„Dieta” lui Ion Creangă | Ce mânca renumitul scriitor și de ce vecinii îl știau de „frica mâncatului”

Ion Creangă a fost unul dintre renumiții scriitori ai României. Un clasic al literaturii române, născut în Humulești, a lăsat în urmă o adevărată capodoperă de artă literară. Și, mai mult decât atât, „obiceiurile” pe care le avea au fost duse mai departe și prin intermediul altor scrieri. De exemplu, criticul George Călinescu, în „Vitejiile lui Creangă”, a explicat ce „dietă” avea marele scriitor și de ce vecinii îl știau de „frica mâncatului”.

Criticul George Călinescu, în „Vitejiile lui Creangă”, a explicat ce „dietă” avea marele scriitor Ion Creangă și de ce vecinii îl știau de „frica mâncatului”. Iar, din fragmentele pe care le vom prezenta mai jos reiese faptul că scriitorul aprecia foarte mult mâncarea românească, dovedindu-se a fi chiar un mare gurmand.

Vezi și CE ESTE „DIETA LUI IISUS HRISTOS” | CE SĂ MĂNÂNCI CA SĂ SLĂBEȘTI SĂNĂTOS 6 KILOGRAME ÎN 12 SĂPTĂMÂNI

„Dieta” lui Ion Creangă conținea diferite preparate românești, fiind caracterizat, într-un punct, de criticul George Călinescu, ca un „lup flămând”.

„După ce-şi puse, ca Ştefan a Petrei, curechi în putină, şi muşchi afumat de porc în podul şindrilit al casei, mâncă bucate humuleştene, însă mai ales sarmale şi plăcinte, cu poale-n brâu făcute cu julfă. Hâlpavul care în sat făcea ochi dulci fetelor fecioare, înveselindu-le cu dinţii de fasole şi barbă de lână, spre a le mânca purceii fripţi şi alivencile, mânca asemeni unui lup flămând. Spre a se deosebi de «fârlifuşii de pe la târguri, crescuţi în bumbac», ca adevărat românaş, face isprăvi nemaiauzite, de basm, care-i dădură o faimă de Flămânzilă“, scrie criticul George Călinescu.

Cât costă o cafea mică la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. E...

Motivul pentru care avioanele nu zboară în linie dreaptă. De ce rutele lor...

Citește și DIETA VERDE. CUM SĂ SLĂBEȘTI CU AJUTORUL LEGUMELOR DE SEZON

„Dieta” lui Ion Creangă. Criticul Călinescu: ”El mănâncă o dată zece ouă, o strachină cu prune, o oală cu porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mâncare”

Ion Creangă a fost asemănat chiar și cu „Flămânzilă”, unul dintre personajele din „Harap-Alb”.

„Nu-şi pierde vremea cu o zămoreală. El nu se-ncurcă, asemeni boierilor sfrijiţi, rupând cu degetele-i groase picioarele subţiri ale racului. El trage tot castronul cu raci înainte-i, vâră mâna păroasă în el, scoate pumnul plin, ducându-l la gură, apoi ronţăie racul, zvârlind cojile afară, cum aruncă râşniţa pleava. El mănâncă o dată zece ouă, o strachină cu prune, o oală cu porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mâncare. Îi place aidoma oricărui mâncăcios, să amestece mâncărurile şi râde de simandicoşi cu menu-uri sau dietă. Ca şi Flămînzilă el mistuie în cinci grătare, cît capacul de ceaun, toată carnea birtaşului înspăimântat, după care ţipă că-i e foame. El înfulecă toate mâncărurile aduse de ospătar, înghiţind câte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, pe lângă nenumărate alte bucate, şi pe urmă, bând o carfă de vin şi o cofiţă de apă rece, se scoală uşurat de la masă, aproape zglobiu. „Creangă se aşează pe vine, în faţa unei mămăligi pântecoase, o descântă din priviri, apoi o înghite cu brânză, udând-o iarăşi cu vin şi apă rece de izvor“, se arată în „Vitejiile lui Creangă”, arată Adevărul.ro.

Vezi și DIETA ÎNGERULUI | CE SĂ MĂNÂNCI CA SĂ SLĂBEȘTI 7 KILOGRAME ÎN 13 ZILE

De ce vecinii îl știau de „frica mâncatului”

Mai mult decât atât, cunoscuții lui Ion Creangă îl știau de „frica mâncatului”. Înfuleca pe nerăsuflate tot și, culmea!, fără să aibă probleme de sănătate.

„Vara, după vreun scăldat în pielea goală, mănâncă tot ce se găseşte la hanul din apropiere. De la o ţărancă bea o oală de lapte dulce, de la un ovrei mănâncă un ceaun de păpuşoi fierţi, hangiului îi dă iama prin cămări, apoi se întoarce la iaz şi se aruncă în apă din nou foarte mulţumit. Unui prieten îi vine leşinul de această privelişte nemaivăzută ! Crapul pus de cuscri pe masă îl înfulecă tot. Familia, vecinii sau cunoscuţii, fie ei şi mai literari, îi ştiu de frica mâncatului…”, se mai arată în „Vitejiile lui Creangă”.