Dan Condurache, Matei Știucă din „Iubire și onoare”, împlinește 74 de ani. De ce marele actor s-a retras din lumina reflectoarelor: „Mi-am permis să tac”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Dan Condurache, unul dintre cei mai apreciați actori români de teatru și film, va împlini 74 de ani pe 26 iulie. Cunoscut publicului larg și pentru rolul lui Matei Știucă din serialul „Iubire și onoare”, artistul s-a retras în ultimii ani din lumina reflectoarelor și apare rar în interviuri. În urmă cu aproximativ un an, actorul explica de ce preferă să nu vorbească despre viața personală și povestea unul dintre cele mai neașteptate momente pe care le-a trăit vreodată pe scenă.

Dan Condurache preferă să stea departe de rețelele sociale

Într-o perioadă în care numeroși actori își împărtășesc viața pe internet, Dan Condurache a ales o direcție complet diferită. Artistul nu are conturi pe rețelele sociale și spune că folosește un telefon vechi, doar pentru lucrurile esențiale.

Fiul său, Sebastian, este cel care se ocupă de mediul online, însă actorul nu simte nevoia să fie prezent permanent în fața publicului. Cu umorul care îl caracterizează, Dan Condurache spunea că telefonul său este unul „care se aruncă după câini”.

„Eu n-am, n-am rețele, am telefon din ăla care se aruncă după câini. Băiatul meu, el e cu rețelele sociale. De ce am cheltuit toată viața bani cu el? A făcut ASE.”

De ce nu îi place să vorbească despre viața personală

Dan Condurache consideră că discuțiile despre propria persoană și despre familie trebuie păstrate într-un spațiu intim. Actorul observă că, în societatea actuală, oamenii simt tot mai des nevoia să își prezinte public realizările, rudele sau viața personală.

El spune că preferă să nu intre în acest joc al autopromovării și că libertatea de exprimare îi oferă inclusiv dreptul de a nu spune nimic.

„Eu nu abordez subiecte personale, pentru că, cum spun englezii, e indecent să te uiți la tine. La noi, pe aceste meleaguri, nu spun nimic, țară, localitate, pe aceste meleaguri, sportul național este lauda de sine și să nu cumva să creadă cineva că ești mai prost decât ălaltul. Tot timpul.”

Actorul a continuat în același ton ironic:

„Să vezi ce nevastă am, să vezi ce bunică am, să vezi ce străbunică am. Uite ăștia suntem. Și atunci mai bine taci. M-am convins că e atât de multă libertate de expresie, încât am îndrăznit să-mi permit să tac.”

„E indecent să vorbești despre tine”

Refuzul său de a acorda interviuri nu vine din dispreț față de public, ci dintr-o formă de discreție pe care a păstrat-o întreaga viață. Dan Condurache spune că nu se simte confortabil să vorbească despre sine, despre familie sau despre lucrurile pe care le-a realizat.

Deși are o carieră de peste cinci decenii, actorul își descrie parcursul cu o modestie dezarmantă. Nu vorbește despre talent, ci despre disciplină, punctualitate și respectul față de text și față de scenă.

„Dom’le, chestia cu interviul, am spus-o. E indecent să vorbești despre tine, despre ai tăi. De ce? Așa spun ăia mari, e adevărat. Ăia aleșii de Dumnezeu.”

Dan Condurache, despre propria carieră: „Mi-am știut condiția”

În ciuda rolurilor importante pe care le-a interpretat, Dan Condurache nu s-a considerat niciodată mai presus de colegii săi. Actorul spune că nu a încercat să intre în teatru „pe scara principală”, ci și-a făcut meseria cu seriozitate, fără să întârzie și fără să urce pe scenă nepregătit.

„Eu niciodată n-am urcat pe scara principală a teatrului, că mi-am știut condiția. Am fost un băiat care n-am întârziat. Ca să terminăm cu caterinca asta, cu harneala asta, cum se spune. Am venit mai devreme, am învățat textul.”

Tot cu umor, actorul și-a minimalizat talentul și chiar garderoba:

„Eu n-am, dacă aveam talent, nu vorbeam cu nimeni. Trebuie să-ți vezi de drumul tău pe care ți l-a dat Dumnezeu să fii acolo. Deci, mi-am știut condiția. Am șase costume și-amândouă sunt bej.”

