Și-a dorit să piloteze, să fie comandant de aeronavă, dar nu a uitat niciodată de unde a plecat. Mihai Sturzu, poate cel mai cunoscut pilot din România, vorbește despre „Tabăra de Zbor”, un loc în care copiii învață despre aviație și, inevitabil, știu toate piesele formației Hi-Q. În exclusivitate pentru CANCAN.RO, Mihai Sturzu mărturisește că nu i-a fost niciodată frică să urce într-o avion pentru că, pentru el, „zborul a fost întotdeauna o poveste de iubire”. Și pentru că nu toate zborurile sunt la fel și nici pasagerii, Mihai ne spune cum gestionează situațiile în care oamenii devin nervoși și recalcitranți. Pentru prima dată într-un interviu, Mihai Sturzu vorbește despre cum l-a susținut mama lui, atunci când a decis că vrea să devină pilot și cum i-a fost primul pasager într-un avion cu doar două locuri.
Cu sinceritate, Mihai Sturzu vorbește despre cât de greu este ca o femeie să înțeleagă meseria lui, weekendurile când lipsește de acasă și sărbătorile când zboară în alte țări. Recunoaște, după atâția ani de zbor, că „orice drum frumos are și un preț” , dar că, acolo unde există iubire adevărată și încredere, programul poate deveni doar un detaliu pur logistic.

CANCAN.RO: Bună Mihai, te rog să-mi spui tot despre „Tabăra de Zbor”, cel mai interesant și mai frumos proiect al tău.
Mihai Sturzu: „Tabăra de Zbor” este, probabil, cel mai frumos lucru pe care l-am construit vreodată. A pornit din dorința de a le arăta copiilor lumea minunată a aviației pe care eu am descoperit-o și pe care o iubesc atât de mult. Între timp a devenit ceva mult mai mare. Avem copii care se întorc an de an, copii care visează deja la o carieră în aviație și copii care ne spun că săptămâna petrecută în tabără le-a schimbat viața. Iar asta reprezintă o responsabilitate și o bucurie uriașă. Deja plantăm semințele unei cariere de succes în aviație în sufletele a sute de copii. De asemenea, prin Bursa „Tabăra de Zbor” încercăm să oferim această șansă și copiilor care visează să zboare, dar care ar ajunge mai greu la noi.
CANCAN.RO: În afară de a-i învăța pe copii toate lucrurile legate de zbor, mai și cântați?
Mihai Sturzu: Normal că da. Cred că ar fi imposibil să petrec o săptămână întreagă cu copiii fără să cântăm. Avem chiar și imnul taberei iar când află că, acum foarte mulți ani, am fost și cântăreț, inevitabil ajungem și la câteva piese Hi-Q. Spre surprinderea mea, mulți dintre ei le știu deja. Cred că părinții le fac un training acasă înainte de tabără (râde, n.red.). Recent am lansat FL370, cafeaua mea de specialitate. După mii de dimineți începute la ore imposibile, prin aeroporturi și cockpituri, cred că era inevitabil. Este un proiect făcut cu mult suflet și mă bucur enorm că oamenii încep să descopere povestea din spatele lui. România a devenit o țară în care oamenii apreciază din ce în ce mai mult cafeaua bună, iar prin acest proiect încerc să aduc cafeaua de specialitate în cât mai multe cești. Vă las pe voi să citiți pe spatele pungii de cafea de unde vine și ce înseamnă FL370.
CANCAN.RO: Ce s-a schimbat la tine de la primul zbor cu pasageri, ca și comandant de aeronavă, până astăzi?
Mihai Sturzu: Sunt mult mai liniștit. La început credeam că un comandant trebuie să le facă pe toate. Astăzi știu că un comandant bun este cel care pune întrebările potrivite și ia deciziile potrivite. Experiența nu m-a făcut mai îndrăzneț. M-a făcut mai așezat, mai calm și, cred eu, un om mai bun.

CANCAN.RO: Există conceptul de „frică” în celulele unui pilot? Sau tocmai asta te ajută când se poate întâmpla ceva rău?
Mihai Sturzu: Pentru mine, zborul a fost întotdeauna o poveste de iubire. Când mă urc într-un avion nu simt teamă, simt recunoștință. După atâția ani încă mă uit uneori pe geam și mă gândesc cât de extraordinar este că oamenii au reușit să zboare. Sigur, am respect și simt o responsabilitate uriașă pentru meseria în sine, dar pentru mine zborul înseamnă în primul rând libertate și frumusețe.
