Povestea tulburătoare a mamei din Baia Mare care a făcut școala și liceul alături de fiul ei!

Vasile Palincaș pare un elev de clasa a XI-a ca oricare altul. Cu speranțe, cu visuri, cu oarece emoții pentru Bac-ul care vine anul viitor, dar și cu gânduri pentru facultate. Nimic nu pare să fie diferit față de alți elevi de vârsta lui, cu excepția faptului că el vine la școală într-un scaun cu rotile, însoțit de mama lui. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă povestea lor emoționantă.

Pentru că suferă de tetrapareză spastică și nu reușește să scrie foarte repede la cursuri, mama lui este cea care ia notițe pentru el, cel puțin la materiile din care se va pregăti pentru examenul de Bacalaureat. (VEZI ȘI: OLIMPICA LA ENGLEZĂ FACE VOLUNTARIAT. E PROFESOARĂ LA 16 ANI PENTRU COPIII DINTR-UN SAT DIN TELEORMAN!)

De altfel, mama lui, Ana Palincaș (49 ani), este cea care îl aduce zilnic cu mașina, în Baia Mare, din satul Unguraș, aflat la mai bine de 10 kilometri de oraș.  

„Cu mâna mea pe mâna lui țineam creioanele și îl ajutam”

Seninătatea din ochi, din voce, nu trădează nimic din ceea ce trăiește zilnic. Viața ei s-a schimbat radical de când a venit pe lume Vasile, al treilea copil al ei.

„Mi-au spus că nu a respirat imediat după naștere, că a fost lipsit de oxigen și din cauza asta, creierul a avut suferit”, începe Ana. Așa se face că de la trei ani, Vasile a mers la grădiniță, însoțit de mama lui. Zi de zi femeia își lăsa treburile gospodărești și mergea cu el la grădiniță. (VEZI ȘI: STUDENȚII AU CREAT LA CRAIOVA MAȘINA INTELIGENTĂ!)

Lapte CONTRAFĂCUT cu apă oxigenată și sodă caustică. Autoritățile anchetează situația

„Ofertă de PAȘTE!”. Cu câți lei se vinde un singur ou, în Piața...

„Stăteam cu el, îl țineam în brațe, pentru că nu avea echilibru și nu putea să stea singur pe scaun. Cu mâna mea pe mâna lui țineam creioanele și îl ajutam”, mai spune ea. Dacă la început îl putea duce în brațe, mai târziu a fost nevoie de un scaun cu rotile.

Cum a scăpat Vasi de școala specială

„La școală mergeam din Unguraș, de acasă, în localitatea Rus, pentru că acolo era școala generală. Îl puneam în mașină și îl duceam, zi de zi. Stăteam cu el în bancă, îi luam notițe când nu putea el, eram atentă la ore, iar acasă făceam lecții cu el”, adaugă mama lui Vasi. (VEZI ȘI: POVESTEA TULBURĂTOARE A BĂIEȚELULUI DE 4 ANI PE CARE L-A ”ÎNFIAT” UN TAXIMETRIST)

Deși, inițial, a vrut să renunțe la școală, ori să meargă la o instituție de învățământ specială, acum spune că nu regretă nicio secundă decizia pe care a luat-o în ultima clipă.

„La fizică nu se descurca prea bine și m-a întrebat o profesoară dacă vreau să-l las cu opt clase. Inițial am zis că da, urmând, eventual, să-l înscriu la o școală specială. Însă secretara m-a sfătuit să nu renunț, că băiatul are o șansă. Ea a zis să-l las să dea examenul de Evaluare și să vedem unde-l repartizează calculatorul. Nu-mi pare rău că am ascultat-o”, mai spune Ana Palincaș pentru CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA.

Lângă el, la orele de curs

Astăzi, Vasile este în clasa a XI-la la liceu, iar mama lui este, în continuare, lângă el. „Vin cu el la școală, la unele ore îi iau eu notițe, pentru că nu reușește întotdeauna să scrie suficient de repede”, mai spune ea. „În special la materiile pentru Bac stau lângă el, pentru că nu poate nota chiar așa de repede și la materiile astea e important”, explică mama.

Vasile este foarte conștiincios și învață bine. Anul trecut a avut media generală peste 8, ia în primul semestru dintr-a XI-a a terminat cu 9,22.  Deși s-a acomodat mai greu, acum nu mai are nicio problemă. „Când a venit în clasa a IX-a nu știa nimeni despre el, nu-și dădeau seama că este un copil cu probleme. O doamnă profesoară chiar i-a zis să se ridice, iar el a zis că nu poate. A întrebat de ce nu poate, apoi a văzut și și-a cerut scuze. Dar colectivul de profesori este extraordinar, dacă ar fi să mai aleg o dată, tot la «Nenițescu» aș alege să-l aduc. Se ocupă foarte bine de ei”, mai spune Ana Palincaș. (NU RATA, AICI: PRIMELE IMAGINI CU ROBOTUL ALEXANDRU IOAN CUZA!)

