne-am trezit dis de dimineață și, după întârzierile de rigoare pe care copiii și soția le provoacă, iată-ne pe toți la drum spre Creața. Pescarii serioși merg de obicei singuri sau maximum cu un prieten la pescuit, dar ziua de Florii aducând cu ea temperaturi de peste 20 de grade, nu le-am putut refuza copiilor și soției o baie de vitamina D.
Balta se află aproape de Ștefăneștii de Jos, undeva la jumătate de oră de mers cu mașina de București, depinde de unde pleci și de trafic. Dar, în ziua de Florii, drumul a fost liber în fața noastră. Treci de Ștefăneștii de Jos, intri în comuna Dascălu, apoi în satul Gagu și faci dreapta în câmp. Nu există mare semn, dar cu Google Maps te descurci! Balta are o suprafață de 10 hectare și o adâncime de până la 5 metri.
Ieșind de pe DN, și apropiindu-ne de baltă, ultima bucată de drum a fost horror, mai ales că a plouat foarte mult în ultimele zile. La un moment, dat ne-am temut să nu cădem în baltă cu mașina, în halul acesta erau noroaiele și drumul de îngust.
Am ajuns însă cu bine în parcarea amenajată, unde am fost întâmpinați de administratorul bălții, un tip jovial, cu pălărie și ochelari de soare. S-a scuzat pentru starea proastă a drumului, ne-a explicat că pietrișul așteaptă să fie așezat pe drum, dar, tot din pricina ploilor recente va mai dura până să poată intra cu basculantele.
Prețul pe baltă? 80 de roni de persoană. Fiind pescuit la spinning, nu contează câte lansete ai, oricum nu poți da cu două deodată. În cazul meu, aveam 4. Trei erau ale mele, cu diverse gramaje, adică fiecare băț este potrivit pentru un anumit gramaj al nălucilor. Preferatele mele sunt lansetele Daiwa, firmă germană, treabă serioasă.
A patra lansetă era a fiicei mele, care aștepta de mult un moment să fie avansată la gradul de pescar cu lansetă. Pentru copii nu se percepe taxă, un gest frumos al proprietarului bălții, investește în viitor.
După ploaie sau pe ploaie, sfatul meu este să aveți neapărat cizme de cauciuc, vă scutesc de multe necazuri! Le-am bifat și bine am făcut căci în jurul bălții erau iarbă și noroaie, deoarece nu există pontoane. Balta este destul de mare și cred că poți petrece o zi întreagă mergând din loc în loc, așa cum se face la spinning.
Balta deține și 3 căței, un ciobănesc corcit superb și un pui la fel de frumos, dar și două pisici. Copiii au avut deci cu cine să se joace. Noi, pescarii, ne-am tot jucat cu bățul în apă, dar nu am avut mare succes. Sincer să fiu, aveam mari speranțe, deoarece se spune că locul este un adevărat rai al știucilor, mai ales că nu se poate reține niciun pește. Deci, orice ai prinde trebuie să eliberezi.
Pentru a face lupta mai atractivă și pentru ca știucile să fie minim rănite, cârligele de pe năluci trebui debarbetate, adică trebuie aplatizat acel vîrf care agață cu un patent. Astfel, am ales câteva năluci pe care le-am sacrificat.
De asemenea, minciogul cu care teoretic se scoate știuca trebuie să fie cu marginile cauciucate și este obligatoriu să aveți și o saltea de primire pentru peștele pe care îl scoateți din apă! Condiții ca la Ritz!

Am ales o linguriță, în primă fază, cumpărată de la unul dintre magazinele de pe internet, de altfel unul dintre cele mai cunoscute. Acolo, dacă urmărești site-ul, găsești tot felul de promoții, astfel că poți cumpăra diverse năluci la prețuri avantajoase.
Lansezi, mulinezi. Încet, încet. Încet mai degrabă, nu am putut mulina cu lingurița și mai ales nu prea o puteam lăsa să ajungă pe fund, căci agăța. Stuf este din belșug, așa cum îi place știucii, dar pe fundul apei sunt și tot felul de cioturi care agață. Aviz celor care folosesc năluci scumpe: vă poate durea inima când veți agăța și veți pierde năluca!
După linguriță am trecut pe gumă. Iar debarbetat. La gumă merge mai bine, nu agață măcar. De tras, ca și la linguriță: nimic. A trecut o oră, au trecut două. Nimeni, nimic. Pe baltă era liniște totală, nici ceilalți 4-5 pescari care se aventuraseră în Duminica Floriilor nu agățau nimic în afară de cioturi.

Am mai încercat cu o rotativă și, trebuie să recunosc, m-a durut inima să mai debarbetez cârligul, mai ales că prietenul meu deja pierduse o rotativă scumpă, agățată prin apă. Am mulinat ținând vârful în sus, ca să nu ajungă pe fundul apei rotativa. Nimic.
Am trecut apoi la un spinnerbait imens – o nălucă spectaculoasă, un soi de carnavalul de la RIO care are o formă specială în V, tomai pentru a nu agăța. Jucăria este de la Savage Gear, una din cele mai renumite firme de năluci. Din nou, nimic.
Pe baltă, coșurile de gunoi sunt destul de rare, dar în general este curat, semn că ne-am mai civilizat și noi și nu mai aruncăm gunoaiele pe mal. WC-ul din păcate lasă de dorit: o construcție din lemn, ca la țară. Nu am avut curajul să mă aventurez înăuntru.
Până la urmă, ne-am relaxat, ne-am bronzat și, înfrânți de câteva agățături succesive, am început să strângem calabalâcul. Ca orice pescari dezamăgiți, am început să căutăm explicațiie. Ori ghinionul, ori ne-a urat cineva ”baftă” – o superstiție pescărească. Poate din pricina schimbării bruște de temperatură nu am prins sau poate a băgat omul plasele în prag de Florii, să facă și el un ban serios. Sau poate țin și știucile astea la sărbătoare și erau la biserică!
Aș minți să spun că nu am fost dezamăgit, căci un știucodrom pentru mine înseamnă exact un loc unde și cel mai neîndemânat pescar prinde măcar o știucă amărâtă. Nu a fost cazul și nici nu pot înțelege de ce.
Aș minți, din nou, să spun că nu voi mai merge pe balta Creața 1. Voi mai da o șansă, având în vedere că este singurul loc aproape de București unde măcar, teoretic, poți prinde știucă. Copiii au fost fericiți, vremea a fost bună, aerul curat, taman bine înainte de masa de Florii sau de Paștele Catolic, după caz.
Pe data viitoare, tot prindem noi știuca aia mare, monstrul!
CITEȘTE ȘI: Ce poți face în Valea Doftanei: Barajul Paltinu, Cheile Doftanei și alte obiective turistice
Micii din pește pentru Florii – rețeta Arhimandritului Pimen care cucerește mesele de sărbătoare