CANCAN.RO: Care a fost cel mai greu zbor al tău de până acum? Ce s-a întâmplat?
Mihai Sturzu: O să dezamăgesc pe toată lumea, dar probabil unul dintre cele mai dificile a fost într-o zi în care ningea serios la București. Nu a fost nimic dramatic, nimic spectaculos. Doar foarte multă zăpadă, degivrare, întârzieri și sute de lucruri care trebuiau făcute corect. În aviație, de multe ori provocările adevărate nu sunt cele care ajung la știri.
CANCAN.RO: Poți explica în cuvinte simple, pentru noi, câtă responsabilitate duci când urcă atâtea suflete la bord?
Mihai Sturzu: Foarte multă. Dar nu mă gândesc niciodată la cifre. Mă gândesc că fiecare om din avion are o poveste. Cineva merge să-și vadă copilul, cineva pleacă în vacanța mult visată, cineva merge la o întâlnire care îi poate schimba viața. Iar pentru câteva ore toate poveștile acelea sunt în grija noastră. Cred că asta este responsabilitatea reală a unui pilot și încerc să-i tratez pe toți pasagerii mei cu aceeași grijă și cu același respect pe care mi le-aș dori pentru oamenii mei dragi.
CANCAN.RO: Pasageri recalcitranți bănuiesc că au fost. Cum gestionezi o situație de genul acesta?
Mihai Sturzu: Au mai fost. Și, culmea, de cele mai multe ori funcționează foarte bine să merg personal și să vorbesc cu omul respectiv. Când apare pilotul în fața lui, de obicei își amintește brusc că este o persoană foarte calmă și foarte cooperantă. Din fericire, majoritatea situațiilor se rezolvă cu respect, calm și puțin umor.

CANCAN.RO: Nu te-am întrebat niciodată, dar atunci când ai decis că vrei să pilotezi, ce-a zis mama ta? Sigur te-a susținut, dar cât a durat să nu mai stea cu inima strânsă?
Mihai Sturzu: M-a susținut din prima zi și, sincer, acum că sunt și eu mai matur, îmi dau seama cât curaj a avut. Cred că orice mamă își face griji când fiul ei alege o meserie neobișnuită. Dar niciodată nu mi-a spus că nu pot. Și îi voi fi mereu recunoscător pentru asta. Dacă încă mai are emoții? Probabil că da. Cred că anumite lucruri vin la pachet cu fișa postului de mamă. În plus, ea a fost primul meu pasager într-un avion cu două locuri. Ăla da curaj!(râde, n.red.).
CANCAN.RO: Călătorești extrem de mult, ai văzut toată lumea. Care este locul tău preferat, unde te întorci de fiecare dată?
Mihai Sturzu: Acasă. Știu că nu este cel mai exotic răspuns, dar este cel mai sincer. Am văzut locuri incredibile, de la New York la Sydney și de la Tokyo la Rio de Janeiro, de la Polul Nord până în savana africană, dar sentimentul pe care îl ai când te întorci acasă nu l-am găsit nicăieri în lume.
CANCAN.RO: Cum era Mihai la 19 ani și cum e azi, la 46? Mai înțelept, mai sătul de atâtea lucruri nasoale?
Mihai Sturzu: La 19 ani eram convins că lumea mă așteaptă pe mine și că trebuie să o cuceresc. Eram un rebel, cu sau fără cauză. La 46 nu mai vreau să cuceresc nimic. Vreau să construiesc. Să construiesc lucruri, proiecte, amintiri și oameni. Sunt mai liniștit, mai răbdător și mai puțin preocupat de ce cred alții despre mine. Dar am rămas la fel de curios și la fel de entuziasmat când încep un drum nou. Iar dacă este ceva ce a rămas la fel ca la 19 ani și sunt convins că va rămâne mereu, este faptul că îmi pun tot sufletul în tot ceea ce fac.
CANCAN.RO: Ce crezi că ai câștigat în toți anii ăștia? Simți că ai și pierdut multe?
Mihai Sturzu: Am câștigat povești, experiențe și oameni. O mulțime! Am văzut lumea, am zburat mii de ore, am cunoscut oameni extraordinari și am avut șansa să-mi transform pasiunile în profesie. Dar orice drum frumos are și un preț. Am ratat aniversări, sărbători și momente importante alături de cei dragi. Nu cred că există viață fără momente în care simți că pierzi ceva. Cred însă că este important ca, atunci când tragi linie, ceea ce ai construit să fie mai frumos, mai în acord cu tine însuți, decât ceea ce ai lăsat în urmă.
