Motivul pentru care Emily Burghelea s-a întors din Tenerife în România! S-a întors în România, după două luni petrecute pe insulă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Emily Burghelea și-a făcut bagajele, și-a mutat familia în Tenerife și a încercat să transforme visul unei vieți într-un loc în care este mereu primăvară. Doar că, după aproximativ două luni petrecute pe insulă, vedeta și soțul ei, Andrei, au realizat că lucrurile nu sunt chiar atât de simple precum păreau de acasă. Emily povestește pentru CANCAN.RO, momentul care i-a rupt inima în două și care a făcut-o să realizeze că trebuie să se întoarcă în România!

Planul părea perfect pe hârtie… o viață nouă în Tenerife, mai multă natură, un ritm diferit și un mediu pe care Emily Burghelea îl considera potrivit pentru cei trei copii ai săi. Realitatea de pe insulă avea însă să fie cu totul alta. După ce entuziasmul primelor săptămâni s-a risipit, dorul de casă a început să se simtă tot mai puternic, iar un apel venit din România avea să schimbe definitiv planurile familiei. Emily a mărturisit pentru CANCAN.RO cum a fost, de fapt, experiența mutării, ce a făcut-o să se răzgândească și care a fost momentul în care și-a dat seama că locul pe care îl visase nu era, de fapt, „acasă”.

Emily Burghelea a revenit în România

Emily Burghelea: „Plângea, cu lacrimile în bărbie mi-a spus să vin acasă”

CANCAN.RO: Emily, acum o lună spuneați că Tenerife poate deveni „acasă”, iar acum v-ați întors în România. Ce s-a întâmplat între timp?

Vezi galeria foto
5 poze

Emily Burghelea: Pot să spun că mi-am trăit visul cu ochii… și am descoperit că socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg! 😂
În căutarea unui mediu de viață mai bun pentru copii, am decis să ne mutăm în locul în care este mereu primăvară și natura este mereu verde, TENERIFE! Am găsit, la recomandarea unor prieteni foarte apropiați, o școală Montessori ideală pentru Amedea, la care o puteam înscrie de anul viitor, dar, real, socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg!

Spania este SUPERBĂ, este liniștită, oamenii sunt relaxați, dar parcă PREA relaxați, totuși! Nu am putut să ne acomodăm, stilul lor de viață este foarte diferit față de al nostru și, dacă vrei să trăiești acolo, trebuie să te adaptezi și să urmezi regulile lor. La prânz totul era închis, nu era nimeni pe stradă și, în general, nu prea aveai cu cine să comunici. Localnicii vorbesc exclusiv SPANIOLĂ și credeam că este un mit că spaniolii vorbesc DOAR spaniolă, dar este adevărat și nici cu engleză, nici cu franceză, nici cu română nu prea ai ce să faci, iar noi, din păcate, nici măcar la telenovele nu ne-am uitat când eram mici!

Absolut toate interacțiunile pe care le-am avut cu localnicii au fost prin intermediul Google Translate și e complicat să legi conexiuni autentice în baza telefonului, plus că noi suntem oamenii momentului, ne place acțiunea, ne place să facem lucruri, să avem proiecte, să ne conectăm cu oamenii, ne place agitația. Joburile ne permit să lucrăm de oriunde din lume și să lucrezi de pe o insulă e plăcut, dar nu era la fel. Și, deși în teorie ar fi fost perfect să ne ducem copiii la o școală în pădure, Montessori, în sistemul în care ei au început deja grădinița aici, în România, ar fi fost un plan bun, însă diferențele culturale au fost mult prea mari și, puse pe hârtie, plusurile erau mai puține decât minusurile.

Pot spune că mi-am trăit visul cu ochii o perioadă, dar mi-am dat seama că, real, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Ne era dor de familie, de prieteni, îmi era dor inclusiv de doamna de la magazin cu care mă văd în fiecare zi. Am fi făcut mutarea aceasta pentru copii, însă nici ei nu păreau să fie cei mai încântați, că nu se înțelegeau cu nimeni. În prima lună a fost bine, ne-am simțit ca în vacanță. Când s-a dus entuziasmul și am început să ne conformăm rutinei de acolo, lucrurile s-au schimbat. Simțeam că nu suntem pe drumul cel bun, deși am făcut toți pașii necesari ca să rămânem acolo.

