În cazul unui scenariu extrem care ar afecta întreaga planetă, puține regiuni ar avea șanse reale să rămână funcționale. Un studiu realizat de cercetători internaționali a analizat mai multe tipuri de catastrofe globale și a încercat să stabilească în ce zone ale lumii ar exista cele mai mari șanse de supraviețuire. Printre scenariile luate în calcul se numără un război nuclear, o pandemie severă, erupțiile unor supervulcani, impactul unui asteroid de mari dimensiuni, dar și fenomene capabile să provoace prăbușirea infrastructurii tehnologice.
Concluzia analizei este surprinzătoare pentru mulți: Australia și Noua Zeelandă se află printre cele mai bine poziționate țări pentru a face față unei catastrofe planetare. Izolarea geografică, resursele naturale, capacitatea de producție alimentară și distanța față de principalele zone de conflict sunt câteva dintre avantajele care le diferențiază de alte regiuni.
Cercetarea, publicată în revista științifică Global Challenges, nu indică existența unui refugiu perfect. Oricât de bine pregătită ar fi o țară, un eveniment cu efecte globale ar putea produce consecințe dificil de evitat. Analiza urmărește însă care state ar avea cele mai bune condiții pentru a-și păstra populația, agricultura, energia și o parte importantă a infrastructurii în funcțiune.
Ce s-ar întâmpla după un război nuclear
Unul dintre cele mai severe scenarii analizate este un conflict nuclear de amploare. Exploziile și incendiile produse în urma unui astfel de război ar putea ridica în atmosferă cantități uriașe de particule și funingine, reducând lumina solară care ajunge la suprafața Pământului. Consecințele ar putea include scăderea temperaturilor, afectarea agriculturii și perturbarea gravă a ecosistemelor.
Într-un asemenea context, emisfera sudică ar avea anumite avantaje față de nordul planetei. Australia este considerată una dintre țările care ar putea face față mai bine unei perioade caracterizate de temperaturi scăzute, lipsa luminii și perturbarea comerțului internațional.
Poziția sa geografică este un element important. Australia se află la mare distanță de principalele centre de putere militară și de eventualele zone de conflict din emisfera nordică. În plus, suprafața foarte mare a țării oferă regiuni extinse, slab populate, care ar putea fi mai puțin expuse unor anumite consecințe directe ale unui conflict.
Un alt avantaj este reprezentat de sectorul agricol. Australia dispune de o producție importantă de alimente și de resurse naturale care ar putea contribui la menținerea economiei și a populației într-o perioadă în care importurile ar fi puternic afectate.
Noua Zeelandă se află, la rândul ei, într-o poziție favorabilă. Țara este izolată de marile continente și beneficiază de o industrie agricolă importantă. În aceeași categorie au obținut rezultate bune și Argentina și Brazilia, aflate în emisfera sudică.
Infrastructura, o altă vulnerabilitate majoră
Un dezastru global nu ar însemna neapărat doar distrugeri fizice. Societatea modernă depinde enorm de electricitate, internet, sateliți, telecomunicații și sisteme informatice. O furtună solară extremă, un atac electromagnetic sau un război cibernetic de amploare ar putea afecta simultan numeroase sisteme esențiale.
Într-un astfel de scenariu, statele foarte dependente de tehnologie și de lanțuri internaționale de aprovizionare ar putea întâmpina probleme serioase. O întrerupere prelungită a energiei sau a comunicațiilor ar afecta transporturile, distribuția alimentelor, sistemele bancare și serviciile publice.
Și aici, Australia și Noua Zeelandă apar în partea superioară a clasamentului. Cele două state au capacități agricole și industriale importante, ceea ce le-ar putea permite să continue să producă o parte dintre bunurile necesare chiar și în cazul unei perturbări globale.
Noua Zeelandă are și capacitatea de a produce anumite tipuri de îngrășăminte, un avantaj important într-un scenariu în care schimburile comerciale internaționale ar fi grav afectate. Cooperarea dintre cele două țări ar putea deveni, astfel, esențială pentru menținerea producției de hrană și a infrastructurii de bază.