Momentul în care un spectator l-a întrerupt în timpul piesei

Una dintre cele mai spectaculoase amintiri povestite de Dan Condurache s-a petrecut la Timișoara, în timpul unei reprezentații. Actorul juca într-o piesă de Joe Orton, când o femeie aflată la balcon a întrerupt spectacolul și a criticat în termeni duri textul.

În acel moment, Dan Condurache și-a pierdut complet replica. Nici colegii și nici sufleorul nu au reușit să îl ajute să revină imediat în rol.

„În momentul ăla, aud o voce de la primul balcon de aici: «Asta nu e o piesă, domnule Condurache. Asta este o porcărie! Știu că actorii n-au bani, dar asta este o porcărie». Am înlemnit, pentru că mi-a fugit textul complet.”

Actorul a încercat să răspundă spectatorului fără să oprească definitiv reprezentația.

„M-am întors, nu vedeam nimic, era negru, ea era acolo. O voce nu extrem de agresivă, dar iritată, se simțea. Și zic: «Din păcate, n-am scris-o eu». Și m-am întors iar la partener. Nimic.”

„Parcă îmi dăduse cineva cu un lemn în cap”

Întreruperea neașteptată l-a scos complet din ritmul spectacolului. Dan Condurache își amintește că a încercat de mai multe ori să reia textul, însă replica nu îi mai venea.

„Bun, și nici nu m-a ajutat nimic. Nici sufleura, nici colegul din vale, nici colega… bă, nimic! Parcă îmi dăduse cineva cu un lemn în cap.”

Actorul a încercat apoi să transforme momentul într-un dialog cu femeia din sală.

„Mă întorc iar la persoană: «Doriți să scriem împreună o piesă?». Domnule, eu n-am o obraznicie de-asta. Și în sală, iar mă întorc. Bă, nimic. Nu mai știam nimic din text, eram complet anihilat.”

Privirile spectatorilor l-au făcut să simtă că timpul s-a oprit

Dan Condurache povestește că, pentru prima dată, a devenit conștient de privirile tuturor spectatorilor îndreptate asupra sa. Sala era mare, iar liniștea îi amplifica teama că nu va reuși să își amintească textul.

„Și mă uit în sală, și atunci am văzut prima oară privirile spectatorilor. Era o sală mare. Dar aveam senzația că erau ochii imenși, ca în filmele alea science-fiction, la monștrii ăia pe care îi prezintă americanii, o tâmpenie de filme, cu ochii mari.”

Actorul a întrebat publicul, în glumă, dacă dorește să plece.

„Și zic: «Doriți să plecăm?». S-a auzit un sunet ca de mormânt așa. Pe bune!”

Cuvântul „democrație” a salvat momentul

Pentru a câștiga timp, actorul a început să vorbească în engleză, deși recunoaște că nu stăpânea limba. Apoi a rostit cuvântul „democrație”, iar publicul din Timișoara a izbucnit în aplauze.

„Am început să vorbesc în engleză. «Thank you, thank you very much». Eu nu vorbesc engleză, dar așa, am făcut o tură. «Thank you, thank you very much», și m-am întors iar. Bă, nimic.”

A urmat momentul care a schimbat atmosfera din sală:

„Zic: «Așa e în democrație». Păi, în momentul în care pronunț cuvântul democrație la Timișoara, sunt convins că și acum, după 30 de ani, e cu urale. Au început să aplaude. Nu datorită mie, datorită democrației, cuvântului.”

Cum și-a amintit, în cele din urmă, replica

După câteva minute în care a improvizat și a încercat să țină publicul aproape, Dan Condurache le-a cerut spectatorilor permisiunea să își amintească unde rămăsese în piesă. Exact atunci, replica i-a revenit brusc în minte.

„Zic: «Acum, pentru că tot am vorbit de democrație, îmi cer iertare și vă rog să-mi permiteți să-mi amintesc și eu unde am rămas cu piesa». Și m-am întors. În momentul ăla mi-a venit replica următoare de unde o lăsasem. Wow. Bă, ca o bară în cap așa. Și am continuat.”