Am adus mașina tocmai din România, bicicletele, ne-am mutat toată viața acolo și, când am terminat cu agitația, a intervenit liniștea care nu era liniștea noastră. La propriu nu era liniștea noastră, era liniștea de pe stradă. La noi în casă se auzeau non-stop bormașini, aveam un șantier uriaș în spatele blocului și începeau să dea cu picamarele dis-de-dimineață. Deși apartamentul în care stăteam era absolut superb, făcut cu atât de mult bun-gust în interior, nu prea puteai să stai pe timp de zi pentru că era zgomot, iar în exterior era prea liniște. Ceva nu era bine!

Andrei a făcut și otită, am stat muuult la spital să găsim doctori specializați și, când îi era cel mai rău, lunea la ei nu se lucra. E greu să fii printre străini, mai ales când nu vorbești aceeași limbă. Ar trebui să apreciem mai mult românii din diaspora, sunt sigură că toți fac sacrificii foarte mari ca să rămână departe de locul în care au crescut și s-au format. Chiar e greu printre străini și noi nu am stat doar două luni!

CANCAN.RO: Care a fost momentul exact în care ai spus: „Gata, vreau să mă întorc acasă”?

Emily Burghelea: Am primit un telefon de la bunica mea. A insistat să mă sune pe video, deși eu îi culcam pe cei mici. M-am speriat, am crezut că s-a întâmplat ceva grav. I-am răspuns… Plângea. Cu lacrimile în bărbie mi-a spus să vin acasă, că îi este foarte dor de noi și că nu poate să trăiască fără noi. Mi-a spus că suntem tot ce are mai de preț pe lume și atunci mi s-a rupt inima în două.

Ne-am întors, ne-am revăzut, s-a alinat dorul și mi-am promis că, dacă mai plecăm pe undeva, o luăm și pe ea și pe mama-soacră și pe tata-socru. Mami locuiește deja în străinătate, iar tati e profesor de mate, nu poate să plece de la școală, dar măcar pe bunici tot îi luăm cu noi, obligatoriu! Ori toți, ori deloc, dar, chiar dacă toți, măcar toți într-o țară în care să poți merge să cumperi o pâine în engleză sau măcar în franceză, că spaniolă nu știe nimeni din neamul nostru și spaniolii nu sunt cei mai dornici să te învețe! :))

Emily Burghelea, alături de familia sa, în perioada petrecută în Tenerife.

Emily Burghelea: „Până să ne strângem toate bagajele și să plecăm, a mai fost doar un pas.”

CANCAN.RO: A fost o decizie luată de tine, de Andrei sau ați ajuns împreună la concluzia că aveți nevoie să reveniți?

Emily Burghelea: Deși a fost ideea mea să ne mutăm în Spania, tot ideea mea a fost și să ne mutăm înapoi, spre „bucuria” soțului meu, pe umerii căruia au rămas toate chestiunile organizatorice: mașina, bagajele, acte, feribot, bicicletele, pașapoartele cățeilor, pe care plănuiam să îi aducem și pe ei. Și, deși cu toate demersurile efectuate, tot nu ne simțeam în largul nostru și cumva simțeam asta amândoi. Eu am spus-o prima, dar o simțeam amândoi și, până să ne strângem toate bagajele și să plecăm, a mai fost doar un pas.

Am noroc că mi-a dat Dumnezeu lângă mine un om bun, el cu picioarele pe Pământ, eu cu capul în nori și, chiar dacă nu e întotdeauna de acord de la început, până la urmă mă susține în toate nebuniile mele, oricât de crazy ar fi ele și, în the end, ne creăm cele mai frumoase amintiri, pe care cu siguranță le vom povesti nepoților!

Noi suntem genul ăla de familie care nu stăm prea mult pe gânduri, suntem spontani și ne bazăm foarte mult pe ce ne spune inima, trăim cu bucurie și cu nebunie și cred că asta e frumusețea când îți întemeiezi o familie devreme! Faci tot felul de nebunii care dau savoare vieții!

CANCAN.RO: Cât de greu a fost să-l convingi pe Andrei să facă pasul spre întoarcerea în România?

Emily Burghelea: Prima dată când i-am spus că vreau acasă și s-a gândit la ce înseamnă asta, a fost supărat două zile, dar și el simțea la fel, doar că se gândea la câte chestii avem de strâns. M-am îmbrăcat frumos, am ieșit la masă, i-am zis că mă ocup eu de bagaje. A acceptat! :)))

CANCAN.RO: Care a fost argumentul cu care l-ai convins pe Andrei să vă întoarceți?

