Îți este mereu foame și ai poftă de dulce? Dr. Cezar spune ce carență s-ar putea ascunde în spatele acestor pofte

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Foamea nu înseamnă întotdeauna doar că organismul cere calorii, iar impulsul de a pune repede mâna pe ceva dulce poate avea, potrivit explicațiilor oferite de Dr. Cezar, o poveste ceva mai complicată în spate. Medicul vorbește despre diferența dintre foamea emoțională și cea biologică, despre modul în care ne obișnuim să mâncăm după ceas, dar și despre ceea ce el numește „foamea de nutrienți”. În acest context, Dr. Cezar face legătura între consumul ridicat de zahăr, stres și carențele de vitamine din grupul B, susținând că persoanele care mănâncă multe dulciuri pot ajunge într-un cerc din care le este greu să iasă.

De ce ne sperie atât de tare senzația de foame

Dr. Cezar pornește de la o reacție pe care aproape toți o cunoaștem: apare foamea și imediat începe căutarea a ceva de mâncare. Medicul explică acest comportament prin asocierea biologică dintre foame și frică, organismul interpretând lipsa hranei ca pe o posibilă amenințare, chiar dacă omul modern se află la câțiva metri de frigider și nu într-o situație reală în care nu are acces la mâncare.

În opinia sa, obiceiul de a avea permanent mese și gustări programate poate întări această senzație că trebuie să mâncăm imediat ce apare foamea.

„Foamea este asociată cu frica. Frica de foame. Atunci când ți-e foame, din punct de vedere biologic, foamea este asociată cu frica. Frica de moarte. Aoleu, n-am ce mânca. Aoleu, mor. De fapt, persoanele care sunt condiționate să mănânce trei mese pe zi, cinci mese pe zi, gustări și așa mai departe, nu se pot elibera de această dependență, de ideea de a mânca tot timpul, că altfel murim.”

Dr. Cezar: „Postul intermitent ne dă această libertate”

În continuarea explicației sale, medicul aduce în discuție postul intermitent, despre care spune că poate schimba raportarea unei persoane la orele fixe de masă. Ideea pe care o pune în centrul discuției nu este doar aceea de a sta un anumit număr de ore fără mâncare, ci de a începe să fii mai atent la semnalele organismului și să observi când apare cu adevărat foamea.

Tot aici apare o diferență importantă în discursul medicului, cea dintre foamea emoțională și foamea biologică, două senzații pe care, spune el, oamenii ar trebui să învețe să le deosebească.

„Postul intermitent ne dă această libertate. Făcând post intermitent nu mai ești dependent de ceas. Începi să-ți asculți organismul, mănânci atunci când ți-e foame, dacă ți-e foame foarte rău și faci diferența între foamea emoțională și foamea asta biologică, foamea reală, foamea de nutrienți.”

Nu orice senzație de foame ar însemna că organismul cere zahăr

Aici Dr. Cezar ajunge la una dintre ideile principale ale explicației sale. Atunci când apare senzația de foame și primul impuls este să mâncăm ceva dulce, interpretarea imediată este că organismul are nevoie de energie rapidă. Medicul susține însă că lucrurile nu trebuie reduse doar la calorii și că organismul are nevoie și de vitamine, minerale și alți nutrienți.

Cu alte cuvinte, faptul că primul lucru pe care îl dorim este o prăjitură, o ciocolată sau un alt aliment dulce nu înseamnă, în explicația lui, că exact zahărul este lucrul de care corpul are nevoie în acel moment.

„Pentru că am spus de nenumărate ori: noi nu avem doar foame de calorii. Nu avem foame de calorii. Aoleu, mi-e foame repede, mănânc ceva dulce. Nu avem nevoie de acel dulce. Avem nevoie de minerale, avem nevoie de nutrienți, de vitamine, de B-uri, de exemplu.”

Ce legătură face Dr. Cezar între vitaminele B și mâncatul compulsiv

Medicul merge mai departe și leagă mâncatul compulsiv și consumul mare de dulciuri de carențele de vitamine din grupul B. Potrivit explicației sale, aceste vitamine sunt implicate în procesele metabolice, iar un consum ridicat de zahăr ar putea merge mână în mână cu un necesar crescut sau cu un dezechilibru în această zonă.

Este și motivul pentru care Dr. Cezar spune că, atunci când o persoană simte constant nevoia de dulce, discuția nu ar trebui să se rezume automat la lipsa de voință sau la simpla nevoie de calorii.

„Persoanele care mănâncă compulsiv, mănâncă mult dulce, au carențe de B-uri.”

Oftatul și senzația că nu ai energie, puse de medic în legătură cu lipsa vitaminelor B

Dr. Cezar vorbește și despre un semn mai puțin evident pe care îl asociază cu o posibilă carență de vitamine B. Este vorba despre acele momente în care simți nevoia să oftezi, să tragi adânc aer în piept și ai în același timp senzația de greutate sau de lipsă de energie.

Medicul este prudent în formulare și spune că acest lucru „poate fi” un semn, ceea ce este important, pentru că asemenea manifestări nu indică singure o anumită carență și pot avea numeroase alte explicații.

„Lipsa de B-uri simte așa ca un oftat. Când îți vine să oftezi și ai o greutate și simți așa că trage aerul în piept și n-ai energie, ăsta este un semn, poate fi un semn al carenței de B-uri.”

Zahărul și stresul, combinația despre care vorbește Dr. Cezar

Ultima piesă din explicația medicului este legătura dintre zahăr, metabolism și vitaminele din grupul B. Dr. Cezar susține că vitaminele B sunt utilizate în metabolism și că persoanele care consumă cantități mari de dulciuri, mai ales atunci când trec și prin perioade de stres intens, pot ajunge să aibă carențe.

Astfel se formează, în explicația sa, un tablou în care stresul, consumul frecvent de dulce, lipsa de energie și alimentația compulsivă pot ajunge să se intersecteze, motiv pentru care senzația permanentă de foame nu ar trebui privită exclusiv prin prisma numărului de calorii consumate.

„Și asta din cauză că B-urile sunt consumate în metabolism atunci când consumăm mult dulce, mult zahăr. Persoanele foarte stresate și care mănâncă multe dulciuri au carențe de B-uri.”

CITEȘTE ȘI: De ce bunicile noastre nu aveau nevoie de sală. Dr. Cezar explică legătura dintre greutăți, testosteron, estrogeni și menopauza precoce

 De ce apar firele albe mai repede la bruneți. Mineralul despre care Dr. Cezar spune că are un rol important