CANCAN.RO: Spuneai, într-un interviu, că „viața mea este într-un moment absolut minunat. Îmi trăiesc pasiunea de a zbura, am lângă mine o femeie absolut minunată, un miracol în viața mea”. Înțeleg că multe s-au schimbat de atunci…
Mihai Sturzu: Da, s-au schimbat. Dar asta este viața. Uneori îți oferă exact ceea ce ai visat, alteori îți oferă lecții pe care nu le-ai cerut. Am avut momente extraordinare și am avut momente grele. Astăzi încerc să nu mă lupt nici cu unele, nici cu altele. Mă bucur de zilele bune, încerc să învăț din cele mai puțin bune și sunt recunoscător pentru tot ce trăiesc. La final, cred că toate experiențele prin care trecem, frumoase sau dureroase, ne ajută să devenim oameni mai buni. Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ceea ce îmi oferă.

CANCAN.RO: E greu ca o femeie să-ți înțeleagă munca, viața ușor neobișnuită?
Mihai Sturzu: Probabil că uneori da. Nu este ușor să fii alături de cineva care pleacă des, care lucrează în weekenduri și care uneori își bea cafeaua la București și ia cina la 11 kilometri deasupra Romei. Dar cred că, atunci când există iubire și încredere, programul devine doar un detaliu logistic. Relațiile nu sunt despre câte ore petreci împreună, ci despre cum le petreci. Dar nu sunt eu vreun expert în relații, recunosc (râde, n.red.).
CANCAN.RO: Care a fost cel mai nebunesc, în sensul frumos, lucru pe care l-ai făcut, îndrăgostit fiind?
Mihai Sturzu: La 19 ani, să conduc până la Paris și înapoi doar ca să bem o cafea. La 46 de ani, să rămân atunci când mi-ar fi fost mai ușor să plec. Cred că asta este una dintre cele mai mari forme de curaj pe care le-am descoperit în viață. Nu să alergi după cineva, ci să rămâi prezent, vulnerabil și sincer atunci când simți cu toată ființa să pleci.
CANCAN.RO: Când simți că lucrurile nu merg, că viața ta traversează o perioadă nefastă, unde evadezi?
Mihai Sturzu: Nu mai evadez. Am încercat asta când eram mai tânăr și nu funcționa. Astăzi stau cu mine, muncesc, fac plimbări lungi, expediții cu motocicleta, zbor și încerc să înțeleg ce am de învățat din perioada respectivă. Am descoperit că problemele pe care le eviți au prostul obicei să te aștepte exact acolo unde ajungi.
CANCAN.RO: Ce mai face nepotul tău? Știu că aveți o relație absolut deosebită
Mihai Sturzu: Face foarte bine. Crește, descoperă lumea și mă surprinde de fiecare dată cu întrebările lui. Îl iubesc enorm și mă bucur de fiecare moment petrecut împreună. Și am descoperit ceva minunat: mă învață cel puțin la fel de multe lucruri pe cât cred eu că îl învăț pe el.
CANCAN.RO: Văzându-te pe tine, a devenit și el pasionat de avioane, de pilotaj?
Mihai Sturzu: Nu chiar. Momentan are multe alte pasiuni și mi se pare perfect normal. Are tot timpul din lume să descopere aviația dacă va simți vreodată că îl atrage. Eu nu mă grăbesc nicăieri.
CANCAN.RO: Ce planuri de vacanță ai pentru această vară? Mergi cu familia sau cu prietenii?
Mihai Sturzu: Sincer? Până pe 6 septembrie cred că nu am nici măcar o zi liberă. Zbor și „Tabăra de Zbor”. Cam asta este vara mea. Dar nu mă plâng deloc. Sunt unul dintre acei oameni foarte norocoși care au ajuns să facă în viață exact ceea ce iubesc. Așa că vara aceasta o împart între copiii din „Tabăra de Zbor” și pasagerii din avioane. Și, sincer, nu-mi pot imagina o vară mai frumoasă.
CITEȘTE ȘI: Mihai Sturzu, confesiuni despre cele două despărțiri care i-au schimbat viața. „A fost extrem de dureros”