O zi obișnuită începe la 3.30

Locuind la țară, Ana trebuie să se ocupe de gospodărie, de cele peste 300 de oi pe care le au în grijă, iar în plus, în timpul liber, mai face și croitorie.

„Începând de primăvara până toamna mă trezesc la 3.30 – 4. Mergem, împreună cu soțul meu, la stână și mulgem cele 300 și ceva de oi. Venim acasă, ne spălăm și îl pregătesc pe Vasile de școală. Venim la școală, la unele ore stau cu el, la altele nu. La ora 2.00 după masă mergem acasă, îl pun în camera lui, mănâncă, are câteva ore în care îl las singur. Eu mă ocup de mâncare, spălat, strâns fân, ce mai este pe lângă casă”, descrie ea o parte din ziua ei obișnuită. Însă asta e doar o parte.

„Nu pot spune că nu e greu, dar când îl văd, e ușor”

„După-amiază mergem iar la stână, oile trebuie mulse iar, pe la 8.00 seara vin acasă și ne ocupăm de teme. La unele își face el singur, dar la matematică îl ajut eu, pentru că se descurcă un pic mai greu și le facem împreună. Apoi, până pe la 11.00, el se uită la filme, ascultă muzică, în timp ce eu spăl, fac curățenie, mă rog, treburi gosopodărești. Se pune singur în pat din cărucior. Eu mă culc pe la 12.00-1.00. Asta până vine vacanța”, completează ea programul unei zile.

„Pentru el e cam greu, pentru că el obosește mai repede. Dar pentru mine nu mai pot să spun cum e. Știu că asta am de făcut și asta fac. Nu pot spune că nu e greu, dar când îl văd, e ușor. Când mă îmbrățișează și îmi spune «Te iubesc mami», trec toate greutățile”, mai spune Ana, optimistă. (CITEȘTE ȘI: ELEVUL-MINUNE DE LA VASLUI S-A CALIFICAT LA… 4 OLIMPIADE NAȚIONALE!)

Planurile familiei: Vasile jurnalist, iar mama studentă

Vasile vrea să devină jurnalist și să ajungă să modereze o emisiune. Mama lui, însă, se gândește foarte serios să se înscrie și ea la facultate. Femeia mai face, practic, liceul încă o dată alături de fiul ei, iar cunoștințele ei sunt proaspete în memorie. Asistă la orele grele de matematică și îl ajută pe băiat, acolo unde el nu înțelege. „Eu mă descurc foarte bine, cam 90% din exerciții le pot face. Mă gândesc serios să mă înscriu și eu la facultate”, mai spune ea. Cu ambiția și optimismul lor, nu pare nimic de neatins.

„Sunt sigur că nu a fost ușor pentru ea și nu este nici acum”

Vasile nu se plânge niciodată de condiția lui. Dimpotrivă, mama lui spune că el este cel care o încurajează și pe ea. „Nu m-a întrebat niciodată de ce el nu poate face lucrurile ca și ceilalți”, mărturisește ea.

Vasile, însă, i-a întrebat pe cei care au știut să-i dea răspunsuri concrete. „Am citit pe internet și în diferite cărți. Am întrebat oameni de specialitate, desigur, când am crescut mai mare. Am întrebat kinetoterapeutul cu care lucrez de ce sunt așa, de ce nu pot să fac un lucru anume ca și toți ceilalti și am primit răspunsuri. Nu am insistat să o întreb pe mama pentru că știu că o răscolesc și sunt sigur că nu a fost ușor pentru ea și nu este nici acum”, spune băiatul, cu o maturitate mult peste cea specifică vârstei lui. (CITEȘTE AICI: UN OLIMPIC ”DĂ DE PĂMÂNT” CU ÎNVĂŢĂMÂNTUL DIN ROMÂNIA)

Vasile a fost un copil născut la șapte luni, iar mama a făcut hepatită A în timpul sarcinii. Astfel, diagnosticul a fost pus la scurt timp după naștere. Încă de la început, părinții s-au ocupat insistent de terapii, pe care le-a făcut în mai multe centre din țară. De asemenea, Vasile a suferit și patru intervenții chirurgicale, pentru alungirea tendoanelor.