Emily Burghelea: Mă ocup eu de bagaje!!! :)))))
Bine, cred că i-a plăcut și ținuta! O găsiți pe Instagram, ținuta mea de „nerefuzat”.

Vedeta și-a dorit ca Tenerife să devină noul „acasă” pentru familia ei.

Emily Burghelea: „Nu știam că nu ne vom putea înțelege cu nimeni”

CANCAN.RO: Ce nu ați anticipat înainte să vă mutați și v-ați dat seama abia după ce ați ajuns acolo?

Emily Burghelea: Nu știam că nu ne vom putea înțelege cu nimeni, nu știam că lângă apartamentul superb în care am stat era un șantier uriaș, nu știam că picamarele la ei încep la 7 și vecinii sunt ok cu asta, nu știam că dorul de casă există chiar și în Paradis și nu știam că o să ajung vreodată să zic că îmi lipsește ENORM agitația! :)))

CANCAN.RO: Care a fost cea mai grea parte a vieții în Tenerife pentru voi, ca familie?

Emily Burghelea: Cu mutarea pe cap, adaptarea, acomodarea, proiecte la distanță, proiecte chiar și în alte țări, pentru că m-am întors în România de două ori, odată să filmez gala din reality show-ul Emily Fit și o dată pentru a pleca într-un Media Trip cu Porsche în Capadocia, cu toate întâmplându-se simultan, cu Andrei rămas în Tenerife CU TOȚI CEI 3 COPII PE CAP. Între toate permutările, am avut parte și de treziri la 7 dimineața cu zgomot infernal de picamar și de nopți albe din cauza celor 2 dințișori care i-au ieșit aproape simultan Elisabetei…

Deci, practic… viața de familie a fost un roller coaster și ne mai întreabă rudele dacă ne-am relaxat în Tenerife, când noi am venit de acolo de o mie de ori mai obosiți, chiar dacă am locuit în cea mai relaxată regiune a Spaniei! Noi chiar nu ne potriveam acolo! :))))

CANCAN.RO: Ai spus că mutarea a fost făcută în primul rând pentru copii. Cum s-au adaptat ei și ce ți-au spus după această perioadă?

Emily Burghelea: Avem cei mai adaptabili copii din lume! I-am luat încă de când erau foaaaarte mici cu noi peste tot și ei sunt exact ca mine, veseli, zglobii, entuziasmați de nou. Lor le-a plăcut mult ideea de a ne muta acolo, însă nici ei nu s-au adaptat și îmi spuneau că le cam este dor de casă și, mai ales, de bunici!!!

Bunicii joacă un rol foarte important în viața copiilor, se înțeleg foarte bine și acesta era un alt mare minus. Nu ar mai fi avut bunicii lângă ei și o viață fără răsfățul bunicilor… E o viață lipsită de o anumită strălucire…
Școala Montessori era super, dar toate celelalte aspecte ne-au făcut să luăm din cele două luni petrecute acolo ce e mai frumos și să ne întoarcem acasă, dar am rămas în același punct: căutăm școli!

CANCAN.RO: A existat vreun moment în care unul dintre copii să vă spună că vrea înapoi în România?

Emily Burghelea: Da, spuneau mereu că le e dor de bunici, de căței, de prietenii de la grădiniță, dar le și plăcea foarte mult acolo.

CANCAN.RO: Dacă Andrei ar fi spus „nu, eu vreau să rămânem în Tenerife”, ce ai fi făcut?

Emily Burghelea: M-aș fi apucat de vorbit spaniola și de dormit la prânz! :))))
Sau l-aș fi convins să ne întoarcem la bătrânețe! By the way, sunt extremmmmm de mulți pensionari acolo!!!!

CANCAN.RO: Care a fost lucrul din România de care ți-ai dat seama că îți lipsește abia după ce ai plecat?

Emily Burghelea: COMUNITATEA.

CANCAN.RO: V-ați întors definitiv în România sau este doar o perioadă de respiro înainte de o nouă plecare?

Emily Burghelea: Ne gândeam să încercăm și Franța!

VEZI ȘI: Cum o cheamă pe Emily Burghelea, de fapt. Ce scrie în buletinul fostei asistente TV

CITEȘTE ȘI: Ce a pățit Emily Burghelea, după provocarea lansată în online: „Nu am avut curajul să o fac”