Cu toate acestea, teama nu a dispărut până la finalul reprezentației. Actorul se gândea că femeia ar putea interveni din nou și mărturisește că a început să se bâlbâie.

„Mi-a fost frică după aia, enorm, și la ceilalți colegi, dacă escaladează iar persoana. N-am mai atacat nimic. Ori a plecat, ori a tăcut, că mai era jumătate de piesă. M-am și bâlbâit după aia îngrozitor. Că zic: dacă mă atacă iar? Sau atacă piesa, sau atacă… ce facem?”

Teatrul, o meserie care „ucide”

Dan Condurache a vorbit de-a lungul timpului și despre prețul pe care actorii îl plătesc pentru meseria lor. Pentru el, teatrul este o profesie care cere devotament total și care poate afecta familia, prieteniile și viața personală.

„Teatrul este o meserie care ucide… de care trebuie să rămâi tot timpul foarte, foarte îndrăgostit. Este o meserie care ucide când joci mult, când joci puțin, când joci prost, când joci bine, când nu joci deloc.”

Actorul spunea că această profesie îl poate lăsa pe artist „rupt în bucăți”, iar singura formă de rezistență este dragostea profundă pentru scenă.

„Cred că trebuie să rămâi foarte, foarte, foarte îndrăgostit. Apoi ajungi la iubire, iubirea se transformă în respect, ca într-o căsnicie de durată. E un lucru foarte greu să rămâi îndrăgostit, până la limita imposibilului chiar. Adică mai bine mori tu decât actorul din tine.”

O carieră începută sub îndrumarea lui Octavian Cotescu

Dan Condurache s-a născut pe 26 iulie 1952, la Dorohoi, și a copilărit la Stâncești, în casa bunicilor. Încă din copilărie asculta cu plăcere spectacolele de teatru radiofonic, fără să știe că, peste ani, vocea sa va fi auzită în numeroase producții de acest tip.

După absolvirea unui liceu cu profil real din Dorohoi, a plecat la București și a fost admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit în 1975, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher, iar influența lui Octavian Cotescu i-a marcat profund formarea artistică.

Tot în 1975 a devenit actor al Teatrului Mic din București, instituție pe scena căreia a interpretat zeci de personaje timp de mai multe decenii. A jucat în spectacole precum „Peer Gynt”, „Coriolan”, „Neguțătorul din Veneția”, „Bigamul”, „Jacques și stăpânul său” și „Să-i îmbrăcăm pe cei goi”.

Matei Știucă din „Iubire și onoare”, rolul care l-a apropiat de publicul tânăr

Deși avea deja o carieră impresionantă în teatru și cinematografie, Dan Condurache a devenit cunoscut unei noi generații datorită rolurilor din telenovele și seriale românești.

A fost Don Antonucci în „Regina”, Iorgu Vulturescu în „Aniela”, iar în 2010 l-a interpretat pe Matei Știucă în serialul „Iubire și onoare”. Au urmat apariții în „Pariu cu viața”, „Vlad” și „Clanul”, unde a jucat rolul lui Gheorghe Briceag, cunoscut drept Afganu.

În cinematografie, Dan Condurache a apărut în producții importante precum „Urgia”, „Trenul de aur”, „Întunecare”, „Balanța”, „Stare de fapt”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Nunta mută” și „De ce eu?”.

O viață departe de expunerea publică

Dan Condurache este căsătorit de peste 30 de ani cu Creola Condurache, iar cei doi au împreună doi copii, Sebastian și Irina. Actorul a preferat întotdeauna să își protejeze familia și să nu transforme viața personală într-un subiect de presă.

Cu doar câteva zile înainte de aniversarea de 74 de ani, Dan Condurache este fidel principiului pe care l-a urmat în întreaga carieră: actorul trebuie să vorbească mai ales prin rolurile sale. Într-o lume în care aproape fiecare moment este expus public, marele artist a ales libertatea de a tăcea.

CITEȘTE ȘI: Ce mai face Mihai Coadă, actorul care l-a interpretat pe Nelu Curcă în „La Bloc”. După ani de discreție monahală, a reapărut în mediul online

Dan Armeanca, omul care a schimbat pentru totdeauna manelele din România. Ce face astăzi „generalul manelelor” și când promite să revină acasă